Plângere contravenţională. Sentința nr. 815/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 815/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 3151/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.815/2013
Ședința publică din 21.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: B. C. F.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenta . C. în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor – Direcția Regională Vamală B. - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 14.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi 21.02.2013.
Se constată că la data de 21.02.2013, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar concluzii scrise
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.05.2012, sub dosar nr._, petenta . C. a solicitat în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor – Direcția Regională Vamală B. - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. anularea procesului verbal de contravenție . nr._/41/2012, iar pe cale de consecință anularea procesului verbal 282/20.04.2012, anularea înștiințări de plată 285/20.04.2012, iar în cazul în care i se va reține culpa să se constate gradul redus de pericol social și să se înlocuiască pedeapsa amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii petenta a arătat că cu ocazia controlului efectuat de intimată la depozitul său din A. I. s-a stabilit că având atestatul cerut de lege pentru desfășurarea activității de comerț cu ridicata s-a desfășurat în aceeași structură de vânzare - respectiv suprafață de vânzare și comerț cu amănuntul., susținându-se că au fost încălcate dispozițiile art.73 pct.22 din OG 99/2000. Însă cu privire la cele reținute petenta arată că fapta nu poate fi asimilată faptei contravenționale întrucât suprafața de vânzare pentru care aveau autorizație nu se încadrează în parametrii menționați în art.4 lit. K din OG 99/2000 deoarece: spațiul nu era destinat accesului consumatorilor, clienții persoane fizice nu preluau marfa din acest spațiu, marfa pentru client era pregătită, lotizată și livrată doar de ei, marfa era pregătită de către gestionar, iar în spațiul respectiv nu se făceau plăți, acestea făcându-se la birou.
Astfel arată că contestă procesul verbal și pentru greșita aplicare a legii, respectiv a art.4 lit.K din OG 99/2000, întrucât conform contractului de închiriere nr.23/24.10.2011 încheiat cu proprietarul spațiului, spațiul are destinație de depozit, așa cum rezultă și din procesul verbal de contravenție.
Apreciază fapta ca fiind lipsită de pericol social, neproducându-se nici o pagubă, nici o sustragere de la obligațiile legale și gradul de pericol social redus.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.31, 16 și 17 din OG 2/2001, pe dispozițiile art.4 lit.k din OG 99/2000.
În probațiune a depus la dosar în copie: procesul verbal de contravenție contestat, înștiințare de plată nr. 285/20.04.2012, procesului verbal nr. 282/20.04.2012, contract de închiriere nr.23/24.10.2011 (f5-12)
La termenul de judecată din data de 14.06.2012, intimata a depus la dosar întâmpinare (f.20-26) prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că faptele descrise în procesul verbal de contravenție atacat întrunește toate elementele prevăzute de lege, pentru a fi considerate contravenție și sancționată ca atare agenții constatatori făcând o corectă interpretare a dispozițiilor art.73 punctul 22 din OG 99/2000., aplicându-se sancțiunea minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește susținerea petentei, în sensul că în mod greșit s-a reținut că societatea a desfășurat activitate de distribuție și comercializare angro a produselor accizabile și comerț cu amănuntul, în aceeași suprafață întrucât clienții nu aveau acces în acest spațiu, nu preluau marfa și nu făceau plăți, arată că aceasta este nefondată întrucât ca urmare a analizării documentelor financiar contabile ale societății a fost identificat raportul zilnic, emis de aparatul de marcat electronic fiscal care atestă comercializarea mărfurilor cu amănuntul. Mai mult din raportul zilnic emis de aparatul de marcat electronic, rezultă faptul că vânzarea cu amănuntul se desfășoară constant efectuându-se în jur de 75 de vânzări pe zi, neexistând gestiuni separate.
Referitor la cel de al doilea aspect prin care petenta critică procesul verbal de contravenție pentru aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art.4 lit.k din OG 99/2000 întrucât spațiul în care inspectorii vamali au constatat că se desfășoară activitate de comerț en detail, are în realitate destinație de depozit și nu se încadrează în categoria suprafețe de vânzare, arată că întradevăr spațiile destinate depozitării, producției, birourile și anexele societății nu constituie spații de vânzare, însă, în cazul de față, societatea petentă a desfășurat activitatea de vânzare cu amănuntul și de vânzare angro, în aceeași incintă, fapt ce rezultă din documentele contabile ale societății și din raportul zilnic emis de aparatul de marcat electronic fiscal.
Cât privește pericolul social, solicită a se reține faptul că petenta cu foarte mare ușurință consideră în continuare că fapta săvârșită este lipsită de pericol social. De asemenea arată că gradul de pericol social al faptei este stabilit de legiuitor și se reflectă în cuantumul sancțiunilor stabilite de către acesta pentru săvârșirea unei asemenea fapte.
Prin urmare arată că solicită și respingerea cererii petentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul.
În drept a invocat art.73 pct.22 și art.74 din OG 99/2000, art.21 alin.3 OG 2/2001 art.108 alin.4 și art.129 alin.1 teza finală din Codul de Procedură civilă.
