Plângere contravenţională. Sentința nr. 2377/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2377/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 7492/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2377/2013
Ședința publică din 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - L. B.
GREFIER - O. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE PRIN C. DE INSPECȚIE TERITORIALĂ A., AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 12.06.2013,când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 19.06.2013, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față,instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14.11.2012, sub dosar nr._, petenta . a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE PRIN C. DE INSPECȚIE TERITORIALĂ A. să dispună:
- în principal, anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . încheiat la data de 19.10.2012 la sediul Compartimentului de Inspecție Teritorială A. și comunicat la data de 29.10.2012, ca nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, exonerarea de plata amenzii în cuantum de 20.000 lei;
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivare, petenta arată că în fapt, în data de 11.10.2012, consilierul superior al ANRM –CIT A. a efectuat un control în Bărăbanț, mai exact pe malul râului Ampoi, unde i-au depistat pe angajații acesteia prestând activitatea de exploatare agregate minerale (balast). În urma celor constatate, consilierul a încheiat procesul-verbal contestat, la sediul acestuia, menționând în cuprinsul acestuia că s-au încălcat prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.85/2003,iar pentru cele reținute în procesul-verbal s-a aplicat petentei o amendă în cuantum de 20.000 lei.
Pe cale de excepție, petenta arată că procesul-verbal este lovit de nulitate. Având în vedere că procesul-verbal nu a fost semnat de către reprezentantul legal, al petentei, se impunea, în sarcina intimatei, obligația semnării acestuia de către un martor însă acest lucru nu s-a întâmplat, cu toate că procesul-verbal a fost încheiat în data de 19.10.2012,iar aspectele care au condus la „lipsa martorului” nu au fost consemnate, conform art.19 alin.3 din OG nr.2/2001.
Pe fondul cauzei, petenta solicită anularea procesului - verbal ca neîntemeiat, întrucât aceasta efectua exploatare pe teritoriul unde exista autorizație. Mai mult decât atât, în momentul controlului din data de 11.10.2012, nu s-au desfășurat deloc activități de excavare în locul descris în conținutul notei de constatare nr.2879/ 2012. La momentul controlului, în acel perimetru se desfășurau activități de depozitare a materialului excavat. Asupra perimetrului descris în conținutul notei de constatare, unde susține intimata că s-ar fi desfășurat activități de exploatare, petenta arată că avea încheiat la momentul controlului un contract de închiriere, astfel încât activitatea de depozitare s-a efectuat în mod legal.
În drept au fost invocate prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune au fost atașate plângerii înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul Ș. N..
Intimata Agenția Națională pentru Resurse Minerale,fiind legal citată, a depus la dosar întâmpinare (fl.39-41) prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentă arătând că în fapt, aceasta are calitatea de titular al permisului de exploatare nr._/09.12.2011 pentru exploatarea nisipului și pietrișului din perimetrul Bărăbanț, jud. A..
În considerarea acestei calități, petenta avea obligația legală de a respecta prevederile Legii nr.85/2003, ale normelor și instrucțiunilor emise în aplicarea acesteia și prevederile licenței/permisului.
De asemenea, potrivit prev.art.4 alin 3 din aceeași lege, petenta avea obligația de a executa activitățile miniere „numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop de autoritatea competentă”, nerespectarea acestei obligații fiind incriminată de lege drept contravenție și se sancționează cu amendă contravențională „… de la 20.000 lei la 50.000 lei,pentru încălcarea obligațiilor stabilite la art.4 alin.3…”.
Astfel, petenta a executat activități miniere … în afara perimetrului temporar de exploatare autorizat, încălcând obligația instituită de art.4 alin.3 din Legea nr.85/2003.
În drept sunt invocate prev.art.115 și urm. Cod pr. civilă, ale art.39 alin.1 lit. a, art.4 alin.3 și art.57 alin.1 din Legea nr.85/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție nr.450/19.10.2012 petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru că a fost depistată efectuând activități miniere în albia minoră a râului Ampoi în zona Bărăbanț – Micești. S-a mai arătat că pentru activitatea de exploatare minieră a societății ., aceasta deține Permisul de exploatare nr.14.953/09.12.2011 în perimetrul Bărăbanț. S-a constatat și consemnat în nota de constatare nr.2879/12.10.2012 încheiată de Comisariatul Județean A. executarea de activități miniere în afara perimetrului legal constituit prin Permisul nr.14.953/2011. În consecință s-a reținut în procesul verbal de contravenție contestat că au fost încălcate dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.85/2003, fapta constituind contravenție și fiind sancționată în conformitate cu dispozițiile art.57 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2003.
