ICCJ. Decizia nr. 212/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 212/2016
Dosar nr. 12147/315/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 ianuarie 2016
După deliberare, asupra conflictului negativ de competentă, constaţii următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 decembrie 2014, sub nr. 2147/315/2014 pe rolul Judecătoriei Târgovişte. reclamanţii A.S., domiciliată în Târgovişte, jud. D., A.I.V., domiciliată în Târgovişte, jud. Dâmboviţa, V.P.D., domiciliat în Câmpulung, jud. Argeş, A.E.C., domiciliată în Târgovişte, jud. Dâmboviţa şi A.A.C., domiciliată .în Timişoara, jud. Timiş, au solicitai, în contradictoriu cu pârâtul A.A.Ş., domiciliat în Bucureşti, sector 2, ieşirea din indiviziune şi atribuirea suprafeţei de 741.000 mp teren forestier, situat în extravilanul com. Dobroeşti, Moroeni jud. Dâmboviţa şi a suprafeţei de 169,000 mp teren forestier, menţionate în titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberat de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa.
În motivarea cererii, reclamantele A.S. şi A.I.V. au arătat că sunt moştenitoarele defunctului A.I.M., decedat, cu ultimul domiciliu în Târgovişte, jud. Dâmboviţa, de pe urma căruia a fost emis certificatul de moştenitor din 21 ianuarie 2014, întocmit de S.P.N., S.D.I.D. şi Asociaţii, precum şi certificatul de moştenitor suplimentar din 14 octombrie 2015, eliberat de acelaşi birou notarial, prin care au devenit coproprietarele următoarelor cote succesorale: 1/3 din cota cuvenită defunctei A.V. din suprafaţa de 741.000 mp teren forestier, înscris sub acelaşi număr în C.F. a localităţii Moroeni, judeţul Dâmboviţa; 1/3 din cota cuvenită defunctei A.V. din suprafaţa de 169.000 mp teren, situat in extravilanul comunei Moroeni, judeţul Argeş, înscris în C.F. la acelaşi număr a localităţii Moroeni, judeţul Dâmboviţa; asupra cotelor nedeterminatc din cotele cuvenite defunctului A.I.M. din suprafaţa de teren de 741.000 mp teren forestier, şi, respectiv 169.000 mp, conform titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa.
Reclamantele au precizat că restul cotei de 2/3 din cota cuvenită defunctei A.V. din suprafeţele de teren mai sus menţionate le revine potrivit certificatului de moştenitor suplimentar din 23 decembrie 2011, eliberat de S.N.P., S.D.I.D. şi Asociaţii.
În ceea ce priveşte cota succesorală rămasă, au menţionat că aceasta aparţine coindivizarilor V.P., A.E.C., A.A.C. şi pârâtului A.A.Ş., în calitate de moştenitor al defunctului A.V., conform titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1143 C. civ.
Prin sentinţa nr. 3279 din 5 octombrie 2015. pronunţată în Dosarul nr. 12147/315/2014. Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeş.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că obiectul cauzei deduse judecăţii are ca obiect partajul succesoral de pe urma defunctului A.G., cu ultimul domiciliu în com. Cetăţeni, jud. Argeş. aşa cum rezultă din titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberai de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa şi din certificatul de moştenitor din 1070. emis de pe urma acestuia de notariatul de Stai Local Câmpulung.
Judecătoria Târgovişte a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., potrivit cărora, în materie de moştenire, până la ieşirea clin indiviziune, sun! de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva celuilalt,
Raportându-se la aceste prevederi legale, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată priveşte drepturile succesorale ale părţilor litigante, că, in cauză nu s-a efectuat ieşirea din indiviziune asupra bunurilor rezultate din succesiune şi eă ultimul domiciliu al defunctului este în com. Cetăţeni, jud. Argeş.
Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că localitatea Cetăţeni. jud. Argeş, este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Câmpulung, a apreciat că această instanţă este competentă teritorial să judece litigiul.
