Pretenţii. Sentința nr. 1167/2013. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1167/2013 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 8115/176/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1167/2013
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: O. O.
Pe rol se află se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. V. S. SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. I. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 14.03.2013, pârâta a transmis prin fax, la dosar lista mijloacelor fixe și circulante înregistrate în contabilitatea societății.
Mandatarul pârâtei depune la dosar împuternicire avocațială și lista mijloacelor fixe și circulante înregistrate în contabilitatea societății în original, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
În deliberare, constatând că proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitată atât de către reclamantă cât și de către pârâtă, este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 167 Cod. proc. civ. o încuviințează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și învederează instanței că potrivit art. 1169 cod civil cel ce face o propunere trebuie să o dovedească, sarcina probei fiind a reclamantului, iar în cazul de față societatea pârâtă a fost cea care a trebuit să dovedească că nu a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă.
În temeiul art. 150 Cod. proc. civ. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 03.12.2012 sub dosar nr._, reclamanta S. R. de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 807,26 lei – reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 720 lei aferentă perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 87,26. Cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta precizează că potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 persoanele juridice au obligația de a plăti o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Mai arată că HG 977/2003 stabilește cuantumul lunar al acestor taxe, pe categorii precum și modalitatea de plată și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 112 C.proc.civ., art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994 și H.G. nr. 977/2003.
În probațiune, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: adresa nr._/13.11.2012 (f.6-8), informații O.R.C. cu privire la societatea pârâtă (f.8) facturile emise în contul pârâtei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 9-32).
Reclamanta menționează că, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 coroborat cu prev. art. 26 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
Potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. V. S. SRL la plata sumei de 720,00 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei ianuarie 2010 – decembrie 2011 și penalități de întârziere în cuantum de 87, 26 lei, stabilite la data de 08.11.2012
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare „"Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
Prin Decizia nr. 2102 din 9 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus anularea art. 3 alin. 1 din HG nr.977/2003 și art. 3 alin. 1 din HG nr. 978/2003, întrucât cele două hotărâri ale Guvernului nu au aplicat în mod corect în art. 3 alin. 1 dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, care fac distincție în ceea ce privește plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune și televiziune între persoanele juridice beneficiare și cele care nu au calitatea de beneficiar. al acestor servicii.
Totodată, prin Deciziile nr. 159/2004, nr. 297/2004 și nr. 331/2006, Curtea Constituțională, cu ocazia controlului de constituționalitate a arătat că dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare nu contravin dispozițiilor constituționale, câtă vreme interpretarea oficială făcută de Parlament în activitatea de legiferare a vizat noțiunea de beneficiar al acestor servicii publice.
În speță, societatea pârâtă a arătat faptul că nu a fost beneficiara serviciilor furnizate de către societatea reclamantă și a depus la dosar lista de mijloace fixe și circulante înregistrate în contabilitatea societății (f.45), din care rezultă faptul că societatea pârâtă nu deține receptoare radio sau TV.
În aceste condiții, ținând seama că din probele administrate în cauză, respectiv înscrisul de la fila 45 dosar, rezultă faptul că pârâta nu a fost beneficiara serviciilor furnizate de către societatea reclamantă, respectiv nu deține receptoare radio sau TV, având în vedere dispozițiile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Deciziile Curții Constituționale nr. 159/2004, nr. 297/2004 și nr. 331/2006, Decizia nr. 2102 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța apreciază că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, legiuitorul stabilind obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, doar în sarcina persoanelor juridice, beneficiari ai acestor servicii.
Față de cele de mai sus, având în vedere înscrisurile de la dosarul cauzei, faptul că societatea pârâtă nu a fost beneficiara serviciilor furnizate de S. R. de Radiodifuziune, instanța constată că potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, societatea pârâtă nu are obligația de plată a taxei radio, motiv pentru care va respinge cererea formulată de reclamanta S. R. de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâta .,ca neîntemeiată.
Față de soluția de respingere a cererii, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector 1 în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în loc. Ocna M., ., jud. A., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. ADRIANAOLTA O.
Red. G.A.
Tehno. O.O. 4 ex/22.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2934/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 631/2013.... → |
|---|
