Anulare act. Sentința nr. 1391/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1391/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 197/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1391/2013
Ședința publică din 25.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. H. D.
GREFIER – G. D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta T. (Seican) D. R. în contradictoriu pârâtele R. B. SA și R. B. SA – Agenția Apullum, având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat S. D. în substituire avocat D. D. M., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților excepțiile netimbrării cererii și lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. SA – Agenția Apullum, invocate prin întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat, pune concluzii de respingere a excepției netimbrării cererii, arătând că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, fiind aplicabile prevederile art. 15 lit. j din Legea 146/1997, iar excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. SA – Agenția Apullum o lasă la aprecierea instanței.
Instanța se va pronunța prin sentință asupra excepțiilor netimbrării cererii și lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. SA – Agenția Apullum, invocate prin întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în actele depuse la dosar.
Instanța încuviințează, conform art. 167 C.proc.civ., proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei, constatând că este utilă, concludentă și pertinentă, putând duce la dezlegarea pricinii.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, arătând că în realitate contractul de credit este un contract de adeziune, deoarece clauzele nu au fost negociate. Susține că prețul contractului reprezintă dobânda și nu comisioanele, iar cu privire la dobânda majorată arată că aceasta este tot o clauză abuzivă, deoarece în cazul plății cu întârziere a ratelor, reclamanta plătește penalități de întârziere.
În temeiul art.150 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe în dosarul nr._, reclamanta T. (Seican) D. R. a solicitat instanței ca în contradictoriu pârâtele R. B. SA și R. B. SA – Agenția Apullum prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate abuzive și nule clauzele privind comisionul de administrare, comisionul de procesare și dobânda majorată cuprinse la pct. 3.5, pct. 3.7 și pct. 3.4 din art. 3 costuri din cuprinsul contractului de credit nr. RBRO_ din 04.03.2010 încheiat între părți;
- să dispună desființarea clauzelor contractuale sus menționate;
- să dispună desființarea scadențarului în privința acelorași clauze;
- să oblige pârâtele să restituie reclamantei sumele achitate cu titlu de comision de administrare și comision de procesare de la data semnării contractului până la data pronunțării sentinței și în continuare până la plata efectivă;
- să oblige pârâtele să refacă planul de rambursare a creditului cu luarea în considerare a hotărârii judecătorești și să întocmească un nou grafic de rambursare a creditului;
- să dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale începând cu data plății până la plata efectivă a comisionului de administrare;
- să dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta, în calitate de împrumutat, a încheiat cu pârâtele, în calitate de împrumutători, contractul de credit nr. RBRO_ din 04.03.2010, având ca obiect acordarea unui împrumut de 8000 lei, durata creditului fiind de 72 luni.
Reclamanta consideră că cauză sunt aplicabile prev. art. 14 din Legea nr. 193/2000, deoarece este un consumator prejudiciat prin încheierea unui contract cu încălcarea prev. acestei legi. Clauzele cuprinse în contractul de credit în art. 3 intitulat „costuri” la pct. 3.5, pct. 3.7 și pct. 3.4 sunt considerate a fi abuzive și având o cauză ilicită constând în aceea că formularul tipizat de contract pus la dispoziție a fost semnat fără să poată fi negociate toate clauzele, ceea ce a dus la transformarea tacită a contractului de credit într-un contract de adeziune.
Se apreciază că plata respectivelor comisioane creează un dezechilibru între interesele părților și se impune restituirea sumelor plătite cu titlu de comisioane de administrare și procesare.
Cu privire la dobânda majorată se arată că și aceasta ar fi tot o clauză abuzivă, deoarece în cazul plății cu întârziere a ratelor reclamanta plătește penalități de întârziere.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. art. 1166, art. 1263 VCC și art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, invitația la conciliere și răspunsul pârâtelor, plan de rambursare și contractul de credit (f. 6-16).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtele au invocat excepția netimbrării capetelor 4 și 6 din acțiune și au solicitat anularea acțiunii ca netimbrată și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a R. B. SA – Agenția Apullum.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că nici una din clauzele pretins abuzive nu ar avea un astfel de caracter și nu încalcă prev. Legii nr. 193/2013.