La rândul sau. Judecătoria Câmpulung, jud. Argeş, prin sentinţa nr. 2497 din 10 decembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgovişte. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivare, această instanţă a reţinut că bunurile imobile asupra cărora se solicită ieşirea din indiviziune sunt înscrise în cartea funciară, potrivii extrasului emis la 14 octombrie 2014 de Biroul de C.F. Târgovişte, din care rezultă că imobilul în suprafaţă de 169.000 mp este intabulat în C.F. Moroeni, jud. Dâmboviţa, pe numele A.V., V.P.D., A.E.C. şi A.A.C., în baza titlului de proprietate din 13 martie 2007, eliberai de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa.
Prin urmare, instanţa a constatat că bunurile imobile în privinţa cărora se solicită partajarea au fost înscrise în evidenţele Biroului de C.F. Târgovişte pe numele proprietarilor actuali, menţionaţi ca atare în cuprinsul titlului de proprietate mai sus amintit, în baza certificatelor de moştenitor emise de urma autorilor lor.
Instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora 1) În materie de moştenire, până la ieşirea din indtviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domicilia al defunctului: (1) cererile privitoare la vcdidititiea sau executarea dispoziţiilor testamentare; (2) cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; (3) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar. (2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moşteniri deschise succesiv simt de competenţa exclusiva a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.
În pricina dedusă judecăţii, reclamanţii au invocat calitatea lor de moştenitori ai defunctului A.I.M., decedat, cu ultimul domiciliu în Târgovişte, de pe urma căruia a fost emis certificatul de moştenitor din 21 ianuarie 2014 de S.P.N., S.D.I.D. şi Asociaţii, precum şi certificatul de moştenitor suplimentar din 14 octombrie 2015, eliberat de aceeaşi societate notarială, prin care au devenit coproprietarii cotei de 1/3 din suprafaţa de 741.000 mp teren de categoria fond forestier, înscris în C.F. Moroeni şi asupra cotei de 1/3 din suprafaţa de 169.000 mp teren, situat în extravilanul com. Moroeni, cu nr. cadastral, înscris în C.F. a localităţii Moroeni, jud. Dâmboviţa.
De asemenea, a reţinut că reclamanţii au invocat calitatea lor de moştenitori ai defunctei A.V., decedată la 28 februarie 2011, cu ultimul domiciliu în Târgovişte, jud. Dâmboviţa, de pe urma căreia a fost eliberat certificatul de moştenitor suplimentar din 23 decembrie 2011 de către S.N.P., S.D.I.D. şi Asociaţii, prin care au dobândit cota cuvenită autoarei din terenurile menţionate anterior.
Prin urmare, instanţa a constatat că, în cauză, se pune problema unor moşteniri deschise succesiv şi că defuncţii A.I.M. şi A.V. au avut ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte. care, potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ. este competentă să soluţioneze cauza.
Astfel, a reţinut eă textul legal menţionat reglementează un caz de prorogare legală de competenţă, deoarece instanţa aicasă de reclamant devine competentă să judece litigiul şi în raport cu cereri care, formulate de sine stătător, ar fi atras competenţa teritorială a altei instanţe, respectiv cea de la ultimul domiciliu a altor defuncţi.
Instanţa a apreciat că, deşi defunctul A.G. a avut ultimul domiciliu în com. Cetăţeni, jud. Argeş (fapt ce ar fi atras competenţa teritorială a judecătoriei Câmpulung), prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat stabilirea cotelor ce le revin din succesiune, invocând calitatea lor de moştenitori ai defuncţilor A.I.M. şi A.V., cu ultimul domiciliu în raza teritorială a Judecătoriei Târgovişte.
Prin urmare, a reţinut că. în exercitarea drepturilor recunoscute de lege cu privire Ia alegerea instanţei competente, reclamanţii au introdus acţiunea la Judecătoria Târgovişte, în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliul al autorilor lor şi bunurile aflate în indiviziune.
Faţă de această împrejurare şi de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Târgovişte este competentă să soluţioneze cauza.
