Anulare act. Sentința nr. 2927/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2927/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1295/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2927/2013
Ședința publică din 18 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. F. M.
GREFIER - O. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții F. M. D.,F. F. R. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. SA, S.C. V. R. SA - SUCURSALA A. I., având ca obiect anulare act, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. A. pentru reclamanți și avocat C. M. pentru pârâta .,lipsind reclamanții și pârâta . –SUCURSALA A. I...
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,avocatul pârâtei de ordin 1 depune la dosar actul adițional nr.1/20.08.2010 la convenția de credit nr._/07.03.2007 și graficul de rambursare aferent.
Avocații părților declară că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat,împrejurare față de care instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul reclamanților solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial,conform chitanței nr.17/04.09.2013, pe care o depune la dosar în original..
Avocatul pârâtei . solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată,reclamanții nefăcând dovada lipsei negocierii contractului de credit și nici a existenței unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.02.2013, sub dosar nr._, reclamanții F. M. D. și F. F. R. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele . și . - Sucursala A. I., prin hotărârea ce o va pronunța:
1. - să se constate caracterul abuziv al clauzei de la pct. 5 lit.a din convenția de credit nr._/07.03.2007 ( comision de risc aplicat la soldul creditului);
2. –să se constate nelegalitatea clauzelor convenției de credit privind comisionul de risc începând cu data de 21.06.2010 ( data intrării în vigoare a OUG 50/2010);
3. - să se constate că pârâta a modificat unilateral convenția, în sensul transformării comisionului de risc prev. de pct. 5 lit. a, în comision de administrare;
4. -. să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor care reglementează comisionul de administrare introdus de pârâtă în locul comisionului de risc;
5. - să dispună obligarea pârâtei la înlăturarea din convenție și din actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare;
6. - să fie obligată pârâta . prin Sucursala A. I., să restituie reclamanților suma de 4.273,38 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data plății efective, reprezentând comision de risc transformat ulterior,în mod abuziv, în comision de administrare, achitată de către aceștia până la data de 14.02.2013 – data introducerii acțiunii, precum și în continuare, până la pronunțarea unei soluții irevocabile;
7. - să obligați pârâta . prin Sucursala A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, să modifice convenția de credit, în sensul înlăturării comisionului de administrare și să pună la dispoziție reclamanților actul adițional la convenție, cât și un nou grafic de rambursare a creditului;
8. - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta . prin Sucursala A. I., convenția de credit nr._/07.03.2007 și, încă din momentul încheierii acesteia, reclamanții au acționat de pe poziții inegale în raport cu banca, contractul încheiat îmbrăcând forma unui contract de adeziune.
La pct. 5 lit. a din „Condițiile speciale ale convenției” și la pct. 3.5 din „Condițiile generale ale convenției” a fost stabilit comisionul de risc de 0,10%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată perioada de derulare a raportului contractual. Se susține că respectivul comision a fost prevăzut în convenție fără a se specifica ce reprezintă și ce riscuri acoperă și doar după ce s-a solicitat înlăturarea din convenție a acestor clauze banca a precizat ce reprezintă comisionul de risc și faptul că prin el se acoperă riscul de credit și riscul de piață,deși aceste riscuri erau deja acoperite prin garanția reală imobiliară accesorie convenției.
Reclamanții învederează că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, or din cuprinsul convenției se constată că terminologia folosită de pârâtă nu este decriptată, nefiind explicată în cuprinsul condițiilor generale ale convenției pentru ca reclamanții să fie în cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care este perceput comisionul de risc. Prin urmare, clauzele care stabilesc acest comision ar fi abuzive, neclare și echivoce.
Se consideră că și prin prisma destinației, clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive și pentru că nu ar exista un risc de credit, deoarece a fost adus ca garanție un imobil asigurat la o societate de asigurări agreată de bancă, iar polița de asigurare a fost cesionată în favoarea băncii și în condițiile plății comisionului în continuare banca beneficiază de o dublă garanție, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. În privința riscului pentru conduita culpabilă a clienților, element inclus în noțiunea generală de risc de credit, s-a prevăzut în convenție că se vor percepe penalități de întârziere în cazul în care reclamanții achită cu întârziere obligațiile de plată și, de asemenea, banca este îndreptățită să treacă la executarea silită a garanției imobiliare. Prin urmare, riscul unei eventuale conduite culpabile a reclamanților este acoperit prin perceperea penalităților de întârziere și executarea garanțiilor imobiliare și din acest punct de vedere din nou banca beneficiază de o dublă garanție.
Riscul de piață este suportat în întregime de consumatorii reclamanți cărora acordându-li-se un credit în monedă străină, sunt ținuți să suporte diferențele de curs valutar, banca nesuportând riscuri.
Pe de altă parte, banca nu a negociat cu reclamanții nici o clauză privind comisionul de risc, iar convențiile nu conțin clauze de protecție prin care clienții să fie protejați de acest risc. În fapt, comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar față de disp. art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 constituie și o clauză abuzivă.
