Plângere contravenţională. Sentința nr. 123/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 123/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 5979/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.123/2013
Ședința publică din 10.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: B. C. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. O. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul și martorul Uratu S., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la data de 10.01.2013, prin serviciul registratură, I. de Jandarmi Județean A. a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere privind martorul Uratu S..
In conformitate cu dispozițiile art.192 C.p.c și urm instanța procedează la audierea martorului Uratu S. sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Petentul arată că nu contestă faptul că l-a depășit pe numitul Uratu S., însă nu în zona de acțiune a indicatoarelor unde depășirea este interzisă, l-a depășit înainte de aceste indicatoare. Precizează că l-a depășit pe numitul Uratu S. pentru că acesta avea o viteză foarte redusă și pentru că nu și-a dat seama ce vrea să facă. Petentul arată că nu contestă ce-a de-a doua faptă reținută în sarcina sa, ci doar prima.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În temeiul art.150 C.p.c instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2012, sub dosar nr._, petentul C. O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.09.2012 și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii, a punctelor de penalizare și a suspendării dreptului de conduce pe 30 de zile.
În motivarea plângerii petentul arată că a efectuat manevra de depășire a autoturismului menționat în cuprinsul procesului verbal atacat, însă susține că nu a efectuat manevra de depășire în raza celor 25 de metri de trecerea de pietoni iar agentul constatator nu a avut vizibilitatea necesară să observe acest aspect.
Plângerea nu este motivată în drept.
În probațiune petentul a anexat plângerii copia procesului verbal de contravenție contestat (f.4).
Plângerea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză (f.11) prin care solicită respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
Intimatul a depus odată cu întâmpinarea următoarele: raportul agentului constatator (f.12), cazierul auto al petentului și copia procesului verbal de contravenție contestat (f.13-14).
A fost audiat martorul Uratu S., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (f.32).
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.09.2012 (f.14), petentul C. O. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 din ROUG nr. 195/2002 și cu amendă contravențională în cuantum de 140 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 36 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut faptul că, în data de 02.09.2012, ora 07.55, în localitatea A. I., în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . manevra de depășire a autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în zona de acțiune a indicatorului „Trecere de pietoni” și nu purta centura de siguranță.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/02.09.2012 (f.14) cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 120 din ROUG nr. 195/2002 reținută în sarcina petentului, respectiv fapta de a efectua manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului „trecere de pietoni”, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din ROUG nr. 195/2002 „Se interzice depășirea vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje”.
La soluționarea plângerii instanța are în vedere faptul că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a săvârșirii contravenției (depășirea în zona de acțiune a indicatorului „trecere de pietoni”). Așadar, nu este necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către organul constatator, ci revine petentului obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice. Este unanim acceptat că procesul verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
Prin plângerea formulată petentul recunoaște că a efectuat manevra de depășire a autoturismului menționat în cuprinsul procesului verbal atacat, însă susține că nu a efectuat manevra de depășire în raza celor 25 de metri de trecerea de pietoni.
Din declarația martorului Uratu S.(f.32), rezultă faptul că autoturismul petentului a intrat în depășirea autoturismului condus de acesta, înainte de trecerea de pietoni, la o distanță de aproximativ 5-10 m de trecerea de pietoni.
Astfel, constatările agentului constatator se coroborează cu declarația martorului Uratu S.(f.32),întrucât dacă petentul a intrat în depășirea autoturismului condus de numitul Uratu S., înainte de trecerea de pietoni, la o distanță de aproximativ 5-10 m de trecerea de pietoni, având în vedere lungimea medie a unui autoturism și timpul necesar efectuării manevrei de depășire a unui alt autoturism, manevra de depășire a avut loc pe trecerea de pietoni.
Având în vedere că petentul nu a propus probe de natură să înlăture vinovăția sa și ținând cont că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară, instanța reține că fapta descrisă în procesul verbal corespunde realității și că petentul a fost sancționat în mod legal.
Sub aspectul proporționalității sancțiuni aplicate (principală și complementară), instanța reține că acesta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, instanța reține că petentul a recunoscut săvârșirea faptei și nu a contestat procesul verbal sub acest aspect, iar în ceea ce privește sancțiunea aplicată aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul verbal de contravenție . nr._/02.09.2012 este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea formulată de petentul C. O..
Urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. O., cu domiciliul în ., jud. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/02.09.2012, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A.. cu sediul în A. I., . nr. 1 județ A..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. M. B. C. F.
Red.GAM
Tehnored.BCF/4 ex
Data:25.01.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2457/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2038/2013.... → |
|---|
