Plângere contravenţională. Sentința nr. 676/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 5953/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.676/2013
Ședința publică din 14.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A. M.
GREFIER: B. C. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul A. M. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima, cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2012, înregistrată sub dosar nr._, petentul A. M. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A. ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 11.08.2012, anularea amenzii aplicate în cuantum de 280 lei, anularea sancțiunii contravenționale complementare, obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii petentul arată că în fapt prin procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut că la data de 11.08.2012 a fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 74 km/h, pe sector de drum cu limita maximă de viteză de 50 km/h.
Însă petentul susține că procesul verbal așa cum a fost întocmit nu respectă prevederile legale în vigoare și este contrar realității cu precizarea că acesta i-a fost comunicat în data de 23.08.2012 prin afișare la domiciliul personal.
Prin urmare arată că procesul verbal de contravenție este nul întrucât nu respectă condițiile de formă prevăzute de art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, acesta fiind încheiat pe formularul prevăzut în anexa 1A, în loc de formularul în anexa nr.1 D, cu precizarea că intenția legiuitorului de a se utiliza formularul prevăzut în anexa nr.1D este foarte clară și este menită să preîntâmpine posibilele abuzuri ale agentului constatator în ce privește constatarea faptelor cu exactitate, tocmai prin punerea acestuia în imposibilitatea de omite menționarea expresă în conținutul procesului verbal a descrierii mijlocului cu ajutorul căruia a fost constatată fapta: adică a denumirii mijlocului tehnic certificat sau a mijlocului tehnic omologat și verificat metrologic, a mărcii acestuia, a seriei de identificare a acestuia. Astfel prin lipsa acestor mențiunii îl pune în imposibilitatea de a se apăra și de a solicita probele necesare în vederea demonstrării nevinovăției sale.
În ceea ce privește fondul procesului verbal atacat susține că nu a condus în localitatea V. de jos autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza peste limita maximă admisă de lege, fapt menționat și în conținutul procesului verbal de contravenție la rubrica ,, alte mențiuni”.
În probațiune petentul a solicitat să i se pună în vedere intimatului să depună la dosar fotografiile radar, buletinul de verificare metrologică, certificatul de atestate, atestarea calificării agentului constatator, legitimația de serviciu sau ordinul de serviciu, cartea tehnică a aparatului folosit.
A anexat plângerii copia procesului verbal de contravenție contestat (f.6) și procesul verbal de afișare (f.7)
În drept a invocat dispozițiile OG 2/2001, oug 195/2002, Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, HG 1.391/2006, NML 021-05 din 23.11.2005.
Plângerea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 36 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a formulat în cauză întâmpinare (f.30) prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
Intimatul a depus la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea următoarele înscrisuri: cazierul auto al petentului, raportul agentului constatator, fotografii radar, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, procesul verbal de afișare, extras din registrul aparatului radar din data de 11.08.2012, înregistrare radar pe suport magnetic (f.31-39).
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.08.2012 (f.6), petentul M. A. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și măsura complementară a 3 punte de penalizare, întrucât în data de 11.08.2012, a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 74 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_, hard disk AB 09, faptă ce se încadrează în prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din OUG 195/2002.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că procesul verbal . nr._/11.08.2012 (f.6), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește critica de nelegalitate invocată de petent relativ la faptul că au fost încălcate condițiile de formă prevăzute de art. 181 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 pentru încheierea procesului verbal, acesta fiind încheiat pe formularul prevăzut în Anexa nr. 1 A, în loc de formularul prevăzut în Anexa nr. 1 D, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, conform cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele contravenientului, lipsa denumirii și sediul persoanei juridice, a faptei săvârșite și a datei comiterii ei sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Prin urmare, neîndeplinirea condiției de formă – neîncheierea procesului verbal în tipizatul prevăzut de anexa 1D din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 – nu este o nulitate absolută, nefiind expres prevăzută în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Chiar și în situația în care ar fi fost necesar să se respecte tipizatul din anexa 1D, nerespectarea cerințelor de formă ale procesului verbal nu poate fi interpretată decât ca fiind cel mult o nulitate relativă, situația când se poate dispune anularea numai dacă prin lipsa cerinței legale s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator. În speța, petentul nu a făcut dovada acestei vătămări, astfel încât instanța reține că această critică nu este întemeiată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța consideră că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale. Constatările agentului menționate în cuprinsul procesului verbal se coroborează întocmai cu planșele fotografice (f. 33) și înregistrarea pe suport magnetic depusă la fila 35 dosar, care fac dovada că autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ a circulat cu o viteză de 74 km/h. Totodată, instanța urmează a reține că viteza cu care circula petentul a fost înregistrată de aparatul radar montat pe Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, care a fost verificat metrologic sub aspectul preciziei înregistrărilor, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/15.03.2012 (f. 34).De asemenea, instanța reține că faptul constatării contravenției aparține unui polițist rutier, care deține atestat de operator radar(f.36).
Având în vedere aceste considerente, instanța consideră că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă pe deplin săvârșirea faptei contravenționale de către petent.
În ceea ce privește susținerile petentului conform cărora nu a condus în localitatea V. de Jos, autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ cu viteza peste limita legală admisă, respectiv 74 km/h, instanța urmează a le respinge ca fiind neîntemeiate, având în vedere că buletinul de verificare metrologică face pe deplin dovada că viteza înregistrată este corectă. De asemenea, instanța reține că la data verificării cinemometrului și eliberării buletinului de verificare metrologică în baza căruia aparatul radar a fost declarat „admis” au fost avute în vedere prevederile cuprinse în Norma de metrologie legală NML 021-05 (buletin de verificare metrologică, fila 34).
Totodată, în ceea ce privește ordinul de serviciu în baza căruia echipajul de poliție a acționat, instanța reține faptul că nu există nici o dispoziție legală care condiționează posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența unui ordin de serviciu. Dimpotrivă, potrivit art. 2 din O.U.G.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. Tocmai legea abilitează polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nici o dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces-verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Sub aspectul proporționalității sancțiuni aplicate (principală și complementară), instanța reține că acesta este aplicată în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizată de către intimat, având în vedere pericolul social al faptei săvârșite. Astfel, fapta petentului este o faptă de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan. De altfel, din cazierul auto al petentului depus la fila 31 dosar rezultă că petentul a mai fost sancționat în repetate rânduri pentru fapte de aceeași natură cu cea reținută prin procesul verbal atacat, respectiv depășirea limitei legale de viteză și, prin urmare, sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru îndreptarea pe viitor a petentului.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, astfel încât urmează a respinge plângerea formulată de petentul M. A. M..
Față de soluția de respingere a plângerii, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța va respinge și capătul de cerere accesoriu privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. A. M., cu domiciliul în T., ..1, jud. Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.08.2012, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI A.. cu sediul în A. I., . nr. 1 județ A..
Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. M. B. C. F.
Red.GAM
Tehnored.BCF/4 ex
Data:20.02.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3993/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3090/2013. Judecătoria ALBA IULIA → |
|---|