Se arată că în fapt, comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar clauzele referitoare la comisionul de risc sunt abuzive.
După . OUG 50/2010, la data de 21.06.2010, aceste clauze au fost interzise expres,textul legal reglementând clar tipul comisioanelor care se pot percepe, acesta fiind și motivul pentru care pârâta a transformat comisionul de risc în comision de administrare,începând cu luna septembrie 2010.
Referitor la comisionul de administrare s-a încercat să se dea o aparență legală solicitării de introducere în contract a acestuia.
Se arată că este abuziv și comisionul de administrare introdus în actul adițional raportat la disp. art. 4 din Legea 193/2000 întrucât nu a fost negociat, având aceeași destinație ca și comisionul de risc.
Reclamanții apreciază că sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare reprezintă o plată nedatorată care, potrivit art. 1092 din Codul civil vechi, trebuie restituită.
Întrucât,art.13 din „ Condițiile speciale ale convenției de credit” prevede că orice modificare se efectuează exclusiv pe baza acordului părților și este consemnată în act adițional, reclamanții mai solicită ca pârâta să fie obligată să le pună la dispoziție actul adițional prin care să fie eliminate clauzele abuzive contestate prin prezenta cerere și un nou grafic de rambursare,în termen de 30 de zile de la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
În probațiune s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 193/2000, art.1092 cod civil vechi.
S-a atașat cererii un set de înscrisuri: filele 14-25.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art.15 lit. j din Legea nr.146/1997, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Pârâtele au depus la dosar întâmpinare ( fl.27-41), prin care au invocat excepția netimbrării cererii, a prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă, iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că clauzele prev. de pct. 5 lit a, 3 lit d, 3.5 nu sunt clauze abuzive, iar în cazul în care aceste clauze sunt considerate nelegale, instanța nu poate dispune restituirea prestațiilor aferente acestora, contractele de credit fiind cu prestație succesivă.
În motivare se arată că contractul de credit este un contract consensual, sinalagmatic, însoțit de garanții. Se mai arată că pe lângă rambursarea sumelor acordate cu titlul de credit, împrumutații au obligația de a restitui dobânzi și orice alte cheltuieli legate de această sumă.
Clauza prev. de art. 5 lit. a nu este abuzivă în sensul art. 4 din legea 193/2000, riscul se generează prin simpla acordare a unui credit și trebuie în permanență evaluat, existând și alte categorii de riscuri pe care banca trebuie să le ia în considerare – riscul de țară, riscul produsului, riscul persoanei contractante a creditului, riscul devalorizării garanțiilor sau a altor piețe cu implicare directă asupra costurilor de creditare. Clauza prev. de art. 5 nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, comisionul de risc fiind o parte a prețului contractului, nu un echivalent al garanției reale imobiliare - ipoteca. Perceperea comisionului de risc este clară și fără echivoc și a fost însușită de consumator ca urmare a semnării convenției.
Se mai arată că nu se poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc întrucât contractul bancar este cu executare succesivă, iar anularea unui clauze dintr-un astfel de contract nu poate produce efecte retroactive.
Se susține că clauza prev. de art. 3 lit. d a fost negociată și nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților., iar clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit.
În dovedirea întâmpinării s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul.
În drept, pârâtele au invocat prevederile art. 115-118 C. pr. Civ, ale art. 969 C civ., Legii nr.193/2000, Decretul 167/1958, Principiul aplicabilității directe de Directivei nr. 93/13/CEE, art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO,Decretul 167/1958, Decretul nr. 31/1954.
Prin încheierea ședinței publice din 27.03.2013 instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către pârâta . prin întâmpinare, în sensul respingerii acestora. ( fl.42,43).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța constată că reclamanții F. M. D. și F. F. R. au încheiat cu . – prin Sucursala A. I., convenția de credit nr._/07.03.2007 (filele 14-23).
La punctul 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției și la punctul 3.5 din condițiile generale ale convenției a fost stabilit un comision de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar pe toată perioada de derulare a convenției de credit. Instanța constată că acest comision de risc a fost prevăzut în convenție, fără a se preciza ce reprezintă și ce riscuri acoperă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii trebuie să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Instanța constată că terminologia folosită de către pârâta V. este foarte ambiguă, iar clientul nu are posibilitatea de a-și da seama ce anume acoperă acel comision de risc și care este motivul pentru care trebuie să-l plătească.
În speța de față, riscul de credit nu poate fi luat în considerare ca destinație a comisionului de risc, pentru că imobilul adus în garanție este asigurat, banca impunând prin convenție ca asigurarea să se încheie cu o societate de asigurări agreată de bancă, iar polița de asigurare să fie cesionată în favoarea băncii. O altă obligație impusă de bancă prin convenție a fost ca imobilul adus garanție să reprezinte 130% din valoarea creditului. Obligațiile de mai sus au fost instituite în sarcina reclamanților prin convenție, contractul fiind evident unul de adeziune, clauzele cuprinse în acesta fiind prestabilite de bancă, neexistând vreo negociere cu clientul.
