Plângere contravenţională. Sentința nr. 1278/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1278/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 6429/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1278/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: N. D.
GREFIER: O. O.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul F. C. – I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent avocat F. Ș. și martorul P. F., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale potrivit dispozițiilor art. 192 și urm. Cod. proc. civ., depoziția martorului P. F. fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Avocatul petentului solicită admiterea plângerii contravenționale, respectiv anularea procesului verbal de contravenție încheiat la data de 20.09.2012 întrucât acesta este nefundat, o dovadă în plus fiind și propunerea martorului audiat la termenul de astăzi, care nu are cunoștință despre acest proces verbal de contravenție.
În fapt, avocatul petentului arată că în urma accidentului de circulație în care a fost implicată viitoarea soție a clientului său, acesta s-a deplasat împreună cu mama sa la locul producerii accidentului, loc pe care poliția l-a împrejmuit pentru efectuarea de măsurători. Petentul a intrat pe banda întreruptă de circulație și s-a apropiat de autoturismul avariat al viitoarei sale soții. La apropierea de acest autoturism agentul constatator l-a înjurat pe petent pentru că a oprit mașina acolo. Un martor care se afla la fața locului a atras atenția agentului constatator să îi vorbească petentului frumos. După care, petentul aflând că viitoarea sa soție a fost transportată la spital, a plecat acolo. Tot acest incident s-a petrecut în aproximativ 2-3 minute.
De asemenea arată că susținerile intimatului nu sunt fondate t, însă la momentul respectiv circuși pentru faptul că petentul nu putea să vină pe contrasens, nesubzistând în cauză dispozițiile art. 41 din OUG 195/2002, care prevăd că autovehiculul trebuie condus pe partea din dreapta. Faptul că a parcat aproape de trecerea de pietoni este adevăralația era oprită. Arată că, clientul său nu a vorbit urât nimănui, totul fiind neadevărat, inclusiv procesul verbal de contravenție și constatările agentului.
Avocatul petentului apreciază că singurul act probator, care trebuie luat în considerare este procesul – verbal de contravenție, raportul agentului constatator neputând fi luat în considerare. Menționează că procesul verbal de contravenție i-a fost întocmit după aproximativ o săptămână.
În temeiul art. 150 Cod. proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.10.2012, sub dosar nr._ petentul F. C. – I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data 20.09.2012.
La termenul de judecată din data de 06.11.2012, petentul prin avocat a depus la dosar o precizare a plângerii contravenționale, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ A., anularea procesului verbal de constare a contravenției și exonerarea petentului de la plata amenzii de 770 lei și 11 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii petentul arată că, organul de poliție a reținut în sarcina sa, că la data de 13.09.2012, ora 13,00 pe . autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe contrasens, că a oprit pe marcajul pietonal și a adresat expresii și cuvinte jignitoare la adresa organului de poliție care constata un accident de circulație cu victime. Petentul mai arată că, aflând de accidentul de circulație în care a fost implicată viitoarea sa soție, a plecat împreună cu mama sa spre locul producerii accidentului, în acest sens a coborât pe . Liceului HCC spre cimitirul Eroilor pe banda sa de mers, iar când a observat mașina tamponată pe cealaltă bandă de mers a intrat pe banda întreruptă de circulație, apropiindu-se de autoturismul avariat al soției sale. La aproprierea de acest autoturism agentul constatator i-a adus injurii și amenințări petentului că îi va suspenda carnetul pentru că, s-a apropiat de mașina avariată. Aflând că viitoarea sa soție a fost transportată la spital, a întors mașina și a plecat la spital.
Petentul precizează că, la fața locului agentul constatator nu i-a comunicat faptul că ar fi săvârșit vreo contravenție, procesul verbal fiindu-i comunicat acasă după o săptămână de la data incidentului.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1, alin. 2 din OG nr. 32/1995.
În probațiune, petentul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data 20.09.2012 (f.4), copia procesului verbal de afișare (f.5).
