Obligaţie de a face. Sentința nr. 3181/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3181/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 13629/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3181
Ședința publică din data de 17.04.2013
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții V. G. și V. M. împotriva pârâților N. I. și N. E. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reclamantul V. G., asistat de avocat G. V. și reprezentanta pârâților, avocat D. A., martorul G. C. I., lipsă fiind reclamanta V. M. și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților depune adeverință medicală pentru reclamanta V. M., motivând lipsa acesteia de la termenul de judecată.
Reprezentanta pârâților depune practică judiciară.
Sub prestare de jurământ, s-a audiat martorul G. C. I., mărturia acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentanta părâților solicită audirea martorului L. F..
Reprezentanta reclamanților se opune audierii, indicând că martorii au expus deja starea de fapt, reclamanților nu li s-a permis accesul în pod.
Instanța respinge proba solicitată de reprezentanta pârâților, considerând că au fost lămurite aspectele privitoare la starea de fapt.
Constatând că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai sunt probe de administrat instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, considerând că primele 2 petite ale acțiunii au fost dovedite, pârâții, prin construcția efectuată, au obstrucționat accesul la pod. Solicită daune morale în valoare de_ lei, pentru prejudicierea onoarei, a demnității, raportat la injuriile la care au fost expuși, la calomniile și insultele adresate de pârâți, iar în baza art. 15 lit. f din Legea 146/1997 republicată, restituirea taxei de timbru.
Reprezentanta pâraților solicită respingerea acțiunii, obiectul acțiunii fiind obligație de a face, dreptul la acțiune este prescriptibil în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani. Pe fond, solicită respingerea acțiunii, considerând că nu s-a dovedit că reclamanții nu au fost lăsați să intre în pod, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 septembrie 2012, sub număr de dosar_, reclamanții V. G. și V. M. au chemat în judecată pârâții N. I. și N. E., solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să permită reclamanților accesul la . pârâților de a reda spațiului comun, reprezentând . avută anterior, respectiv obligarea acestora de a reconstrui scara podului și ușa de intrare la pod; obligarea pârâților la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, taxe de carte funciară și onorariu avocat.
În motivare, reclamanții au arătat că, în calitate de promitenți cumpărători, locuiesc în imobilul situat în A., .. 54-56, corp D, . anul 2008. Din momentul în care s-au mutat, dorind a urca în pod pentru a face reparații la tavan și acoperiș, pentru a-și depozita unele bunuri și mai ales pentru a deratiza, pârâții le-au interzis ferm accesul la pod, aducându-le la cunoștință faptul că dânșii au ocupat . în mod ilegal o baie.
Au mai arătat că, de ani de zile se confruntă, ca și ceilalți coproprietari ai imobilului, cu situația în care, pur si simplu nu există acces la pod, nu se pot face reparații la acoperiș, nu se poate întreține coșul de fum, nu se poate deratiza de rozătoare, efectiv doar pentru ca pârâții să folosească un bun care nu le aparține, făcând un abuz de drept.
Au încercat soluționarea problemei pe cale amiabilă, dar fără rezultat, ajungându-se la conflicte deschise, cu injurii și amenințări.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active, prescripția dreptului la acțiune si lipsa de interes in promovarea acțiunii reclamanților.
Au arătat că, reclamanții nu au calitate procesuală activa pentru a formula o acțiune în obligația de a face împotriva pârâților, întrucât nu sunt proprietari.
Având în vedere faptul că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâților la desființarea băii construite în anul 2006 (moment în care reclamanții nici nu locuiau în imobil) și reconstruirea scării și ușii de intrare în pod, cu plata de daune morale, respectiv aducerea la îndeplinire a obligației de a face, dreptul la acțiune este prescriptibil în termenul general de prescripție extinctivă de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr 167/1958. Prescripția dreptului la acțiune în obligația de a face a început să curgă de la data când coproprietarul a cunoscut sau trebuia să cunoască îngradirea dreptului său de a folosi accesul la pod, cât și pe cel care îi îngrădește acest acces. Întrucât de la data când reclamanții au aflat de baia construită de pârâți, respectiv anul 2008, când aceștia s-au mutat în imobil și pană la data depunerii acțiunii au trecut mai mult de 3 ani, au considerat că acțiunea este prescrisă în temeiul art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamanților in promovarea acțiunii, au arătat că, prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Or, în speța reclamanții nu justifica acest folos practic. În anul 2008, la cererea coproprietarilor din imobil, s-a reparat întregul acoperiș al imobilului, moment în care a fost făcută și o a doua intrare la pod, reclamanții nefiind astfel prejudiciați în niciun fel de faptul că pârâții au construit o baie pe locul unde se afla vechea intrare la pod. Au arătat că, baia exista chiar în momentul în care reclamanții s-au mutat in imobil, însă până în momentul introducerii acțiunii, aceștia nu au avut nicio intenție de a urca în pod sau de a le solicita accesul la pod, cu atât mai mult cu cat reclamanții nici nu au pod deasupra casei lor, ci doar acoperiș de tabla.