Potrivit dispozițiilor art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, se reține că acesta s-a încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petenta a menționat că au fost încălcate dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001, procesul verbal nefiind semnat și de reprezentantul legal al societății petente, dar nici de către vreun martor. De asemenea, în cazul imposibilității semnării procesului verbal de către un martor, trebuiau consemnate în procesul verbal de contravenție atacat aspectele legate de „lipsa martorului” în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, dispoziții ce nu au fost respectate de către intimată. Petenta apreciază că motivul arătat în conținutul procesului verbal potrivit căruia „de față nu au fost persoane compatibile cu calitatea de martor” nu ar putea fi reținut de instanță, întrucât este greu de crezut că la momentul încheierii lui nu ar fi putut fi găsită vreo persoană care să fie compatibilă cu calitatea de martor.
Instanța va înlătura această apărare întrucât motivele de nulitate absolută sunt expres și limitativ prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, iar cele de la art.19 vizează doar o nulitate relativă. În raport de natura procesului verbal de contravenție, aceea de act procedural, instanța apreciază că sunt incidente prevederile art.105 alin.2 C.proc.civ., care prevăd că sancțiunea nulității poate interveni doar în cazul în care petenta face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Or o astfel de vătămare nu a fost dovedită de petentă, deși aceasta era în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art.1169 C.civ.
Constatând că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr.2/2001 ca o garanție a legalității acestuia, instanța va proceda la cercetarea temeiniciei procesului verbal atacat, sens în care reține următoarele:
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că în conformitate cu art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în OG nr.2/2001 nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de act procedural – instanța apreciază că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică. Din această perspectivă, așa cum s-a evocat anterior, îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art.47 din OG nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.proc.civ.
Instanța reține că, sub aspectul sarcinii probei, însăși jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței par.28) recunoaște dreptul statelor semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului de a permite existența unor prezumții de fapt sau de drept, cu cerința de a respecta cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit pe de o parte și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție pe de altă parte.
Astfel fiind, în aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par.1 al art.6 și pe de altă parte prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Plecând de la premisa enunțată, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție ce îi este garantată petentei de art.6 par.2 din CEDO, aplicabil prin prisma dispozițiilor art.11 și ale art.20 din Constituția României, nu este absolută.
Petenta a înțeles însă să-și probeze nevinovăția prin depunerea la dosarul cauzei a mai multor înscrisuri, după cum urmează:
Potrivit contractului nr.3412I/2011 (fl.14-21) încheiat între Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. M. și petenta ., prima se obliga să asigure celei de-a doua folosința bunului imobil teren albie minoră râu M. în suprafață de 37.422 mp, situat în Bărăbanț, județul A., având datele de identificare în anexa la contractul de închiriere. Scopul contractului consta în îndepărtarea materialului aluvionar pentru asigurarea scurgerii optime în albie. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani cu începere de la data semnării lui, respectiv 23.11.2011 și până la data de 23.11.2013.
În baza acestui contract s-a emis pe numele petentei Permisul de exploatare nr.14.953/ 09.12.2011 (fl.22-24) de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale, permis despre care se face vorbire în procesul verbal de contravenție. Prin acesta se acorda titularului dreptul de exploatare pentru cantitatea de 5.200 mc de nisipuri și pietrișuri în perimetrul temporar de exploatare Bărăbanț, albie minoră râu Ampoi, municipiul A. I., județul A., nr.top.4072-00-87. Parte integrantă din acest permis este și fișa perimetrului temporar de exploatare Bărăbanț, județul A. (fl.52). Valabilitatea permisului era de la 10.12.2011 la 09.12.2012.
La contractul nr.3412I/2011 s-a încheiat un act adițional nr.3/08.05.2012 (fl.43-44), fiind modificată suprafața de exploatare, de la 37.422 mp la 27.619 mp. Ulterior a mai fost emis un Permis de exploatare nr._/01.02.2013 (fl.51) de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale în favoarea petentei .. Prin acesta se acorda titularului dreptul de exploatare pentru cantitatea de 1.279 mc de nisipuri și pietrișuri în perimetrul temporar de exploatare Bărăbanț 2, albie minoră râu Ampoi, municipiul A. I., județul A., nr.top.4072-00-55. Parte integrantă din acest permis este și fișa perimetrului temporar de exploatare Bărăbanț, județul A. (fl.53). Valabilitatea permisului era de la 02.02.2013 la 01.02.2014.
