ICCJ. Decizia nr. 114/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 114/2015
Dosar nr. 2746/105/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 15 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 606 din 3 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a constatat nulitatea apelului formulat de M.L.A. împotriva sentinţei civile nr. 931 din 31 martie 2014 a Tribunalului Prahova, hotărâre prin care s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. Prahova şi s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist C.C. a copilului M.D.A., precum şi exercitarea de către aceasta a drepturilor şi obligaţiilor privitoare la persoana copilului.
Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâta M.L.A., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 25 iunie 2014 şi înaintat de această instanţă, la data de 15 iulie 2014, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 17 septembrie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C4, la data de 2 octombrie 2014, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 16-23 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar în data de 20 octombrie 2014 a fost primit la dosarul cauzei punctul de vedere al pârâtei M.L.A., în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 15 ianuarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În speţă, Decizia civilă nr. 606 din 3 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelul declarat de M.L.A. împotriva sentinţei civile nr. 931 din 31 martie 2014 a Tribunalului Prahova, hotărâre prin care s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. Prahova şi s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist C.C. a copilului M.D.A., precum şi exercitarea de către aceasta a drepturilor şi obligaţiilor privitoare la persoana copilului.
Prin decizia recurată a fost constatat nul apelul declarat de către pârâta M.L.A.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, iar potrivit art. 999 alin. (1) C. proc. civ. , dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa preşedinţială este supusă numai apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă plasamentul în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist a unui minor pe calea ordonanţei preşedinţiale.
În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 606 din 3 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta M.L.A. împotriva Deciziei civile nr. 606 din 3 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta M.L.A. împotriva Deciziei nr. 606 din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2015. Civil. Strămutare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 115/2015. Civil. Suspendarea provizorie a... → |
|---|
