ICCJ. Decizia nr. 260/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 260/2016
Dosar nr. 2786/1/2015
Şedinţa publică din 9 februarie 2016
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 18 martie 2014, creditoarea SC S. SA prin lichidator E.B.R.A. SPRL a contestat măsura administratorului judiciar SCP E.I. IPURL de neînscriere în tabelul preliminar de creanţe împotriva averii debitorului SC I.I.E. SRL a creanţei sale în cuantum de 50.000.000 euro şi respectiv de 70.111.333,43 RON cu titlu de creanţe chirografare scadente.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 8 aprilie 2014, creditoarea SC S. SA a solicitat incidental rezilierea contractului de asociere în participaţiune modificat prin actul adiţional nr. 1.
Prin Sentinţa nr. 1179 din 26 noiembrie 2014, Tribunalul Buzău a respins contestaţia formulată de creditorul SC S. SA, astfel cum a fost precizată, privind măsura administratorului judiciar SCP E.I. IPURL de neînscriere în tabelul preliminar de creanţe împotriva averii debitorului SC I.I.E. SRL a creanţei în cuantum de 50.000.000 euro, cu titlu de creanţă chirografară scadentă şi de 70.111.333,43 RON, sub condiţia plăţilor efective către BCR SA în contul datoriei rezultate din creditul ipotecar şi respectiv rezilierea Contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. 2303 din 17 septembrie 2007 de către BNP A.P.R., modificat prin Actul adiţional nr. 1 autentificat sub nr. 3413 din 5 august 2008 de către BNPA N.B. şi D.B.
Împotriva acestei decizii, a formulat apel creditoarea SC S. SA prin administrator judiciar E.B.R.A. SPRL, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 392 din 27 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele hotărârii, s-a reţinut că în ceea ce priveşte motivul de apel reprezentat de înlocuirea condiţiei care afectează creanţa SC S. SA în dosarul de insolvenţă al SC I.I.E. SRL, contestatoarea are calitatea de garant ipotecar, garantând datoria asumată de debitoare cu ipotecă pe bunul imobil menţionat în contract şi că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile din materia fidejusiunii, conform cărora prin lege se stabileşte că dacă fidejuşorul a plătit datoria se poate întoarce împotriva debitorului în condiţiile art. 1669 C. civ., întrucât părţile nu au încheiat şi un contract de fidejusiune alăturat contractului de ipotecă.
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Călăraşi, contestatoarele SC S. SA, SC V.H. SA şi SC B.H.P.C. SA au formulat contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor întocmit de către administrator judiciar al SC S. SA prin administrator judiciar E.B.R.A. S.P.R.L. şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 8302 din 30 aprilie 2014, solicitând: admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată; refacerea raportului de evaluare întocmit de administratorul judiciar prin desemnarea unui expert care să stabilească valoarea activelor din patrimoniul societăţii debitoare, în special cele ce fac obiectul garanţiei; înscrierea creditoarei BCR SA în tabelul definitiv al creanţelor SC S. SA, la categoria creditori garantaţi, cu o creanţă în cuantum egal cu valoarea ce va fi stabilită prin raportul de expertiză administrat în cauza pentru imobilul care constituie garanţia acestui creditor iar cu diferenţa la categoria creditori chirografari cu o creanţă sub condiţie suspensivă.
Prin Sentinţa civilă nr. 369 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 1318/116/2014, au fost respinse contestaţiile împotriva tabelului definitiv formulate de contestatoarele SC S. SA, SC V.H. SA Bucureşti şi B.H.P.C. SA Bucureşti în contradictoriu cu debitoarea SC S. SA prin administrator judiciar E.B.R.A. SPRL Bucureşti şi creditorii BCR SA Bucureşti şi administraţia judeţeană a finanţelor publice Călăraşi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatoarele SC V.H. SA şi SC B.H.P.C. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei promovate împotriva tabelului definitiv ca întemeiată şi pe cale de consecinţă să dispună refacerea raportului de evaluare întocmit de administratorul judiciar prin desemnarea unui expert care să stabilească valoarea activelor din patrimoniul societăţii debitoare, în special cele ce fac obiectul garanţiei şi înscrierea creditoarei BCR SA în tabelul definitiv al creanţelor SC S. SA, la categoria creditori garantaţi, cu o creanţă în cuantum egal cu valoarea ce va fi stabilită prin raportul de expertiză administrat în cauză pentru imobilul care constituie garanţia acestui creditor, iar cu diferenţa la categoria creditori chirografari cu o creanţă sub condiţie suspensivă.
Prin Decizia nr. 994 din 11 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost respinse apelurile formulate de apelanta debitoare SC S. SA prin administrator special şi de apelantele contestatoare SC B.H.P.C. SA şi SC V.H. SA.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut, în esenţă, că debitoarea S. SA nu este un simplu garant ipotecar al datoriei pe care SC R.C. SRL şi-a asumat-o faţă de creditoarea BCR în temeiul Contractului de credit DFI 35/4657 din 24 iulie 2008 şi nici nu este ţinută a răspunde doar în limitele valorii bunului adus în garanţie.
S-a mai constatat că SC S. SA nu este debitoarea BCR SA doar pentru sumele obţinute din valorificarea imobilului adus în garanţie, ci pentru întreaga creanţă garantată.
Curtea mai apreciază ca în mod corect a procedat administratorul judiciar la înscrierea creanţei creditorului BCR SA ca o creanţă garantată în limita valorii stabilite prin raportul de evaluare pe care acesta şi l-a însuşit, în urma aprobării acestui raport de adunare a creditorilor, iar restul ca o creanţă chirografară pură şi simplă.
