Pretenţii. Sentința nr. 1637/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1637/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 8121/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1637/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. M.
GREFIER – T. F. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță mandatarul pârâtei, avocat M. E. A., lipsind reprezentantul reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar s-a depus prin serviciul registratură al instanței de către reclamantă răspuns la întâmpinare ( în dublu exemplar).
Instanța comunică mandatarului pârâtei un exemplar al răspunsului la întâmpinare depus la dosar de către reclamantă.
Mandatarul pârâtei depune la dosar lista mijloacelor fixe deținute de . pentru a face dovada că această societatea nu deține aparatură Radio TV.
Instanța supune dezbaterii excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Mandatarul pârâtei solicită admiterea excepției raportat la motivele expuse în întâmpinare.
Instanța unește cu fondul excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Mandatarul pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța, în temeiul art. 150 Cod pr.civ., declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Mandatarul pârâtei solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 03.12.2012 sub număr de dosar nr._, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a solicitat în contradictoriu cu pârâta . ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 656,18 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 570,00 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 – februarie 2010, aprilie 2010 – iulie 2010, octombrie 2010 – iunie 2011, august 2011 – octombrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 86,18 lei calculate la data de 08.11.2012.
Totodată s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta precizează că potrivit art. 40 al. 3 din Legea 41/1994 persoanele juridice au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui servicii. Mai arată că HG 977/2003 stabilește cuantumul lunar al acestor taxe, pe categorii precum și modalitatea de plată și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
De asemenea, reclamanta menționează că taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice „Electrica” SA prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 112 Cod pr.civ., art. 40 al 3 și 4 din Legea nr.41/1994 republicată, cu modificările ulterioare, HG nr. 977/2003, art. 242 al 2 Cod pr.civ.
În probațiune reclamanta a depus la dosar set înscrisuri, respectiv: adresa nr._/08.11.2012 (f 5-6), extras certificat constatator vizând pârâta (f 7), facturi fiscale (f 8-26), lista mijloacelor fixe deținute de . (f 44).
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Pârâta, legal citată, s-a prezentat în instanță prin avocat M. E. A., și a depus la dosar întâmpinare (f 34-35) prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii .
În susținerea întâmpinării s-a arătat că nu au fost respectate dispozițiile art. 720/1 Cod pr.civ., privitoare la procedura concilierii directe; că acțiunea reclamantei este lipsită de suport legal ; că practica instanței supreme este unitară în ceea ce privește legalitatea textelor de lege în baza cărora reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de taxă pentru serviciul de radiodifuziune (Decizia nr. 2102/09.04.2009 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ).
La data de 09.04.2013 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f 40-42) sub aspectul respingerii excepției prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă, precum și sub aspectul fondului cauzei.
În esență s-a arătat că dispozițiile art. 720/1 Cod pr.civ., sunt aplicabile în cazul litigiilor derivate din raporturi contractuale, nefiind incidente în prezenta cauză; că dovada calității pârâtei de beneficiar a serviciilor de taxă radio rezultă din conținutul art. 40 al 3 din Legea nr. 41/1994, astfel că legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice.
La termenul din data de 10.04.2013 instanța a supus dezbaterii excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție care a fost unită cu fondul.
Examinând în temeiul disp. art. 137 alin 1 C pr. civ cu prioritate excepția prematurității introducerii cererii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța o va respinge.
Dispozițiile art. 720 indice 1 C pr. civ nu sunt aplicabile cauzei,litigiul neavând natura comercială sau între profesioniști, ci reclamanta pretinde plata taxei pentru serviciul de radiodifuziune, taxă ce consideră că se datorează in temeiul legii.
Pe fond,
Potrivit dispozițiilor art. 3 al 1 din HG nr. 977/2003 „persoanele juridice cu sediul în România, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale”.
La alineatul 2 al aceluiași articol se menționează că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul de radiodifuziune.
Instanța constată însă că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal nr.2.102 pronunțată la data de 09.04.2009 (publicată în Monitorul Oficial nr.691 din 14.10.2009), prin care s-a examinat recursul declarat de . Cluj-N. împotriva sentinței civile nr.712/2008 pronunțată la data de 13.11.2008 de către Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat art. 3 alin.1 din HG nr.977/2003 și art.3 alin.1 din HG nr.978/2003.
La art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 se prevede că “Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
Conform prevederilor art.1169 din Cod civ (aplicabil în cauză raportat la data emiterii facturilor solicitate) „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta este beneficiara unor servicii dintre cele pe care le prestează sau că ar deține aparat radio.
Susținerile reclamantei formulate în sensul că orice societate dintre cele arătate în norma legală anulată datorează taxa pretinsă de ea, nu mai pot fi primite. Ca urmare a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal nr.2.102 pronunțată la data de 09.04.2009 (publicată în Monitorul Oficial nr.691 din 14.10.2009), societățile comerciale avute în vedere de dispoziția legală anulată nu mai au nici o obligație legală de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune.
În consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., ca nefondată.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta . prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, .. 60-64, sector 1, formulată în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în A. I., ., județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. T. F. I.
Red: C.M.
Dact: T.F.I.
Ex: 4/18.04.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3814/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2104/2013.... → |
|---|
