ICCJ. Decizia nr. 16/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 16/2016
Dosar nr. 28280/3/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 596/109/2015, reclamanţii G.R. şi G.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, C.S.M. şi I.N.M., obligarea acestora la calculul şi plata dobânzii legale aferente titlurilor executorii anexate cererii de chemare in judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că prin neplata la scadenţă a drepturilor salariale recunoscute prin titlurile executorii li s-a creat un prejudiciu ce poate fi reparat prin acordarea dobânzii legale.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1082 şi art. 1088 C. civ. art. 1531, din N.C.C. și Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1349 din 04 iunie 2015, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Argeş a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, reclamanţii neavând calitatea de judecători la Tribunalul Bucureşti, instanţă competentă în soluţionarea, în primă instanţă a cauzei, ci la Curtea de Apel Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 11845 din 20 noiembrie 2015 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, în raport de dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
În analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea formulată de una dintre persoanele la care se referă dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează acesta, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea.
Reclamanţii, având funcţia de judecători la Curtea de Apel Bucureşti în aplicarea dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., au depus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Argeş, ca instanţă competentă în soluţionarea cauzei aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat în circumscripţia oricăreia dintre curtea de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."
Aceste dispoziţii legale au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, având una din calităţile enumerate în textul legal şi care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
Noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este acela de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare.
Prin urmare, raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze o astfel de situaţie a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţilor, acesta fiind şi în acord cu jurisprudenţa C.E.D.O. care a reţinut că, în aprecierea imparţialităţii obiective, aparenţele au un rol deosebit deoarece într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justiţiabililor (cauza Cubber contra Belgiei şi cauza Piersack contra Belgiei).
În speţă, reclamanţii au calitatea de judecători la Curtea de Apel Bucureşti în circumscripţia căreia se află Tribunalul Bucureşti, ca instanţă competentă teritorial şi material în soluţionarea cauzelor având ca obiect drepturi băneşti, cum este cazul în speţă.
Norma cuprinsă în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării acestuia în sensul în care necompetenţa teritorială absolută priveşte toate instanţele aflate în circumscripţia curţii de apel a instanţei sau parchetului la care reclamanţii, în calitatea lor de magistraţi sau grefieri, îşi desfăşoară activitatea.
Împrejurarea că reclamanţii nu funcţionează efectiv la instanţa competentă material şi teritorial în judecarea pricinii în primă instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Argeş, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect drepturi băneşti, formulată de reclamanţii G.R. şi G.M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, C.S.M. şi I.N.M., în favoarea Tribunalului Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 161/2016. Civil → |
|---|