Împotriva Deciziei civile nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a formulat cerere de revizuire SC S. SA Călăraşi, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că aceasta este potrivnică Deciziei nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate şi în rejudecare, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii contestaţiei, iar pe cale de consecinţă să dispună înscrierea creditoarei BCR SA în tabelul definitiv al creanţelor SC S. SA, la categoria creditorilor chirografari, cu o creanţă sub condiţie suspensivă.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a susţinut, în esenţă, faptul că cele două hotărâri pe care le consideră contrare privesc acelaşi aspect, respectiv înscrierea în tabelul de creanţe al SC S. SA a creanţei BCR la categoria creanţe chirografare cu o creanţă afectată de condiţie suspensivă conform primei hotărâri, şi respectiv pură şi simplă, conform celei de a doua hotărâri, iar a doua hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a celei dintâi, care a statuat în mod definitiv natura de creanţă condiţionată a creanţei BCR SA, precum şi cu privire la întinderea obligaţiilor asumate prin contractul de ipotecă de către debitoarea SC S. SA.
S-a mai arătat că Decizia civilă nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a primei decizii, respectiv a Deciziei nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la întinderea obligaţiei SC S. SA faţă de creditoarea BCR, aspect care rezultă din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3405/2008.
Susţine că aprecierile instanţei de apel în sensul în care SC S. SA ar fi obligată în solidar cu împrumutatul principal pentru achitarea întregii creanţe, renunţând la beneficiul de discuţiune şi de diviziune, nu pot fi avute în vedere pentru.
Mai arată revizuenta că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru ca Decizia nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal să beneficieze de autoritate de lucru judecat faţă de Decizia civilă nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întrucât este opozabilă părţilor cu interese contrare, respectiv SC S. SA şi BCR şi statuează asupra aceloraşi aspecte, respectiv întinderea creanţei BCR faţă de debitoarea SC S. SA şi efectele încheierii contractului de ipotecă cu privire la relaţiile dintre părţi.
Intimatele SC E.B.R.A. SPRL, BCR SA Bucureşti au depus la dosar întâmpinări prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Analizând excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte o va respinge, întrucât cererea urmează să fie analizată în raport de prevederile art. 509 pct. 8 şi art. 513 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. Totodată, respinge şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimata BCR.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele considerente:
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se contrarietatea dintre Decizia nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi Decizia nr. 392 din 27 mai 2015 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, printre acestea încadrându-se şi ipoteza incidenţă în speţă.
Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.
Condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii, care au fost pronunţate în proceduri de insolvenţă, poartă asupra unor pricini soluţionate între persoane diferite, cu obiecte şi cauze diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, astfel că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.
În ceea ce priveşte calitatea părţilor, acestea sunt diferite, în sensul că în cadrul Dosarului nr. 6224/114/2013, în care s-a pronunţat Decizia nr. 392, BCR SA nu a avut calitate procesuală, contestaţia vizând exclusiv modul de înscriere a creanţei deţinute de SC S. SA în tabelul preliminar al I.I.E. SRL, iar în cadrul dosarului nr. 1318/116/2014, în care s-a pronunţat Decizia nr. 994, SC S. SA, SC V.H. SA şi SC B.H.P.C. SA au contestat modalitatea înscrierii BCR în tabelul definitiv al debitorului, în acest dosar BCR având calitatea de intimat.
În consecinţă, în ceea ce priveşte calitatea părţilor, se constată că acestea au acţionat în calităţi diferite în cele două litigii, astfel că în cauză nu este îndeplinită cerinţa art. 431 C. proc. civ., în sensul ca părţile din litigiul subsecvent să fie chemate în judecată, de două ori în aceeaşi calitate.
Al doilea aspect vizează faptul că obiectul celor două dosare sunt diferite, în sensul că Dosarul nr. 6224/114/2013 are ca obiect contestaţia formulată de SC S. SA prin administrator judiciar E.B.R.A. SPRL Bucureşti, conform art. 73 din Legea nr. 85/2006, împotriva modului în care administratorul judiciar al SC I.I.E. SRL, respectiv E.I., a înscris SC S. SA în tabelul preliminar al creanţelor debitorului SC I.I.E. SRL, iar obiectul Dosarului nr. 1318/116/2014 este reprezentant de contestaţia formulată de SC S. SA, SC V.H. SA Bucureşti şi SC B.H.P.C. SA Bucureşti, împotriva modului în care administratorul judiciar al SC S. SA, respectiv practicianul în insolvenţă E.B.R.A. a înscris BCR în tabelul definitiv de creanţe al debitorului SC S. SA, conform art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la cauza celor două dosare, se constată că şi acestea sunt diferite, respectiv Dosarului nr. 6224/114/2013 priveşte modul în care contestatorul SC S. SA prin administrator judiciar E.B.R.A. SPRL Bucureşti a urmărit să modifice modul în care a fost înscrisă creanţa sa în tabelul preliminar al debitoarei SC I.I.E. SRL. În schimb, în cadrul Dosarului nr. 1318/116/2014, contestatoarele SC S. SA, SC V.H. SA şi SC B.H.P.C. SA au urmărit să schimbe modul în care BCR SA a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanţe al debitorului SC S. SA.
În concluzie, se reţine că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât Decizia civilă nr. 994 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 392/2015 din 27 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la întinderea obligaţiei SC S. SA faţă de creditoarea BCR SA care rezultă din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3405/2008.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC S. SA Călăraşi împotriva Deciziei civile nr. 994 din 11 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 255/2016. Civil. Dizolvare societate... → |
|---|