Examinând conflictul de competenţă. Înalta Curte va reţine că. in cauză, competenţa soluţionării pricinii in primă instanţă revine Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeş pentru considerentele ce succed:
Obiectul cauzei deduse judecăţii constă în cererea formulată de reclamanţii A.S., A.I.V., V.P.D., A.E.C., A.A.C. prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A.A.Ş., ieşirea din indivîziune şi atribuirea terenurilor foresiiere în suprafaţă de 741,000 mp şi de 169-000 mp, menţionate în titlul de proprietate din 13 martie 2007, eliberat de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa pe numele acestora, în calitate de crezi ai defunctului A.G.
În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au depus certificatul de moştenitor autentificat din 25 noiembrie 1970 de Notariatul de Stat Local Câmpulung, emis de pe urma defunctului A.G., decedat, cu ultimul domiciliu în com. Cetăţeni, jud. Argeş, care a lăsat prin testament întreaga sa avere fiului său, defunctul A.V., tatăl pârâtului A.A.Ş..
Potrivit titlului de proprietate din 13 martie 2007, emis de C.J.S.D.P.T. Judeţul Dâmboviţa în favoarea moştenitorilor A.V., V.P.D., A.V., A.I.M., A.A.C. şi A.E.C., terenurile care fac obiectul cererii de ieşire din indiviziune în cauza pendinte au aparţinut defunctului A.G.
Prin urmare, obiectul disputei judiciare a părţilor litigante vizează ieşirea din îndiviziune asupra cotelor succesorale rezultate după formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imobilul în suprafaţă de 91 ha, care a aparţinut defunctului A.G., în baza Legii nr. 18/1991 şi după eliberarea titlului de proprietate din 13 martie 2007 de către C.J.S.D.P.T. judeţul Dâmboviţa.
Aşadar, cererea de chemare în judecată nu se grefează pe moştenirile succesive ale defuncţilor A.V. şi A.I.M., aşa cum eronat a reţinut Judecătoria Câmpulung, întrucât. la data formulării acesteia, succesiunile fuseseră dezbătute, aspect ce rezultă din certificatul de moştenitor suplimentar din 23 decembrie 2011 (emis de pe urma defunctei A.V.) şi din certificatul din 21 ianuarie 2014, suplimentai prin certificatul din 14 octombrie 2015 (eliberat de pe urma defunctului A.I.M.), autentificate de S.P.N., S.D.S.D. şi Asociaţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., în materie de moştenire, pană la ieşirea din indiviziune. surit de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: ii) cererile privitoare ia validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; (2) cererile privitoare hi moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; (3) cererile legatarilor ca ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori s-au împotriva executorului testamentar.
Textul legal menţionat reglementează competenţa teritorială exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu al defunctului.
Fundamentul normei exclusive de competenţă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 954 alin. (2) C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009.
În sfera reglementată de art. 118 C. proc. civ. sunt incluse şi cererile care au ca obiect ieşirea din indiviziune cu privire la imobilele care fac parte din masa succesorală.
Ca atare, este atrasă competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află ultimul domiciliu al defunctului chiar dacă s-a dezbătut succesiunea şi s-a realizat partajarea bunurilor menţionate în certificatul de moştenitor, insă se solicită împărţirea altor imobile succesorale, pentru care s-a emis titlu! de proprietate, ulterior partajului,
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. sunt aplicabile şi în situaţia în care în masa succesorală se regăsesc şi imobile situate în altă circumscripţie decât cea în care se află ultimul domiciliu al defunctului, cum este cazul în speţă, în considerarea raţiunii normei de competenţă exclusivă instituită de textul legal menţionat.
Din perspectiva celor expuse, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează ieşirea din indiviziune asupra bunurilor care fac parte din masa succesorală a defunctului A.G., cu ultimul domiciliu în com. Cetăţeni, jud. Argeş, în aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, Înalta Curte apreciază ca instanţa competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Câmpulung.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor ari. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Câmpulung.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 204/2016. Civil → |
|---|
