ICCJ. Decizia nr. 75/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 75/2016
Dosar nr. 225/105/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 ianuarie 2016
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 15 ianuarie 2015, reclamanta B.M.D. a chemat în judecată pe pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, solicitând obligarea acestora la plata sporului de fidelitate în procent de 10% pentru o vechime în funcţie între 10 şi 15 ani începând cu data de 20 octombrie 2012, în conformitate cu art. 10 alin. (5) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 284/2010, coroborat cu art. 6 din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 (fostul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 285/2010).
În motivarea cererii, a arătat că este angajată la Judecătoria Brăila, în funcţia de grefier, iar la data de 04 aprilie 2013 a solicitat recalcularea sporului de fidelitate, în sensul acordării sporului de 10%, în raport cu vechimea efectivă în funcţia auxiliară de specialitate, respectiv 10 ani împliniţi la data de 20 octombrie 2012.
A menţionat că s-a angajat la Judecătoria Brăila la data de 19 noiembrie 2003, ca grefier cu studii medii (în perioada 01 august 2003-19 noiembrie 2003 a lucrat la Judecătoria Tulcea, iar în perioada 20 octombrie 2002 - 15 iulie 2003 a urmat cursurile Ş.N.G.), la data de 15 februarie 2010 s-a transformat postul din studii medii în studii superioare şi a primit sporul de fidelitate de 5 %, iar când a împlinit 10 ani vechime, acest spor nu i s-a mai acordat corespunzător vechimii, deşi colegilor grefieri de la alte curţi de apel din ţară li s-a acordat acest spor în acelaşi an (10% sau 20% după caz) pentru activitatea desfăşurată în instanţă. În perioada 11 decembrie 2006 - 01 ianuarie 2008 a fost în concediu de îngrijire copil, iar potrivit dispoziţiile art. 18 alineat 7 din O.U.G. nr. 148 din 03 noiembrie 2005 perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau de până la 3 ani în cazul copilului cu handicap constituie vechime în muncă şi în serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu acestea.
La data de 14 mai 2013, i s-a comunicat prin adresa, emisă la data de 07 mai 2013 de Tribunalul Brăila, că sporul de fidelitate a fost corelat cu vechimea efectivă in funcţia de grefier cu studii superioare în urma reîncadrării din funcţia de grefier cu studii medii în funcţia de grefier cu studii superioare, la data de 15 februarie 2010.
În urma contestaţiei făcute, Curtea de Apel Galaţi, prin adresa din 28 mai 2013, primită de 03 iunie 2013, i-a comunicat acelaşi răspuns ca şi Tribunalul Brăila.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 2468 din 28 septembrie 2015 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Brăila.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. în cazul în care la data înregistrării cererii reclamantul deţine una din calităţile expres şi limitativ arătate la alin. 3 din acest articol la instanţa competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Tribunalul a apreciat excepţia necompetenţei materiale ca fiind întemeiată întrucât reclamanta are calitatea de grefier la Judecătoria Brăila, instanţă care nu are, însă, competenţa de soluţionare a cauzei în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Învestit prin declinare, Tribunalul Brăila, prin încheierea din 16 noiembrie 2015, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în analiza competenţei prevăzute la art. 127 C. proc. civ., trebuie avute în vedere nu numai instanţa la care funcţionează reclamantul, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă, întrucât legiuitorul a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Tribunalului Brăila pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 15 ianuarie 2015, reclamanta B.M.D. a învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, de competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Judecătoria Brăila, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea” nu poate fi interpretată în sens larg, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
Chiar dacă reclamanta funcţionează ca grefier la Judecătoria Brăila, prezentul litigiu nu este de competenţa acestei instanţe, ci se află în competenţa de soluţionare a tribunalului.
În speţă, având în vedere că reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Brăila, ci la Judecătoria Brăila, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Brăila, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamantul.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 76/2016. Civil → |
|---|
