ICCJ. Decizia nr. 114/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 114/2016
Dosar nr. 6552/2/2015
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2016
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a R.F. AG şi respinsă acţiunea faţă de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta R.I. SRL, prin administrator judiciar R.P. SPRL - Filiala Alba şi a fost obligată pârâta R. România SRL la plata următoarelor sume:
- 719.454.286 lei, reprezentând valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010;
- 71.945.714 lei, reprezentând discount în procent de 10%, calculat la valoarea produselor nelivrate în anii 2009 - 2010;
- 35.972.714 lei reprezentând onorariu de marketing de 5%, calculat la valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010;
- 3.578.653 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de lipsa de stoc în anii 2009 - 2010. A fost obligată, de asemenea, pârâta la plata dobânzii legale, de la data formulării acţiunii şi până la plata integrală a debitului, fiind respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată, precum şi la plata sumei de 19.300 lei, reprezentând diferenţă onorariu expert contabil.
Prin încheierea din data de 11 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011, s-a dispus înlăturarea erorilor materiale din oficiu şi la cererea reclamantei R.I. SRL, strecurate în dispozitivul Sentinţei civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, privind pe reclamanta R.I. SRL, prin administrator judiciar R.P. SPRL Filiala Alba, pe pârâta R. România SRL şi pe pârâta R.F. AG, în sensul eliminării menţiunilor referitoare la obligarea pârâtei R. România SRL la plata sumei de 719.454.286 lei, reprezentând valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010 şi valoarea discount-ului în procent de 10% calculat la valoarea produselor nelivrate în anii 2009 - 2010 în cuantum de 71.945.714 lei, prin trecerea valorii corecte a discount-ului în procent de 10% calculat la valoarea produselor nelivrate în anii 2009 - 2010, de 71.945.428 lei.
Împotriva Sentinţei civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011 a declarat apel pârâta R. România SRL, în cadrul apelului, solicitând şi suspendarea executării sentinţei apelate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. 6552/2/2015, la data de 27 octombrie 2015, petenta R. România SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata R.I. SRL, reprezentată prin lichidator judiciar R.P. SPRL - Filiala Alba, emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se suspende provizoriu executarea Sentinţei civile nr. 5611/2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul apelului declarat împotriva acestei hotărâri.
Prin Sentinţa civilă nr. 193 din data de 04 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 6552/2/2015, a fost admisă cererea de suspendare vremelnică a executării Sentinţei civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011, formulată de petenta R. România SRL, în contradictoriu cu intimata R.I. SRL prin lichidator judiciar R.P. SPRL - Filiala Alba. A fost suspendată executarea vremelnică a Sentinţei civile nr. 5611 din 14 octombrie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării vremelnice a aceleiaşi sentinţe, formulate în cadrul cererii de apel.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că:
Sunt întrunite condiţiile formale de admisibilitate a cererii, deoarece hotărârea a cărei suspendare se solicită este susceptibilă de a fi executată, conform prevederilor art. 7208 C. proc. civ., fiind pronunţată în primă instanţă în dezlegarea unui litigiu purtat între profesionişti; hotărârea a fost atacată cu apel, iar în cadrul apelului s-a solicitat şi suspendarea executării; petenta a consemnat o cauţiune în cuantum de 8.309.513,67 lei şi a depus la dosar dovada acestei consemnări, reprezentând 1% din suma totală de 830.951.367 lei la care a fost obligată prin sentinţa apelată.
Totodată, instanţa a constatat că sunt întrunite cerinţele impuse cumulativ de prevederile art. 280 alin. (5), raportat la art. 581 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 581 C. proc. civ. rezultă că cererea de suspendare a executării vremelnice, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, trebuie să întrunească cumulativ trei condiţii şi anume urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.
În ceea ce priveşte condiţia vremelniciei, aceasta a fost probată, cât timp petenta a solicitat suspendarea executării Sentinţei civile nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la judecarea cererii de suspendare a executării aceleiaşi sentinţe, formulate în cadrul apelului.
Cu referire la celelalte condiţii impuse de lege, instanţa a reţinut că ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun, hotărârea luată pe această cale neavând scopul de a stabili definitiv drepturile părţilor, dar tinde să păstreze drepturi care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă. Raportat la aceste împrejurări, existenţa apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe şi a cererii de suspendare a executării acesteia în cadrul apelului, coroborat cu aspectele invocate de către petentă referitoare la situaţia juridică în care se regăseşte intimata, precum şi la efectele unei popriri a conturilor în baza unei executări silite, completată de posibilitatea reală de a obţine întoarcerea executării în caz de obţinere a unei hotărâri favorabile în apel, constituie o aparenţă suficientă în susţinerea dreptului de a cere suspendarea executării.