Comisionul de administrare prev. de pct. 3.5 din contract și comisionul de procesare prev. de pct. 3.7 din contract nu constituie clauze abuzive, deoarece ele nu contravin art. 4 din Legea nr. 193/2000, iar simplul fapt că respectivele clauze au fost preformulate obligă banca să nu impună prin acestea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Contractul a fost însușit de client prin semnătura sa, ceea ce presupune cunoașterea conținutului și acceptării, cu cât mai mult cu cât contractele de credit bancar se încheie numai în condiții speciale privind validitatea.
Pârâtele susțin s-au conformat prev. art. 5 din Legea nr. 195/2000 și au pus la dispoziția reclamantei contractul de credit înainte de a fi semnat, iar reclamanta nu a solicitat negocierea vreunei clauze.
Cu privire la dobânda majorată pârâtele arată că este chiar dobânda penalizatoare pe care o suportă debitorul dacă nu-și îndeplinește la termen obligațiile de plată. În acest sens, clauza prev. la pct. 3.4 nu are caracter abuziv, deoarece este clar precizată în contract.
Comisionul perceput pentru procesarea cererii de credit se încasează în contul prestării unor servicii, precum analiza documentelor, elaborarea aprobării și ulterior a contractului de credit și se reține doar cu ocazia primei trageri, deci la momentul de începere a relației contractuale, fiind un comision de analiză a dosarului. Dispozițiile contractuale care îl cuprind (art. 1 pct. 1 lit. b și art. 3.7) conțin o dispoziție expresă și neechivocă ce stabilește un drept al băncii și angajează răspunderea contractuală a împrumutatului de a plăti suma de 233,01 lei cu titlu de comision de procesare, sumă inclusă în costul total al creditului și cunoscută și acceptată de reclamantă prin semnarea contractului.
În drept, au fost invocate prev. art. 969 și art. 970 Vechiul cod civil și art. 115 C.p.c.
În dovedirea întâmpinării, s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Pârâtele au depus la dosar, în copie, practică judiciară și procedura de soluționare a cererilor de negociere a clauzelor contractuale (f. 31-56).
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la protecția consumatorilor atunci când persoanele fizice și asociațiilor pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor.
Reclamanta are calitatea de consumator și a acționat ca persoană prejudiciată în drepturile și interesele sale legitime, în speță fiind aplicabile dispozițiile legale sus menționate în temeiul cărora este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și, în consecință, excepția netimbrării acțiunii va fi respinsă ca nefondată.
Capacitatea procesuală de folosință presupune aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații. În cazul persoanelor juridice această calitate se dobândește la data înregistrării și cuprinde doar acele drepturi și obligații care corespund scopului pentru care a fost înființată persoana juridică, conținutul capacității de folosință a acesteia fiind dominat de principiul specialității.
Pârâta R. B. SA – Agenția Apullum are, într-adevăr, director cu atribuții, dar atribuțiile de serviciu ale acestuia sunt limitate de activitatea comercială specifică activității bancare și nu are organe proprii de conducere, respectiv administrator, în sensul prev. Legii nr. 31/1990 și, prin urmare, nu poate sta singură în judecată, în calitate de pârât, așa cum prevede art. 41 alin. 2 C.p.c.
Instanța constată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. SA – Agenția Apullum este întemeiată și va fi admisă, urmând ca acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Reclamanta, în calitate de împrumutat, a încheiat cu pârâta R. B. SA, în calitate de împrumutător, contractul de credit nr. RBRO_ din 04.03.2010, având ca obiect acordarea unui împrumut de 8000 lei, durata creditului fiind de 72 luni.
În art. 3 - costuri - din contract la pct. 3.4 se prevede că pentru sumele restante datorate și neplătite la scadență împrumutatul datorează o dobândă majorată ce se acumulează zilnic până în ziua în care se acoperă suma restantă prin aplicarea ratei dobânzii majorate la valoarea sumei restante. Rata dobânzii majorate se stabilește conform deciziei interne a băncii fără a putea depăși valoarea rezultată din cumularea ratei anuale a dobânzii în vigoare plus 15 puncte procentuale.
