ICCJ. Decizia nr. 258/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 258/2016
Dosar nr. 2347/1/2015
Şedinţa publică din 9 februarie 2016
Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 7 iunie 2010, sub nr. 27582/3/2010, reclamantul F.G. a solicitat obligarea pârâtei S.J. la plata sumei de 275.000 euro, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1287 din 15 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F.G. şi cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 563A din 15 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat reclamantul F.G. împotriva Sentinţei civile nr. 1287 din 15 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantul F.G. şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 275.000 euro, contravaloarea în RON a acestei sume la data efectuării plăţii. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei şi a fost obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.J. a declarat recurs, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 1307 din 12 mai 2015 de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în sensul admiterii acestuia, cu consecinţa respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantul F.G. şi menţinerii Sentinţei nr. 1287 din 15 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curţi la data de 15 iunie 2015, revizuentul F.G. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1307 din 12 mai 2015 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 şi urm. C. proc. civ., iar în cuprinsul acesteia revizuentul a arătat că va proceda la motivarea cererii după redactarea şi comunicarea Deciziei nr. 1307 din 12 mai 2015.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul F.G. nu a fot motivată, urmând a fi respinsă potrivit următoarelor considerente:
În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiţia ca motivele de fapt care o susţin să corespundă unora dintre acelea limitativ şi expres prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În speţă, din conţinutul cererii de revizuire se observă că revizuentul nu a indicat în concret temeiul legal pe care se întemeiază revizuirea, subliniindu-se doar general incidenţa prevederilor art. 322 şi urm. C. proc. civ., nefiind indicate, într-o argumentare minimă, nici considerentele de fapt care au stat la baza promovării acestei căi de atac.
În consecinţă, fără a indica motivele de revizuire pe care îşi întemeiază cererea, elementele prezentate de către revizuent în cuprinsul cererii sale nu permit raportarea, atât a instanţei de control judiciar de retractare, cât şi a părţii adverse, la eventuale critici aduse hotărârii care să facă, în mod real, obiect de revizuire, astfel încât, cererea de revizuire nu respectă exigenţele textelor legale incidente în cauză.
Invocarea generică a unor dispoziţii C. proc. civ., fără indicarea obiectului şi a motivelor cererii de revizuire, inclusiv cu exemplificarea şi dezvoltarea acestora, menţiuni obligatorii unei cereri de revizuire, în funcţie de care se stabilesc o serie de coordonate ale procesului civil, determină imposibilitatea examinării cererii astfel formulate.
Prin urmare, se constată că instanţa nu poate proceda la examinarea revizuiri, în lipsa indicării motivelor de fapt şi de drept care au stat la baza exercitării cererii de revizuire, motiv pentru care, Înalta Curte, urinează să respingă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul F.G. împotriva Deciziei nr. 1307 din 12 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 27582/3/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2016. Civil. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 260/2016. Civil → |
|---|