La data de 06.11.2012, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de către petent și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost formulat. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că din procesul-verbal de constatare a contravenției, din raportul agentului constatator, din cazierul auto al petentului, din procesul verbal de comunicare a procesului verbal de contravenție, din planșa foto, rezultă că fapta a fost comisă așa cum a fost descrisă în procesul – verbal de contravenție, petentul nefiind de față cu ocazia întocmirii procesului verbal.
Se precizează că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prev. de art. 16 al. 1 și pe cele prev. de art. 17 din OG 2/2001.
În drept s-au invocat disp. OG 2/2001 și OUG 195/2002, iar în temeiul art. 242 al. 2 C. pr. civ s-a solicitat judecarea în lipsă.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei raportele întocmit de agentul constatator din data 01.11.2012, 02.11.2012, cazierul auto al petentului, planșe foto, procesul verbal de afișare (filele 16-20).
În cauză a fost administrată proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii N. S. D. (f. 36), F. A. C. (f.38) și P. F. (f.43).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data 20.09.2012, petentul F. C. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 770 lei, întrucât în data de 13.09.2012, ora 13,00, în A. I., pe ., pe contrasens, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a oprit pe marcajul pietonal și a adresat expresii și cuvinte jignitoare la adresa organului de poliție care constata un accident de circulație cu victime.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/20.09.2012 (f. 4), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator, numele petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 19 din O.G. nr.2/2001, instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, încheiat în lipsa petentului, figurează numele martorului P. florin, însă acesta, fiind audiat de instanță a arătat că nu cunoaște în ce împrejurări a ajuns să figureze ca martor în procesul-verbal de contravenție în cauză și faptul că semnătura depusă pe acesta nu îî aparține. În consecință, instanță constată că în fapt, exigentele texului legal anterior menționat nu au fost respectate de către agentul constatator, însă având în vedere că sancțiunea prevăzută de lege este nulitatea relativă, condiționată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, vătămare care nu a fost invocată și cu atât mai mult nu a fost dovedită de către petent, instanța nu va proceda la anularea actului de sancționare pentru acest motiv.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal atacat, instanța reține următoarele:
Dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în OG nr. 2/2001 nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de mijloc de probă – instanța apreciază că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică.
Astfel, în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de contravenție încheiat ca urmare a unor constatări personale ale agenților constatatori din perspectiva jurisprudenței Curții CEDO statuată în interpretarea art. 6 din Convenție, instanța reține că forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit aceleiași orientări jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Așadar, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza Telfner c. Austriei, Hotărârea din 6 martie 2001), și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție garantată persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cu alte cuvinte, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Sub acest aspect, instanța constată că probatoriul testimonial în cauză, coroborat cu planșele fotografice depuse de către intimat atestă faptul că la data de 13.0.9.2012, petentul a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe sensul opus de circulație oprind în apropierea locului în care se găsea autoturismul avariat al concubinei sale, implicat într-un accident rutier. Staționarea a durat însă doar câteva minute timp în care petentul s-a informat în legătura cu starea victimei respectivului accident de circulație, după care s-a deplasat la spital.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiuni aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.09.2012, instanța apreciază următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o . criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, petentul a staționând pe trecerea de pietoni doar pentru câteva momente și având în vedere că circulația era oprită pentru că prietena acestuia fusese implicată într-un accident rutier, precum și faptul că atitudinea culpabilă a petentului nu a generat urmări periculoase pentru participanții la trafic, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto.
În concluzie, instanța urmează să admită în parte plângerea promovată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.09.2012 și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 770 lei cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului asupra respectării pe viitor a obligațiilor prevăzute de OUG nr. 195/2002.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul F. C. I., domiciliat în A. I., ., nr. 17, jud. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., cu sediul în mun. A. I., .. B., nr. 1, jud. A..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 770 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/20.09.2012, cu sancțiunea „avertisment”.
Atrage atenția petentului asupra respectării pe viitor a dispozițiilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. N. O. O.
Red. D.N.
Tehno. O.O 4 ex/14.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 343/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1332/2013. Judecătoria... → |
|---|