În probațiune a depus la dosar un set de înscrisuri (f.27-44).
A fost audiat martorul M. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (f.65).
La dosarul cauzei au mai fost depuse: rola jurnal pe luna aprilie (f.68), (f.71-82), note de ședință (f.87-90), registrul jurnal detaliat, registrul jurnal condensat, jurnal pentru vânzări, cd (f92-161)
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./200 nr._/41/20.04.2012 (f.5), petenta .. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei și măsura complementară a interzicerii exercitării activității de comerț cu amănuntul, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000.
În fapt s-a reținut că, în urma controlului inopinat efectuat în data de 20.04.2012, ora 9.30, în baza Ordinului de Misiune nr. 70/2012 la depozitul angro din A. I., ..6-8, aparținând . C., posesoare a Atestatului nr. RO00178EN0002/11.01.2012 pentru distribuție și comercializare angro de produse supuse accizelor s-a constatat faptul că aceasta desfășoară activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare.
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce atrag ineficacitatea acestuia, ce pot fi reținute și din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Astfel, instanța reține faptul că procesul verbal ./200 nr._/41/20.04.2012 (f.5) cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Instanța urmează a respinge critica de nelegalitate invocată de petentă relativ la faptul că agentul constatator a reținut total greșit starea de fapt, aceste susțineri urmând a fi analizate de instanță cu ocazia verificării temeiniciei procesului verbal de contravenție. Astfel, agentul constatator a descris fapta reținută în sarcina petentei, respectiv faptul că petenta desfășoară activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, nemaifiind necesare alte mențiuni pentru identificarea faptei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenției atacat, instanța reține următoarele:
Instanța reține că fapta a fost constată personal de către agentul constatator, în timpul unei acțiuni de control efectuată la data de 20.04.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 282/20.04.2012 (f.7).
Potrivit art. 73 pct. 22 din OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață “constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități”.
Potrivit art. 4 din același act normativ “în înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel: lit. j: structură de vânzare - spațiul de desfășurare a unuia sau mai multor exerciții comerciale; lit. k:suprafață de vânzare - suprafață destinată accesului consumatorilor pentru achiziționarea produsului/serviciului, expunerii produselor oferite, plății acestora și circulației personalului angajat pentru derularea activității. Nu constituie suprafețe de vânzare cele destinate depozitării și păstrării mărfurilor, producției, birourilor și anexelor.
Din actele de la dosar, respectiv Atestatul nr. RO00178EN0002/11.01.2012 pentru distribuție și comercializare angro de produse supuse accizelor (f.30-31) rezultă faptul că petenta poate desfășura în spațiul situat în A. I., ..6-8, activități de comerț cu ridicata, angro.
Acordând valoare probatorie constatărilor personale ale agentului, instanța reține că acestea se coroborează întocmai cu înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv registrul jurnal pe luna aprilie 2012 (f.92-96), bonuri fiscale (f.71 -82;91), cu declarația martorului M. L. (f.65), care a arătat faptul că la punctul de lucru al petentei se făceau distribuții în sistem en gros și cu amănuntul către persoane fizice și persoane juridice, iar pentru vânzarea cu amănuntul clienții se adresau direct gestionarului depozitului.
Astfel, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța reține că petenta desfășura în punctul de lucru situat în A. I., ..6-8, activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, fără a exista o delimitare a structurilor de vânzare. Mai mult decât atât, astfel cum susține și petenta prin plângerea formulată spațiul în care petenta desfășura activitatea de vânzare cu amănuntul este un depozit, specific comerțului en gros. De altfel, prin plângerea formulată petenta nu a negat faptul că în spațiul mai sus menționat a desfășurat și activități de comerț cu amănuntul și nu a administrat probe din care să rezulte contrariul. Mai mult decât atât, cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție petenta, prin reprezentant, a arătat faptul că „nu am cunoscut reglementările respectivei legii”, ceea ce, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, nu face decât să confirme temeinicia procesului verbal de contravenție atacat.
Susținerile petentei relativ la faptul că articolele de lege în baza căruia a fost emis atestatul de la filele 30-31 dosar sunt neîntemeiate, soluția legislativă prevăzută de articolele respective fiind menținută de legiuitor și în prezent, nefiind abrogată.
Așadar, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție ./200 nr._/41/20.04.2012 este susținut probator, în timp ce afirmațiile petentei sunt nedovedite și, prin urmare, neîntemeiate.
Consecința acestui fapt îl reprezintă răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petenta, concomitent cu validarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.
Sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța reține că acesta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat față de gradul de pericol social al faptei.
Față de cele de preced, instanța va respinge plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție ANV/200 nr._/41/20.04.2012, ca neîntemeiată.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în C., ., jud. Sibiu, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200 nr._/41/20.04.2012 în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, reprezentată prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B.; cu sediul în B., ., jud. B..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. M. B. C. F.
Red.GAM
Tehnored BCF/4 ex
Data:08.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 323/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3439/2013. Judecătoria... → |
|---|
