Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2415/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2415/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 844/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2415 / 2013
Ședința publică din data de 25.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. E.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . S. “ SRL, în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta . S.“ SRL prin avocat P. B., în baza împuternicirii avocațiale nr. 14 din data de 18.01.2013, emisă de Baroul A., depusă la dosar la fila nr. 5, lipsă fiind pârâta ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care: se constată depuse la dosar, de către Uniqa A. SA prin serviciul registratură, în data de 22.03.2013, note de ședință într-un singur exemplar.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârâta ., respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . S.“ SRL precum și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Reprezentantul reclamantei avocat P. B. solicită respingerea excepțiilor învederând că creditoarea a avut calitate de utilizator conform contractului de leasing, devenind proprietară la sfârșitul perioadei de leasing astfel că anterior promovării acțiunii a înregistrat o pagubă în patrimoniu, pagubă echivalentă cu valoarea bunului, iar în ceea ce privește excepția prescripției extinctive arată că creditoarea se află în termenul de doi ani precizat pentru despăgubiri având în vedere pe de o parte că acțiunea a fost înregistrată la data de 23.01.2013 iar pe de altă parte valabilitatea contractului de leasing a expirat la data de 11.06.2011. Pe fondul cauzei, reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată precum și cheltuieli de judecată.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 23.01.2013 formându-se dosarul nr._ reclamanta . S." SRL, cu sediul in A., P-ta Gării, nr. 1, jud. a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul in București, ., sector 1 solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 8.000 euro (contravaloarea in lei la data plații), cu titlu de pretenții, in temeiul art. 24 din Legea nr. 136/1995 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 274 C.pr.civ.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată în esență, că în data de 11.05.2010, a fost încheiat între societatea reclamanta si P. A., contractul de închiriere a autoturismului marca Opel Astra cu număr de înmatriculare_, pentru perioada 11.05._10. Întrucât la expirarea perioadei de închiriere, autoturismul nu a fost returnat s-a încercat luarea legăturii cu P. A. si pentru ca nu s-a reușit, s-a depus plângerea penala sub nr. 3970/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria A., dosar nefinalizat pana astăzi. Cu ocazia derulării cercetărilor penale s-a constatat ca permisul de conducere si cartea de identitate a numitului P. A. erau falsificate si ca la I.P.J. T., acesta apărea cu o fapta similara.
Întrucât autoturismul beneficia de o polița de asigurare facultativa de tip CASCO, s-a format, la pârâtă, dosarul de daune nr._, iar prin adresa din 22.02.2011, pârâta comunica refuzul la plata daunelor cu motivarea ca " Asigurătorul nu acordă despăgubiri daca asiguratul a încredințat autovehiculul asigurat unei persoane care nu îl restituie.”.
Reclamata arată că activitatea sa economica nu se poate încadra în definiția termenului "încredințare" iar ipoteza avansata de intimata este absurda întrucât, persoana juridica ar fi, practic, în imposibilitatea desfășurării activității sale specifice.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe art. 1411 C. pr. civ. și Legea nr. 136/1995.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul. (filele 7-16).
Cererea este timbrată cu 2.025 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar (fila 6, 27).
Pârâta, prin întâmpinarea (fila 19-22) depusă în data de 15 februarie 2013 solicită ca pe baza probelor ce se vor administra, instanța să dispună, pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantei, având în vedere că este introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; în cazul in care reclamanta ar depune documente prin care ar dovedi ca are calitatea de beneficiar al poliței facultative CASCO ._, pârâta va invoca excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei; în subsidiar, dacă nu se vor admite excepțiile invocate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta învederează în esență, că între societatea de asigurare și reclamanta . S. SRL nu există nici un raport juridic și că în speță, nu poate fi vorba despre un raport juridic născut în temeiul Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, și nici despre un raport juridic comercial, întrucât reclamanta nu se regăsește ca parte, în contractul de asigurare facultativă CASCO, materializat prin polița ._. Se mai arată că de fapt pârâta se află într-un raport juridic comercial stabilit între subscrisa UNIQA A. SA si asiguratul . IFN SA.
La data de 10.06.2010, . IFN SA a încheiat la societatea de asigurare o poliță de asigurare facultativă a autovehiculelor CASCO, ._, cu valabilitate pentru perioada cuprinsă între 11.06._11. Obiectul acestei polițe l-a constituit asigurarea facultativă a autovehiculului marca OPEL ASTRA cu numărul de înmatriculare_ .
Pârâta învederează că în lipsa unei împuterniciri exprese din partea asiguratului, reclamanta nu poate solicita pe aceasta cale despăgubiri, beneficiarul asigurării fiind asiguratul . 1FN SA.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei arată că conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune". Arată în continuare că obligația de plată a asigurătorului este una care izvorăște din contractul de asigurare și singura condiție pentru nașterea acestei obligații este producerea evenimentului asigurat, de la această dată ia naștere și dreptul la acțiune al asiguratului. Cum riscul asigurat s-a produs la data de 11.05.2010, rezultă că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune a început să curgă de la aceasta dată și a fost împlinit la data de 11.05.2012 raportat la art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 - motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate si respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.
Pe fond, solicită respingerea cererii ca fiind neîntemeiată argumentând că se află în prezența unui risc exclus de la asigurare care nu atrage plata despăgubirii în sarcina societății pârâte, producerea daunei fiind determinată tocmai de faptul că reclamanta a încredințat autoturismul unei persoane care a refuzat sa îl restituie.
In ceea ce privește celalalt capăt de cerere, constând in cheltuielile de judecată, pârâta consideră că atâta vreme cât capătul principal este neîntemeiat si acest capăt de cerere apare ca neîntemeiat si solicită respingerea lui.
