ICCJ. Decizia nr. 154/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 154/2016
Dosar nr. 269/54/2015
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 203 din 18 martie 2015, Curtea de Apel Craiova a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.N. împotriva Deciziei civile nr. 1739 din 04 decembrie 2014, pronunţate de aceeaşi curte de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele;
Prin cererea formulată în scris, contestatoraS nu a indicat temeiul de drept al contestaţiei în anulare cu care a învestit instanţa de judecată, iar din argumentele invocate în susţinerea cererii nu rezultă că acesta ar contesta decizia instanţei de recurs pentru vreunul din motivele menţionate expres de aceste dispoziţii procedurale.
Prin contestaţia formulată, contestatorul invocă aspecte legate de calificarea greşită a cererii cu care a investit prima instanţă, susţinând că, soluţia s-a pronunţat prin inventarea unei cereri de îndreptare materială.
Or, aceste aspecte ţin de modui de interpretare a unor dispoziţii legale incidente în cauză care nu pot fi invocate şi analizate în cadrul contestaţiei în anulare, astfel cum aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, contestatorul A.N., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 noiembrie 2015.
La termenul de judecată stabilit pentru 27 ianuarie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, pe care o va aamţfe, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 320 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie tăcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă recursul formulat de reclamantul A.N. împotriva Deciziei civile nr. 203 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare declarată împotriva Deciziei civile nr. 1739 din 04 decembrie 2014 a aceleiaşi curţi de apel, irevocabila.
Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, hotărârea curţii de apel atacată cu prezentul recurs nu mai poate fi supusă controlului de legalitate al instanţei ierarhic superioare.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.N. împotriva, deciziei civile nr. 203 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.N. împotriva Deciziei civile nr. 203 din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 155/2016. Civil → |
|---|