La pct. 3.5 din contract se prevede că pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de aceasta în baza contractului de credit împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,45% ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului, iar la pct. 3.7 se prevede că pentru procesarea cererii de credit împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 3% calculat la valoarea creditului menționată la art. 1 pct. 1 lit. a. comisionul se va plăti integral la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând banca să rețină automat contravaloarea comisionului de procesare.
La data încheierii contractului era în vigoare Ordinul nr. 92/2007 al ANPC care stabilea o procedură constând în punerea la dispoziția clienților persoane fizice a modelelor contractelor de credit, anterior încheierii contractelor, în vederea identificării acelor clauze care la cererea clienților ar putea fi modificate. O astfel de procedură a fost respectată și în cazul reclamantei.
Aceasta nu poate susține că nu a avut cunoștință de conținutul prevederilor contractuale. Comisionul de procesare a fost încasat îndată după încheierea contractului, deci în anul 2010, și faptul că acesta ar fi prevăzut de o clauză abuzivă se invocă abia după aproape 3 ani.
Comisionul de administrare a fost prevăzut, de asemenea, în contractul de credit, reclamanta obligându-se a plăti comisionul la data scadenței fiecărei rate lunare, cuantumul acesteia fiind de 0,45% procent aplicabil la valoarea inițială a creditului.
Dispoziția contractuală care reglementează comisionul de administrare respectă prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 pentru că stipulează în mod clar că pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de aceasta în baza contractului de credit împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,45% ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului.
Celelalte clauze prevăzute de art. 3.7 și 3.4 din contract privitoare la comisionul de procesare și dobânda penalizatoare sunt prevăzute în mod clar în contract și sunt conforme cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 care prevede că orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzare de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Comisioanele prevăzute în contract și cu privire la care se susține că ar fi instituite prin dispoziții abuzive sunt totuși legale, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca acestea să fie considerate clauze abuzive. Astfel, anterior încheierii contractului reclamantei i s-a înmânat un exemplar în vederea studierii, și prin aceasta respectivele clauze port fi considerate negociate și însușite în cunoștință de cauză de către reclamantă, nu sunt contrare bunei credințe și nu creează nici prin ele însele nici în coroborare cu alte prevederi contractuale în detrimentul reclamantei și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit art. 970 Vechiul cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, buna credință este atitudinea prezumată de lege și constă în corectitudinea pe care un contractant trebuie să o aibă la momentul încheierii și pe parcursul executării contractului. În cauză, reclamanta nu a dovedit reaua credință a pârâtei și nici dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile asumate de către părți. Pentru a putea fi reclamat un astfel de dezechilibru ar trebui să lipsească o contraprestație pentru dreptul corelativ al uneia dintre părți. În speță, banca a indicat în mod clar că percepe respectivele comisioane ca fiind costurile serviciilor pe care le realizează anterior încheierii contractului și pe parcursul executării acestuia. De altfel, nu se poate accepta caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de administrare pentru că astfel de comisioane sunt permise de art. 36 alin. 3 din OUG 50/2010 prin care s-a transpus în legislația națională Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori.
Instanța constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și va dispune respingerea acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâta R. B. SA, prin întâmpinare.
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. SA – Agenția Apullum, invocată prin întâmpinare, și respinge acțiunea reclamantei T. (Ș.) D. R., domiciliată în A. I. – Oarda, ., jud. A. formulată în contradictoriu cu pârâta R. B. SA – Agenția Apullum, cu sediul în A. I., ., .. A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge acțiunea reclamantei T. (Ș.) D. R. formulată în contradictoriu cu pârâta R. B. SA, cu sediul în P-ța Charles de Gaulle, nr. 15, sector 1, București.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. H. D. G. D. M.
Red. C.H.D.
Tehnored. G.D.M./5 ex./10.04.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 133/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1200/2013. Judecătoria... → |
|---|