Comparând cele două fișe ale perimetrului temporar de exploatare Bărăbanț, se constată că perimetrele sunt alăturate (în continuare). Astfel coordonatele X și Y din fișa inițială de la fila 52 punctele 5 și 6 corespund cu coordonatele X și Y din fișa de la fila 53 punctele 7 și 16, ceea ce face dovada clară că perimetrul de exploatare din fișa de la fila 53 este dat în continuarea perimetrului din fișa inițială de exploatare de la fila 52.
În motivarea plângerii contravenționale societatea petentă a menționat că a efectuat exploatare pe teritoriul unde exista autorizație, iar la momentul controlului din 11.10.2012 nu a desfășurat activități de excavare în locul descris în conținutul notei de constatare nr.2879/2012, ci desfășura activități de depozitare a materialului excavat. De asemenea a precizat că asupra perimetrului descris în conținutul notei de constatare, unde susține intimata că ar fi desfășurat activități de exploatare, petenta avea încheiat la momentul controlului un contract de închiriere, astfel încât activitatea de depozitare s-a efectuat în mod legal.
Așa cum s-a arătat anterior, societatea petentă avea încheiat contractul nr.3412I/2011 (fl.14-21) cu Administrația Națională „Apele Române” – Administrația Bazinală de A. M. ce viza folosința bunului imobil teren albie minoră râu M. în suprafață de 37.422 mp, situat în Bărăbanț, județul A., având datele de identificare în anexa la contractul de închiriere.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de petentă la momentul controlului (11.10.2012), instanța reține din declarația martorului Ș. N. (fl.46) că, la momentul controlului, exista doar material depozitat care, datorită lipsei de mașini alocate pentru luarea materialului depozitat, se aștepta și 2-3 zile și uneori câte o săptămână până se ridica materialul depozitat. În consecință, la acel moment nu se desfășura activitate minieră, care, potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2003, este ansamblul de lucrări privind prospecțiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea și închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere și reabilitare a mediului, iar potrivit art.3 pct.11, exploatarea este ansamblul de lucrări executate în subteran și/sau la suprafață pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea și livrarea acestora în forme specifice. Or societatea petentă a fost sancționată contravențional tocmai pentru că ar fi desfășurat activitate de exploatare minieră în afara perimetrului legal constituit prin permisul nr._/2011.
Așadar, chiar și dacă doar s-a depozitat material în afara perimetrului legal constituit prin permisul nr._/2011, aceasta nu se încadrează în definiția termenului de activitate minieră de la art.3 pct.1 din Legea nr.85/2003 și în consecință nu se poate reține că în data de 11.10.2012 petenta . ar fi desfășurat activitate minieră în afara perimetrului legal constituit prin permisul nr._/2011.
Mai mult, în cuprinsul procesului verbal nu s-a descris și în ce a constat anume activitatea minieră desfășurată de societatea petentă. Chiar dacă petenta face vorbire despre “depozitarea materialului excavat”, instanța nu poate califica depozitarea (stocarea), chiar și provizorie, ca fiind o activitate minieră, pentru considerentele anterior expuse, iar în ceea ce privește excavarea, nu rezultă din nici o probă că s-ar fi desfășurat o astfel de activitate în ziua controlului în afara perimetrului legal, care să fie constatată de către inspectori, singurul martor audiat vorbind despre depozitare la momentul controlului și nu despre excavare.
În consecință, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, instanța va admite acțiunea formulată de petenta . și va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr.450/19.10.2012, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 20.000 lei.
Având în vedere dispozițiile art.274 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de petenta ., cu sediul în A. I., ., județul A., în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE prin C. de Inspecție Teritorială A., cu sediul în A. I., ., județul A. și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, cu sediul în București, .-38, sector 1, împotriva procesului verbal de contravenție nr.450/19.10.2012, și în consecință:
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul executării de activități miniere nr.450/19.10.2012 și exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 20.000 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Ș. O.
Red...OȘ
5 ex./10.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2446/2013. Judecătoria ALBA IULIA | Cereri. Sentința nr. 2814/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
