Contestaţie la executare. Sentința nr. 2461/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2461/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 2251/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2461/2013
Ședința publică din 21.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - S. F.
GREFIER - A. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice A. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: contestatorul C. M., personal și pentru intimată consilier juridic C. F., care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art.131 N.C.proc.civ., instanța stabilește că potrivit art.94 pct.4 și art.650 N.C.proc.civ. este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatorul, personal, solicită încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi că la momentul depunerii declarației de impunere a comunicat funcționarului că activitatea biroului de consultanță este suspendată. Precizează că la data 01.06.2011 a depus toate documentele privind înființarea biroului de consultanță și nu a realizat venituri care să echivaleze patru salarii brute, motiv pentru care nu era necesar să achite CAS. De asemenea, la data respectivă nu realiza alte venituri, iar soția sa era bolnavă și se afla în întreținerea sa. Solicită în susținerea cererii și încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Intimata, prin reprezentant, lasă la aprecierea instanței cererea formulată de contestator și arată că în probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de contestator, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Constatând că este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul în temeiul art.237 pct.7, 255 și 258 N.C.proc.civ. încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar.
Contestatorul, personal, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de contestator pentru angajarea unui apărător, constatând că raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – 27.03.2013, a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea și a-și angaja un apărător.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Contestatorul, personal, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Intimata, prin reprezentant, pune concluzii de respingere a acțiunii, menținerea actelor de executare efectuate, pentru motivele expuse în întâmpinare.
În temeiul art. 394 alin. N.C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 27.03.2013, sub dosar nr._, contestatorul C. M., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice A. I. a formulat contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să se dispună:
- suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
- anularea actelor de executare reprezentate prin titlul executoriu nr._ și somația nr.1/_ /_ pornită în dosar de executare nr._/1/_ /_.
- exonerarea sa de la plata sumei de 4338 lei, reprezentând debit constatat.
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul arată că actele de executare emise de intimată sunt lovite de nulitate, întrucât la baza stabilirii debitului nu a fost emisă o decizie de impunere, așa cum prevede art.181 alin.2 Legea nr.263/2010 și care să îi fie comunicată potrivit art.44 alin.1 din OG nr.92/2003, astfel încât să aibă posibilitatea contestării. În ceea ce privește veniturile realizate, contestatorul precizează că nu a realizat venituri anuale care să depășească plafonul de 4 salarii medii brute, așa cum prevăd dispozițiile art.6 alin.1 cap.IV lit.b din Legea nr.263/2010, astfel încât nu există obligativitatea plății CAS.
În drept, contestatorul a invocat prevederile OG nr.92/2003 și Legea nr.263/2010.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, contestatorul a depus decizii de impunere, declarație de impunere, titlu executoriu, somație (filele 7-12).
La data 08.05.2013, intimata a depus întâmpinare (filele 25-27), prin care solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor de executare silită întocmite. Menționează că debitorul figurează în evidențele organelor fiscale cu obligații neachitate față de bugetul consolidat al statului cu suma de 4338 lei, constând în contribuții de asigurări sociale de stat datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, fiind preluate de către organele fiscale creanțele stabilite și neachitate până la data 30.06.2012. Se arată că suma de 4338 lei datorată de contestator rezultă din declarația nr.469/01.06.2011, depusă de contestator la Casa Teritorială de Pensii A., nefiind făcută nicio plată de la data înregistrării și până în prezent. Intimata învederează că în temeiul art.86 alin.4 din OG nr.92/2003 declarația fiscală este asimilată deciziei de impunere, nemaifiind necesară emiterea unei decizii de impunere, întrucât suma de bani pentru care a fost începută executarea silită provine din declarația debitorului, din care rezultă o contribuție la asigurări sociale de 31,3% din venitul asigurat de 708 lei. În aceste condiții, organele fiscale au procedat în condițiile art.141 și 145 din OG nr.92/2003 și au emis acte de executare silită față de debitor, acte de executare care au fost comunicate cu confirmare de primire în data de 18.03.2013.
În drept, intimata a invocat prevederile art.205 și 411 din Legea nr.134/2010, art.86 alin.4, art.141 și 145 OG nr.92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În privința suspendării executării silite formulată de contestator, instanța reține că data limită până la care se putea dispune suspendarea este data pronunțării hotărârii, pentru a nu se ivi un conflict între caracterul executoriu al prezentei sentințe, în ceea ce privește respingerea contestației, astfel cum rezultă din art. 402 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 300 Cod procedură civilă și partea din dispozitiv relativă la suspendare, care nu ar putea fi puse deopotrivă în executare. Cum suspendarea nu se poate dispune până la rămânerea irevocabilă a cauzei, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator.
În dosarul de executare nr._/1/_ /_ intimata Administrația Finanțelor Publice A. I. a emis somația nr. 1/_ /_ din 06.03.2013, somație care conține titlul executoriu nr._ din 06.03.2013 vizând declarația depusă de contestator nr. 469/01.06.2011
Raportat la criticile aduse de contestator referitoare la faptul că actele de executare emise de intimată sunt lovite de nulitate absolută întrucât la baza stabilirii debitului intimata nu a emis o decizie de impunere astfel cum prevede art. 181 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 și care să-i fie comunicată conform prevederilor art. 44 alin. 1 din OG 92/2003 astfel încât acesta să aibă posibilitatea de a le contestat, instanța le apreciază nefondate având în vedere următoarele:
Din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că suma de 4338 lei urmărită de intimată, provine din declarația pe care contestatorul a depus-o la Casa județeană de pensii A., și înregistrată sub nr. 469/01.06.2011. Potrivit art. 86 alin. 4 din OG 92/2003 declarația fiscală depusă de contribuabil este asimilată deciziei de impunere sub rezerva unor verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data comunicării, astfel încât instanța apreciază că în mod corect nu se impune din partea intimatei emiterea unei decizii de impunere. Pin declarația anterior menționată, instanța constată că debitorul se obliga ca în termen de 30 de zile de la data la care nu se mai încadra în categoria de membru al întreprinderii individuale, va depune formularul tip de încetare și declară că are cunoștință despre obligativitatea virării contribuțiilor la termenul stabilit în declarație, respectiv data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata(f. 34)
Nu pot fi primite apărările contestatorului referitoare la faptul că acesta nu a realizat venituri din activități independente care să depășească plafonul de 4 salarii medii brute pe economie utilizate la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat astfel cum prevede dispozițiile art. 6 alin. 1 cap. IV lit. b din Legea nr. 263/2010, astfel încât să existe obligativitatea plății CAS, aceasta întrucât obligațiile stabilite în sarcina debitorului au fost urmărite în conformitate cu declarația pe care contestatorul a depus-o la Casa Județeană de Pensii A., înregistrată sub nr. 469/01.06.2011, iar în situația în care debitorul nu a realizat în concret sumele declarate, acesta avea obligația de a depune o declarație rectificativă în acest sens.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. M. domiciliat în Teiuș, .. 30, jud. A., în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPALE A. I. cu sediul în A. I., ., jud. A., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța va respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. M. domiciliat în Teiuș, .. 30, jud. A., în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPALE A. I. cu sediul în A. I., ., jud. A., ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria A. I..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. F. A. R.
Red. SF/Tehn. AR/4 ex.
Data: 02.07.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3791/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2026/2013.... → |
|---|
