ICCJ. Decizia nr. 204/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 204/2016
Dosar nr. 5048/2/2015
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2016
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Cărţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 02 noiembrie 2015, stih nr. 5048/2/2015, petentului A.D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu :cu intimatele C.N.P. şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, revizuirea sentinţei nr. 4805 din 12 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este contradictorie eu decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2801/1/2013 şi cu sentinţele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 şi nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIIl-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarele nr. 2594/2/2012, nr. 7107/2/2012 şi nr. 5277/2/2013, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestora.
Patentul a susţinut că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă, întrucât atât sentinţele civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 şi nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIIl-a contencios administrativ şi fiscal, cât şi sentinţa nr. 4805 din 12 mai 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei retractare se solicită, sunt hotărâri date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel.
În opinia sa, în cauză, cererea de revizuire este admisibilă şi din perspectiva faptului că hotărârile mai sus menţionate sunt potrivnice, aspect ce rezultă din faptul că prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat că, în cazul revizuirii pentru conlrarietale de hotărâri, se impun a fi analizate hotărârile contradictorii, chiar dacă prin acestea nu s-a rezolvat fondul pricinii. Contrar acestor statuări, prin sentinţa nr. 4805 din 12 mai 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 10429 din 07 noiembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VllI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
De asemenea, petentul a arătat ca dispozitivele sentinţelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 şi nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă excepţia inadmisihilităţii cererii de revizuire sunt contrazise de dispozitivul sentinţei supuse revizuirii.
Petentul a susţinut că, în speţă, este îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Astfel, litigiile în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice au avut aceleaşi părţi, respectiv pe revizuentul A.D. şi pe intimatele C.N.P. şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, acelaşi obiect, şi anume cererile de revizuire a unor hotărâri rămase definitive prin neapelare, pronunţate de instanţe de fond, şi aceeaşi cauză, respectiv anularea actelor administrative privind modificarea nelegală a salariului do bază brut lunar al funcţionarului public parlamentar.
Revizuentui a precizat că instanţa de fond a lăsat nesoluţionat capătul principal de cerere care a vizat nelegalîtatea Deciziei de revizuire nr. 230847 din 22 iulie 2011 emisă de intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 din O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, precum şi cu nerespectarea prevederilor Ordinului M.M.S.S. nr. 340 din 04 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de Apiicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, eu modificările ulterioare.
Prin cererea de revizuire, petentul a formulat o cerere de sesizare a Cărţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, solicitând .şi suspendarea judecării cauzei până Ia soluţionarea acestei excepţii.
Înalta Curte apreciază că nu se impune, cu prioritate, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de către revizuent, întrucât art. 961 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 nu are legătură cu admisibilitatea căii extraordinare de atac, nefiind întrunite, astfel, condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Temeiul juridic al cererii de revizuire de faţă, astfel cum a fost indicat de revizuent, este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţa de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de aceste prevederi legale, şi anume existenţa triplei identităţi cu privire la părţile, obiectul şi cauza litigiilor; existenţa unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.
Motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legai mai sus menţionat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au pronunţat hotărâri definitive potrivnice în dosare diferite, având aceiaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. în asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nu este posibilă, deoarece fiecare pane are interesul să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.
În cauză; condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile mai sus emite, în privinţa litigiilor în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, litigiul asupra căruia poartă cererea de revizuire este reprezentat de Dosarul nr. 45008/3/2014 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIlI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în care a fost pronunţată sentinţa nr. 4805 din 12 mai 2015 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 10429 din 07 noiembrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, formulată de revizuentul A.D. în baza art. 322 teza I pct. 2 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatele C.N.P. şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General.
Prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2801/1/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de potentul A.D. împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. 25942/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, a avut ca obiect cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a aceleiaşi instanţe, formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Obiectul Dosarului nr. 7107/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIIl-a contencios administrativ şi fiscal, a constat în cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată de aceeaşi instanţă, formulată de petentui A.D., în contradictoriu cu intimatele C.N.P.P., C.N.P.P. şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, în care a invocai încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, consacrat de prevederile art. 148 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Litigiul care făcut obiectului Dosarului nr. 5277/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013, a vizat cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată de aceeaşi instanţă, formulată de petentui A.D., în contradictoriu cu intimatele C.N.P.P., C.N.P.P. şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, hotărârile pretins potrivnice pe care potentul le circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. au fost pronunţate în dosare diferite, având ca obiect soluţionarea unor cereri de revizuire, în care părţile litigante au fost, în principiu, aceleaşi. Cu toate acestea, cererile de revizuire au vizat hotărâri distincte, iar temeiul juridic invocat de peteni în susţinerea acestora a fost diferit.
Prin urmare, în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei trip ei identităţi prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., din moment ce litigiile în care au fost pronunţate hotărârile pretins potrivnice au vizat cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţii legale diferite (respectiv pe art. 322 pct. 5 şi art. 322 teza I pct. 2 C. proc. civ. sau pe încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, consacrat de prevederile art. 148 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată), iar acestea au fost îndreptate împotriva unor hotărâri judecătoreşti distincte.
De fapt, ceea ce petentul deduce judecăţii prin cererea de revizuire pendinte, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este modalitatea în care au fost soluţionate cererile de revizuire în care au fost pronunţate hotărârile faţa de care se invocă eontrarîetatea sentinţei nr. 4805 din 12 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VllI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în care instanţele au pronunţat fie soluţii de respingere, ca nefondate, fie soluţii de respingere, ca inadmisibile a acestora.
Or, contrarietatea hotărârilor nu poate rezulta decât din împrejurarea că acelaşi litigiu a fost soluţionat în mod diferit.
Această situaţie nu se regăseşte în speţă, întrucât cauzele în care au fost pronunţate hotărârile faţă de care a fost invocată contrarietatea sentinţei a cărei retractare se solicită, deşi vizează, în principiu, aceleaşi părţi, obiectul acestor;) constă în soluţionarea unor cereri de revizuire a unor hotărâri distincte, iar cauza acestora este diferită.
Din acest motiv nu se poate susţine că sentinţa nr. 4805 din 12 mai 2015. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor prin care au fost soluţionate cererile de revizuire anterioare, formulate de către petent, întrucât, se bucură de autoritate de lucru judecat dispozitivul hotărârilor" şi considerentele acestora, pe care se sprijină soluţia instanţei. Astfel, cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este incident doar în situaţia în care hotărârile ar cuprinde dispoziţii de neconciliat, care nu pot fi executate simultan, ceea ce nu este cazul în speţă.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva sentinţei nr. 4805 din 12 mai 2015. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentut A.D. împotriva sentinţei nr. 4805 din 12 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 207/2016. Civil → |
|---|
