ICCJ. Decizia nr. 491/2016. Civil. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 491/2016
Dosar nr. 761/221/2013
Şedinţa publică din 8 martie 2016
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4319/CA/2013 din 29 august 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 761/221/2013 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Pădurean Claudia Dorina împotriva pârâţilor CEC Bank SA - Sucursala Deva, SC A.T.I.E. SRL. prin lichidator judiciar I.C. IPURL şi C.Y., constatându-se nulitatea absolută parţială (în ce priveşte obligaţia de garanţie reală imobiliară a garantului real P.C.D.) a Actului adiţional nr. 3 la contractul de credit nr. 193 din 27 iunie 2008, precum şi a Anexei nr. 1 a Actului adiţional nr. 3, ambele încheiate la 30 iunie 2009.
A fost dispusă încetarea oricăror efecte ale Contractului de garanţie reală imobiliară nr. 15340 din 30 iunie 2008, accesoriu al Contractului de linie de credit nr. 193 din 27 iunie 2008.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta CEC Bank SA, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamantă.
Prin Încheierea din 11 decembrie 2013, calea de atac formulată de CEC Bank SA a fost calificată drept apel raportat la valoarea obiectului dedus judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) raportat la art. 282 C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 135/2013 din 11 decembrie 2013 a admis apelul declarat de pârâta CEC Bank SA împotriva Sentinţei nr. 4319/CA/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 761/221/2013, a modificat, în tot, sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta P.C.D. în contradictoriu cu pârâţii CEC Bank SA - Sucursala Deva şi SC A.T.I.E. SRL prin lichidator judiciar I.C. IPURL.
Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă P.C.D. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.
Prin încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin referatul din 13 ianuarie 2016 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.
Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării recursului, asupra căreia reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an". Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanşat calea extraordinară de atac a recursului, că după suspendarea judecăţii pricina a rămas în nelucrare timp de un an şi că, înainte de împlinirea acestui termen nu s-a cerut de părţile în proces reluarea judecării recursului. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu ..." pe cale de excepţie întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepţie, deşi a fost legal citată.
Prin urmare, faţă de cele ce preced urmează să se constate perimată cererea de recurs, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă P.C.D. împotriva Deciziei nr. 135/2013 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 martie 2016 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 344/2016. Civil → |
|---|
