ICCJ. Decizia nr. 245/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 245/2016
Dosar nr. 2701/2/2015
Şedinţa din camera de consiliu din 2 februarie 2016
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 2701/2/2015 , apelantul-contestator T.D. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1138 din data de 03 aprilie 2015, pronunţată de această instanţă, în Dosarul nr. 12808/3/2013 (nr. 5923/2014).
Prin Decizia nr. 3231 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată în baza art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 1612 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs revizuentul T.D., solicitând anularea acestuia cu consecinţa admiterii cererii sale de revizuire.
Examinând recursul declarat de revizuentul T.D., Curtea va constata că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire formulată de revizuentul T.D. împotriva Deciziei nr. 1138 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost întemeiată atât pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ., cât şi pe cele ale art. 509 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum rezultă din precizarea depusă la termenul din 23 septembrie 2015 (fila 325 şi urm.).
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
De asemenea, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate în recurs”.
În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a, de asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din 12 februarie 2013 prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (…) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)”.
Cum litigiul soluţionat prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat a avut ca obiect un conflict de muncă, fiind început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv la data de 21 martie 2014, rezultă că hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ. nu este supusă recursului, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ. coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
În ceea ce priveşte revizuirea solicitată pentru hotărâri potrivnice, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Curtea va constata că decizia Curţii de Apel Bucureşti putea fi atacată cu recurs, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ.
Însă, cum prin decizia recurată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, nu a soluţionat cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ci a declinat competenţa judecării acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această decizie nu este supusă recursului având în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
De altfel, prin recursul declarat de revizuent nu s-a criticat decizia dată asupra revizuirii în ceea ce priveşte soluţia declinării competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte petitul întemeiat pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 493 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul revizuentului T.D. împotriva Deciziei nr. 3231 din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul T.D. împotriva Deciziei nr. 3231 din data de 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 246/2016. Civil → |
|---|