În condițiile în care comisionul de risc ar acoperi riscul pieirii bunului cu care a fost garantat creditul, banca ar beneficia de o dublă garanție, creând, în detrimentul reclamanților, și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, ceea ce contravine art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Dacă s-ar considera că acest comision de risc anticipează o posibilă conduită culpabilă a clienților, instanța constată că prin același contract a fost prevăzut că în caz de achitare cu întârziere a obligațiilor de plată, banca va percepe penalități de întârziere, iar dacă clientul nu-și îndeplinește obligațiile de plată, banca ar putea trece la executarea silită a garanției imobiliare, fiind instituit un drept de ipotecă asupra imobilului.
Prin urmare și în acest caz riscul unei conduite culpabile a reclamanților este acoperit prin stabilirea penalităților de întârziere și a garanției imobiliare, iar banca ar beneficia din nou de o dublă garanție, astfel că din nou clauza privind comisionul de risc este abuzivă, fiind contrară art. 4 din Legea nr. 193/2000.
În condițiile în care comisionul de risc ar acoperi riscul de piață generat de fluctuațiile de piață ale prețurilor sau ale cursului valutar, instanța constată că împrumutul luat de către reclamanți a fost în franci elvețieni, iar leul s-a devalorizat semnificativ în raport cu această monedă, risc care a fost, oricum, suportat de către reclamanți, rata acestora crescând semnificativ, astfel că nu se justifică existența comisionului de risc.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Raportat la aceste prevederi legale, instanța constată că sunt întrunite cerințele legii pentru a constata abuzivă clauza care stabilește comisionul de risc.
Instanța constată că, în fapt, comisionul de risc reprezintă o dobândă ascunsă, iar clauzele contractuale prin care a fost instituit sunt abuzive, întrucât, pe de-o parte sunt neclare și echivoce, iar pe de altă parte nu au fost negociate și creează un dezechilibru semnificativ între părți.
Instanța constată că odată cu . OG nr. 50/2010, care interzicea perceperea altor comisioane în afara celor menționate în art. 36 din ordonanță, banca a transformat, în mod unilateral, fără acordul clientului, comisionul de risc în comision de administrare (a se vedea planul de rambursare de la f. 25-29)
Instanța constată, prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 că acest comision este abuziv, pentru că banca a stabilit clauze și obligații noi în sarcina reclamanților, în mod unilateral, în pofida refuzului acestora. Este evident că noul comision nu este altceva decât comisionul de risc din convenția inițială, banca operând doar o schimbare formală a denumiri comisionului, pentru a-i da o aparență legală.
Ca o consecință a constatării caracterului abuziv și nelegal al clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare, instanța va dispune înlăturarea acestora din convenția de credit.
În aceste condiții, sumele pe care reclamanții le-au achitat cu titlu de comision de risc și comision de administrare, începând cu luna februarie 2010, reprezintă o plată nedatorată, care, potrivit art. 1092 C.civ., trebuie restituită.
Instanța urmează a obliga pârâtele, în solidar, să restituie sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc și comision de administrare, începând cu luna februarie 2010 și până la data introducerii acțiunii și în continuare până la data pronunțării hotărârii.
Va obliga pârâta . – Sucursala A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe să pună la dispoziția reclamanților actul adițional la convenție, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.
Având în vedere că pretențiile reclamanților au fost admise, instanța va face aplicarea art. 276 C.p.c., obligând pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții F. M. D. și F. F. R., ambii domiciliați în A. I., P., ., județ A., cu domiciliul procesual ales în A. I., ., județ A., în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, ., . 10, sector 2 și . – Sucursala A. I., cu sediul în A. I., ., . A. și în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a convenției de credit nr._/07.03.2007 în ceea ce privește clauzele de la pct. 5 lit. a din convenția de credit, încheiată cu pârâtele . și . – Sucursala A. I. și pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției referitoare la comisionul de risc.
Constată nelegalitatea clauzelor convenției de credit privind comisionul de risc începând cu data de 21.06.2010.
Constată că prin act adițional, pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de risc, prevăzut de pct. 5 lit. a, în comision de administrare.
Constată nule clauzele prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare.
Dispune înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare.
Obligă pârâta ., prin Sucursala A. I., să restituie reclamanților sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu luna februarie 2010 și până la data introducerii acțiunii și în continuare până la data pronunțării hotărârii.
Obligă pârâta . – Sucursala A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe să pună la dispoziția reclamanților actul adițional la convenție, conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.
Obligă pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. F. Ș. O.
Red. M.D.F
Tehnored. Ș.O./6 ex./25.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2104/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1113/2013. Judecătoria... → |
|---|