În drept: art. 115 și urm C.pr.civ.; Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă; Legea nr. 136/ 1995 privind asigurările și reasigurările în România; Condițiile de asigurare - parte integranti a Contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor . nr._.
În susținerea cererii sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri certificate cu originalul adresa de respingere din 22.02.2011( fila 23), polița de asigurare . nr._ (fila 24) și condițiile de asigurare CASCO Cod 705/2009( filele 25-26).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta - în calitate de utilizator, a încheiat cu . IFN SA – în calitate de proprietar (finanțator), contractul de leasing financiar nr. 5760/11.06.2007 (filele 55-59), având ca obiect transmiterea dreptului de folosință către utilizator asupra autoturismului Opel Astra, cu nr. înmatriculare_, pe perioada 11.06.2007 – 01.07.2012.
Părțile au prevăzut, în cap. VII lit. a,b,d că finanțatorul se obligă să încheie, iar utilizatorul se obligă să suporte costurile contractului de asigurare a bunului, iar în caz de daună (furt sau distrugere), în cazul în care societatea de asigurare nu acordă despăgubiri sau nu acopereă integral dauna produsă, utilizatorul va fi direct răspunzător de toate daunele produse. Totodată se arată, că “Drepturile născute din asigurare sunt cesionate în favoarea băncii finanțatoare.” .
În acest sens, . IFN SA – în calitate de proprietar (finanțator) a încheiat cu pârâta . polița de asigurare . nr._ din data de 10.06.2010, cu valabilitate 11.06._11 (fila 33).
Reclamanta, având ca obiect de activitate închirierea de autovehicule (rent a car), a încheiat cu numitul P. A. contractul de închiriere seria_/11.05.2010 privind autoturismul în cauză, pe perioada 11.05._10 (fila 54), însă la expirarea perioadei contractuale, numitul P. A. nu a mai restituit autoturismul către reclamantă, aceasta din urmă formulând plângere penală împotriva acestuia (fila 11-12).
Întrucât autoturismul în cauză, beneficia de o polița de asigurare facultativa de tip CASCO, s-a format dosarul de daune nr._, iar prin adresa din 22.02.2011, pârâta a comunicat refuzul plății daunelor cu motivarea că" Asigurătorul nu acordă despăgubiri daca asiguratul a încredințat autovehiculul asigurat unei persoane care nu îl restituie.” (fila 9).
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei în acțiunea îndreptată împotriva pârâtei, asuprqa căreia instanța se va pronunța cu prioritate, conform art. 137 c.pr.civ., instanta constată ca reclamanta nu are calitatea de asigurat și nici de beneficiar înscris în polița de asigurare, iar împrejurarea că în calitate de utilizator a achitat primele de asigurare, nu este în măsură să dea naștere în favoarea acesteia a dreptului de a obține despăgubirea în baza poliței de asigurare încheiată de . IFN SA – în calitate de proprietar (finanțator) cu pârâta ..
Împrejurarea că reclamanta a devenit ulterior producerii evenimentului, proprietara bunului, ca urmare a expirării duratei prevăzute în contractul de leasing (01.07.2012) și în acest fel s-ar subroga în drepturile asiguratului . IFN SA, nu poate fi reținută. Astfel, subrogarea poate fi convențională sau legală, potrivit art. 1106 cod civil, iar în speță nu a intervenit o subrogare convențională, nu sunt îndeplinite conditiile art. 1108 cod civil privind subrogarea de drept, iar Legea 136/1995 nu instituie o subrogare legală în acest sens.
Mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, părțile au prevăzut, în cap. VII lit. a,b,d din contractul de leasing financiar nr. 5760/11.06.2007 (filele 55-59) în caz de daună (furt sau distrugere), în cazul în care societatea de asigurare nu acordă despăgubiri sau nu acopereă integral dauna produsă, utilizatorul va fi direct răspunzător de toate daunele produse, iar “Drepturile născute din asigurare sunt cesionate în favoarea băncii finanțatoare.”.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada unui mandat, împuterniciri, sau cesiuni din partea finanțatorului . IFN SA, în vederea incasării eventualelor despăgubiri de la asigurător, motiv pentru care instanța va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei – invocată de pârâtă prin întâmpinare, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune, iar potrivit art. 3 alin. 2 din același Decret, prin derogare de la termenul general de prescripție de 3 ani, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, deci raporturile dintre asigurător și asigurat, termenul de prescripție este de 2 ani. Reținând faptul că reclamanta nu are calitatea de asigurat, această calitate având . IFN SA, reclamanta fiind terț față de contractul de asigurare, rezultă că termenul de prescripție aplicabil dreptului de acțiune ce vizează pretențiile formulate de reclamantă, este termenul general de 3 ani, și nu termenul special de 2 ani (aplicabil doar raporturilor dintre asigurat și asigurător). Având în vedere că evenimentul s-a produs la data de 11.05.2010, rezultă că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune a început să curgă de la aceasta dată și se va împlini la data de 11.05.2013, cererea de chemare în judecată fiind depusă la data de 23.01.2013, deci înăuntrul termenului de prescripție - motiv pentru care instanța constată că excepția invocată nu este dată în cauză, urmând a fi respinsă.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției extinctive.
Admite excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge cererea având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală” formulată de reclamanta . S. SRL în contradictoriu cu pârâta ., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2013.
Președinte: B. I. E.
Grefier: M. D.
Red. B.I.E./Tehnored.DM./4 ex./2 .
Se .> - reclamant . S. “ SRL – cu sediul în A., P-ța Gării nr. 1, județul A.
- pârât .- cu sediul procesual ales în A., .. 5, județul A..
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 6274/2013. Judecătoria ARAD | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3181/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