Urgenţa luării măsurii în sensul solicitat de petentă există, chiar dacă partea adversă nu a întreprins măsurile necesare pentru executarea silită. Astfel, deşi intimata nu a iniţiat executarea, instanţa a reţinut că aceasta se află sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006, în stare de faliment, cu o valoare totală a pasivului de 1.892.788.296,17 lei şi în etapa publicării în Buletinul Procedurilor de insolvenţă din 30 martie 2015 a planului de distribuţie rectificat al fondurilor debitoarei; faza avansată a procedurii insolvenţei, numărul mare de creditori, dar nu în ultimul rând celeritatea ce guvernează această procedură pot reprezenta argumente rezonabile şi pertinente care să determine iniţierea executării silite de către lichidatorul judiciar, pentru satisfacerea creanţelor semnificative înscrise în tabelul definitiv.
Tot în aparenţă, eventualul prejudiciu pe care l-ar încerca intimata R.I. SRL ca urmare a neîncasării la acest moment a creanţei sale împotriva petentei R. România SRL ar putea fi acoperit mai facil decât prejudiciul pe care l-ar suferi petenta în condiţiile în care ar fi privată de folosinţa unei sume considerabile. Tot astfel, şi o eventuală întoarcere a executării silite ar putea fi îngreunată semnificativ în situaţia distribuirii sumei executate între creditorii din procedura insolvenţei R.I. SRL.
Împotriva Sentinţei civile nr. 193 din data de 04 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 6552/2/2015, reclamanta R.I. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii ordonanţei preşedinţiale formulate de pârâta R. România SRL, cu privire la Sentinţa civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011.
Recurenta a făcut o succintă prezentare a contextului litigios.
În motivarea recursului, a arătat, în esenţă, următoarele:
În privinţa principalei critici invocate de R. România SRL, în sensul că prin Sentinţa nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut (cu referire la suma de 719.454.286 lei, reprezentând valoarea comenzilor neonorate în anii 2009 - 2010), recurenta a arătat că aceasta reprezintă o simplă eroare materială a instanţei, care, în multitudinea pretenţiilor invocate de R.I. SRL şi a calculelor efectuate prin raportul de expertiză contabilă, a cuprins din eroare printre pretenţiile acordate şi suma respectivă, care reprezenta în realitate baza de calcul a pretenţiilor reclamantei.
În ceea ce priveşte celelalte pretenţii admise de instanţa de fond, soluţia este legală, fundamentându-se atât pe o corectă interpretare a prevederilor contractuale, cât şi pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
În baza principiului forţei obligatorii a contractului reglementat la art. 969 C. civ. 1865 şi a principiului executării cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate, reglementat la art. 970 C. civ., R. România SRL era ţinută de executarea obligaţiilor contractuale, astfel cum acestea au fost agreate de părţi, în caz contrar fiind incidente prevederile răspunderii contractuale.
Răspunderea civilă contractuală intervine atunci când sunt întrunite următoarele condiţii: existenţa unui contract, ca premisă a angajării răspunderii contractuale; existenţa unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului; existenţa unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită.
În cauză, au fost întrunite toate condiţiile mai sus enunţate, având în vedere faptul că R. România SRL şi-a încălcat obligaţiile asumate contractual, prin sistarea intempestivă a livrării produselor către R.I. SRL şi prin rezilierea abuzivă de către pârâtă, a contractului de distribuţie; s-a produs un prejudiciu recurentei-reclamante, ca urmare a faptei ilicite a intimatei-pârâte; există un raport de cauzalitate între faptele ilicite şi prejudiciul cauzat; este îndeplinită condiţia vinovăţiei SC R. România SRL.
Arată recurenta că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la urgenţă, întrucât SC R. România SRL nu face dovada prejudiciului grav şi iremediabil pe care o eventuală punere în executare a sentinţei ar avea-o asupra sa. În acest sens, suma de 111.497.081 lei reprezintă aproximativ 1,21% din cifra de afaceri înregistrată de SC R. România SRL, fapt pentru care nu se poate susţine că activitatea acesteia ar fi prejudiciată în mod semnificativ.
Pe de altă parte, simpla invocare a caracterului executoriu al sentinţei, nu poate constitui o dovadă a îndeplinirii condiţiei urgenţei, în cazul de faţă nefiind demarată procedura de executare silită.
De asemenea, solvabilitatea SC R. România SRL nu reprezintă un motiv care să determine suspendarea executării sentinţei în cauză, cu atât mai mult cu cât, recurenta se află în procedura de faliment.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 582 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC R. România SRL a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca legală şi temeinică a Sentinţei civile nr. 193 din data de 04 noiembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
A arătat în acest sens că, în mod corect, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.
