ICCJ. Decizia nr. 243/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 243/2016
Dosar nr. 162/98/2015
Şedinţa din camera de consiliu din 2 februarie 2016
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 638/ F din 27 aprilie 2015, Tribunalul Ialomiţa, sectia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului C.N., avand ca obiect un litigiu de asigurări sociale, privind emiterea unei noi decizii de pensionare care să menţioneze corect stagiul de cotizare de care a beneficiat.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, iar Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VII-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale, prin încheierea din data de 29 octombrie 2015, a suspendat judecata apelului, in temeiul dispozitiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
La data de 16 noiembrie 2015, reclamantul a declarat recurs impotriva sentinţei civile nr. 638/ F din 27 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, criticând pe fond solutia primei instante.
În procedura de filtru, a fost întocmit la data de 7 decembrie 2015, un raport asupra admisibilităţii recursului, care a fost comunicat părţilor, acestea având posibilitatea de a-şi exprima poziţia, depunând un punct de vedere asupra documentului întocmit de instanţă. Recurentul-reclamant a depus la data de 28 decembrie 2015, un punct de vedere, argumentând, însă, pe fondul cauzei deduse judecăţii.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, analizand calea de atac dedusă judecaţii de către reclamantul C.N., constată că aceasta nu este prevazută de lege, în materia asigurărilor sociale. Esential pentru solutionarea cauzei este faptul ca reclamantul a declarat, atât calea de atac a apelului, cât şi o altă cale de atac intitulată recurs, impotriva aceleiaşi hotărâri, respectiv a sentinţei civile nr. 638/ F din 27 aprilie 2015, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa.
Astfel, conform principiilor ce guvernează procesul civil, potrivit dispozitiilor art. 460 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările si completările ulterioare, împotriva unei hotărâri pronunţate de o instanţă judecatorească calea de atac se poate exercita, o singură dată, consacrându-se regula unicităţii căii de atac.
Aşa fiind, reclamantul nu poate ataca si cu apel si cu recurs aceeaşi hotărâre pronunţată de tribunal, solicitand judecarea acestora, atat de Curtea de Apel, cât si de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.
Dealtfel, potrivit dipozitiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 , nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, aşadar specific acestui tip de litigiu este faptul că hotărârea pronunţată de tribunal, în primă instanţă, poate fi atacată numai cu apel.
În consecinţă, calea de atac declarată de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 638/ F din 27 aprilie 2015, pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, nu este prevăzută de lege şi în virtutea dispoziţiilor art. 457, raportate la art. 493 C.proc.civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, declarat de reclamant, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C.N. împotriva sentinţei civile nr. 638/ F din data de 27 aprilie 2015 a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 244/2016. Civil → |
|---|
