Plângere contravenţională. Sentința nr. 1086/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1086/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 814/176/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1086/2013
Ședința publică din 08.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – S. F.
GREFIER – A. R.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul Holobut N. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul Holobut N., personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data 06.03.2013, prin serviciul Registratură, s-a depus de către intimată întâmpinare, în două exemplare, pentru comunicare, după care:
Instanța comunică petentului, personal, un exemplar de pe întâmpinare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Petentul, personal, învederează instanței că nu are probe de propus.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Petentul, personal, solicită reducerii amenzii aplicate, avându-se în vedere că nu realizează venituri și că are un copil mic în întreținere. Precizează că amenda aplicată este foarte mare comparativ cu valoarea materialului lemnos și că nu contestă starea de fapt reținută, o parte din materialul lemnos provenind de pe malul Mureșului, iar o parte a fost abandonat. Mai arată că ulterior a cumpărat acest material lemnos cu suma de 130 lei.
În temeiul art.150 C.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, înregistrată sub dosar nr._, petentul Holobut N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului A., anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, . nr._ încheiat la data de 19.01.2013, cu exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
Cererea nu a fost motivată în fapt.
Petentul a anexat cererii copie după procesul verbal . nr._ încheiat la data de 19.01.2013 (fila 4).
Plângerea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
La data 06.03.2013, prin serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare (fila 7), prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că fapta s-a comis după cum a fost descrisă în procesul-verbal de contravenție, contravenția fiind constatată direct de către agentul constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. De asemenea, apreciază că procesul-verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001.
În drept, intimata a invocat prevederile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.
În probațiune, intimata a depus raportul întocmit de agentul constatator din data 07.02.2013.
Intimata a solicitat judecarea și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 petentul H. N. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 2000 lei de către intimatul I. Județean de Poliție A., în cuprinsul procesului verbal reținându-se că a fost surprins în timp ce transporta cantitatea de 3 m3lemn esență salcie fără a avea documentele de proveniență asupra sa.
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal contestat întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționată de art. 19 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 171/2010.
Examinând cu precădere procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce pot fi reținute din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța are în vedere natura juridică duală a procesului verbal de constatare a contravenției, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 105 c.pr.civ.
În considerarea celor expuse, instanța reține faptul că procesul verbal . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 4).
Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului verbal . nr._, întocmit la data de 19.01.2013, instanța reține următoarele:
Actul normativ special cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv OG nr. 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale ale dreptului administrativ privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat.
Totodată, instanța își va circumscrie analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aplicabil prin prisma art. 11 și 20 din Constituție, sens în care, pentru a califica dacă sancțiunea amenzii intră în câmpul de aplicare al noțiunii autonome de „acuzație în materie penală”, instanța va avea în vedere, dincolo de calificarea din dreptul intern, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei) și natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).
Așadar, atâta timp cât norma juridică a cărei încălcare îi este imputată petentului are un caracter general și urmărește un scop represiv, în pofida cuantumului relativ scăzut al amenzii, instanța concluzionează că aceasta are atât caracter de constrângere a petentului, dar și punitiv, astfel că sancționarea cu amendă echivalează cu aducerea unei acuzații în materie penală, în accepțiunea autonomă uzitată în jurispudența Curții EDO.
Stabilit fiind acest fapt, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții EDO, mai exact cauzele Salabiaku împotriva Franței, precum și Janosevic împotriva Suediei, în care, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
În acord cu cele anterior expuse, instanța are în vedere inclusiv considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 219/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 403/2008), în conformitate cu care „din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contraventiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, [...], ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la aparare".
Analizând probatoriul administrat în cauză, în acord cu principiile statuate în cauza N. c. României, instanța reține următoarele:
În lumina celor evocate, instanța reține că petentul prin cererea introductivă contestă situația descrisă în procesul verbal, învederând instanței că cele reținute în sarcina sa nu sunt conforme cu realitatea, că agentul constatator a reținut o cu totul altă stare de fapt decât cea reală. Ulterior la termenul de judecată din data de 08.03.2013, petentul prezent în fața instanței a arătat că nu contestă starea de fapt reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 însă a apreciat sancțiunea aplicată mult prea mare față de contravaloarea materialului lemnos pe care-l transporta la momentul când a fost constată săvârșirea contravenției.
Potrivit art. 19 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 171/2010 constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:
……….
“ b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;
……….”
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 6, art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, petentul are dreptul de a propune probe în dovedirea susținerilor sale. Or, petentul s-a rezumat la face simple afirmații în fața instanței nefiind dovedite prin nici un mijloc de probă.
Instanța reține că la termenul de judecată din data de 08.03.2013, petentul fiind prezent în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei.
Astfel, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. Având în vedere aceste considerente, instanța consideră că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
Concluzionând, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 este susținut probator, în timp ce afirmațiile petentului sunt nedovedite și prin urmare, neîntemeiate.
Consecința acestui fapt îl reprezintă – în aprecierea instanței – răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petentul, concomitent cu validarea/confirmarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.
Fapta petentului, astfel cum a fost ea reținută în procesul verbal . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 și confirmată prin probatoriul administrat în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 19 alin. 1, lit. b) din Legea nr. 171/2010.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, văzând dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că aceasta este corespunzător dozată, amenda fiind aplicată la minimul prevăzut de lege, imperativul asigurării siguranței fondului forestier prin exploatarea acestuia în afara cadrului legal fiind unul de importanță majoră în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea asupra mediului înconjurător, motiv pentru care instanța va respinge cererea în subsidiar de înlocuire a amenzii cu avertismentul.
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent și să mențină procesul verbal de contravenție ca legal și temeinic, și văzând că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul H. N. domiciliat în Sîntimbru, ., jud. A., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 19.01.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în A. I., .. B., nr. 1, județ A..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.03.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. F. A. R.
Red. SF/Tehn. AR/4 ex.
Data:01.04.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 3728/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Radiere ipoteca. Sentința nr. 533/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