Recurenta nu a prezentat care anume motive de nelegalitate sau de netemeinicie afectează sentinţa recurată, reiterând argumentele prezentate în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei.
Chiar în situaţia îndreptării erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, motivele care justifică suspendarea executării vremelnice persistă: obligarea R. România SRL la plata sumei de 111.497.081 lei este rezultatul interpretării cu rea-credinţă a contractului de distribuţie încheiat de părţi, fraudă prin care R.I. SRL doreşte să creeze o contra-creanţă pe care să o opună creanţei aparţinând R. România SRL, în sumă de 399.043.629,95 lei.
Reaua-credinţă a SC R.I. SRL, în crearea unor mecanisme frauduloase, a fost constatată de Curtea de Apel Bucureşti, iar reaua credinţă a acesteia, în derularea relaţiilor contractuale cu SC R. România SRL a fost constatată atât de Consiliul Concurenţei, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, analizând fondul cauzei, nu a motivat în niciun fel respingerea argumentelor invocate de către pârâtă, cu privire la interpretarea clauzelor contractuale.
Întrucât R.I. SRL este supusă procedurii falimentului, orice sumă plătită către aceasta, urmează să fie distribuită creditorilor, fiind imposibilă întoarcerea executării în cazul admiterii apelului declarat de intimata-pârâtă.
Caracterul executoriu al Sentinţei civile nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015 conduce la necesitatea imperativă de a dispune suspendarea, neînceperea executării silite neputând constitui un impediment pentru suspendarea sentinţei.
Susţine, de asemenea, intimata-pârâtă, că în favoarea sa operează o evidentă aparenţă de drept, hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti fiind netemeinică şi nelegală, de natură să o prejudicieze iremediabil.
Arată, de asemenea, pe larg, argumentele neanalizate de Tribunalul Bucureşti, privitoare la interpretarea articolelor 7.1.6 şi 4.2.3 din contract.
Susţine că este îndeplinită condiţia urgenţei, având în vedere faptul că Sentinţa civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015 este executorie, iar în cazul în care reclamanta ar proceda la executarea silită, i s-ar cauza un prejudiciu uriaş, imposibil de recuperat, având în vedere că R.I. SRL se află în faliment.
Precizează, de asemenea, intimata-pârâta, că demararea executării silite nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie, această măsură având rolul de a preîntâmpina o executare silită. Aşadar, condiţia urgenţei este întrunită chiar de la momentul pronunţării sentinţei executorii, nefiind necesară efectuarea vreunui demers în sensul executării propriu-zise.
Toate aceste argumente, acreditează ideea existenţei unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 997 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând, cererea de recurs formulată de reclamanta R.I. SRL, prin administrator judiciar R.P. SPRL - Filiala Alba, constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ., până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, iar, potrivit art. 280 alin. (1) C. proc. civ., cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit, în tot cursul instanţei de apel.
Dispoziţiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, prin ordonanţa preşedinţială, se pot lua măsuri provizorii, grabnice cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Aşadar, pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiţii.
Două condiţii sunt prevăzute expres de text: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii şi anume neprejudecarea fondului în analiza aparenţei de drept pe care instanţa o realizează în procedură de urgenţă pentru soluţionarea unei astfel de cereri.
În raport cu aceste aspecte, este de menţionat că admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condiţiilor prevăzute de alin. (1) al art. 581 C. proc. civ., ci şi din perspectiva consecinţelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părţilor implicate în proces.
Înalta Curte apreciază că, în prezenta pricină, sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ., aspectele analizate şi reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, fiind corecte.
Condiţia urgenţei este dovedită pe de o parte de faptul că Sentinţa civilă nr. 5611 din data de 14 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. 5940/3/2011 este executorie, reclamanta putând proceda la executarea silită a acesteia în orice moment, iar pe de altă parte de faptul că R.I. SRL se află în insolvenţă, având un număr mare de creditori, fapt care ar face practic imposibilă întoarcerea executării în cazul în care apelul declarat de R. România SRL ar fi admis.
Caracterul vremelnic rezultă din faptul că măsura este dispusă pentru o durată determinată, respectiv până la soluţionarea cererii de suspendare a executării sentinţei apelate.
Condiţia neprejudecării fondului este, de asemenea, îndeplinită, întrucât, prin dispunerea măsurii solicitate pe cale de ordonanţă preşedinţială nu se aduce atingere aspectelor deduse judecăţii.
Legat de aspectele ce ţin de fondul cauzei, în contextul în care cadrul procesual al prezentei cereri este limitat la cercetarea aparenţei dreptului, nu pot face analiza prezentului recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat recurenta-reclamantă R.I. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 193 din 4 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă R.I. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 193 din 4 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2016.
Procesat de NN - GGC
| ← ICCJ. Decizia nr. 113/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 116/2016. Civil → |
|---|