Au menționat că, promitenții-vânzători ai apartamentului reclamanților, înainte ca aceștia să se mute, au reparat de 3 ori acoperișul imobilului, acesta fiind în stare bună.
Pe fondul cauzei, în motivare, pârâții au arătat că au cumpărat la data de 23.01.2006 prin promisiune sinalagmatică de vânzare - cumpărare, cu drept de uzufruct viager, imobilul înscris în CF nr._ A., nr. top. 7054/740/b/VII de sub B3 si B4, situat în A., .. 54-56, corp D, . de la promitenții vânzători G. C. și G. F..
După ce au preluat posesia imobilului, având în vedere faptul că niciun coproprietar nu folosea nici . nici podul, au construit, în același an cu acordul proprietarei de la apartamentul nr. 5, numita T. A., o baie în locul în care se afla urcarea în podul imobilului. Neavând gaz în imobil și dat fiind că niciunul dintre vecini nu a dorit să monteze instalația de utilizare a gazelor naturale, au realizat lucrarea pe cheltuiala proprie, trăgând țeava de la stradă și până la imobilul lor. În momentul în care reclamanții s-au mutat în imobilul nr. 6, au dorit să își instaleze țeava gaz și i-au rugat să-i lăse să lege țeava la instalația lor pentru a nu mai parcurge din nou întreaga curte. Au fost de acord, însă le-au solicitat să le achite prețul de 400 Euro ca parte din costurile avansate în momentul instalării gazului în imobil, în sumă totala de 1 400 Euro.
Din momentul în care au cerut acești bani, reclamanții, cu rea-credintă, au început sa le facă tot felul de sesizări si reclamații, pentru motive nereale, la Politie, Primărie, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V. Goldis" A. etc, ajungând și la instanța de judecată.
Au mai arătat că, reclamanții s-au mutat în imobil în anul 2008, când baia era deja amenajată, însă niciun moment nu s-a pus problema urcării în pod de către aceștia, cu atât mai mult cu cât în anul 2009 a și fost reparat acoperișul la întregul imobil și a fost construită o altă intrare la pod.
Au menționat că, reclamanții nu au încercat niciodată, în niciun mod, soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, dovada fiind și acțiunea pornita împotriva lor la 4 ani după ce s-au mutat în imobil, atitudinea lor de pasivitate și acceptare fără a acționa până în momentul introducerii acțiunii, denotând rea credință și un eventual abuz de drept din partea lor.
Nu au considerat că reclamanți sunt prejudiciați în vreun fel, menținerea spațiului lor în forma actuală nu împiedică reclamanților accesul la pod, iar la data cumpărării de către aceștia existau atât baia cât și cea de-a doua intrare la pod, reclamanții neavând niciun fel de obiecțiuni față de această situație.
Referitor la daunele morale în valoare de 30.000 lei, au solicitat respingerea lor, partea care solicită acordarea daunelor morale fiind obligată să dovedească producerea prejudiciului si legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâților.
Au arătat că, reclamanții nu au suferit niciun fel de prejudiciu, aceștia având și un alt acces la pod pe care il puteau folosi fără a mai promova cu rea-credință acțiuni în justiție.
Prin note de ședință, reclamanții au solicitat respingerea excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pe considerentul că, potrivit extrasului de carte funciară dețin dreptul de uzufruct viager asupra imobilului situat în A. .. 54-56, corp D, ..
Au solicitat să se constatate că nu s-a prescris dreptul la acțiune, deoarece reclamanții nu au cunoscut decât recent, după ce au consultat actele imobilului și cartea funciară, faptul că pârâții au construit o baie pe un spațiu ce nu este proprietatea dânșilor și este cu titlu de parte comună aflată în indiviziune forțată, și de asemenea că în speță nu operează nici excepția lipsei de interes a reclamanților deoarece imobilul are pod, iar reclamanții potrivit înscrierilor de carte funciară au dreptul la pod.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: răspunsul Serviciului disciplină în construcții și afișaj stradal la cererea reclamantului, extras CF, copie acte de identitate, cererea adresată Primăriei Municipiului A. și răspunsul acesteia, planșe foto.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța va soluționa cu prioritate excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare. Acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, cât privește problema calității procesuale active instanța constată că reclamanții sunt, potrivit cărții funciare, titularii unui drept de uzufruct în privința apartamentului nr. 6 din A., .. 54-56, apartament ce deține, ca parte comună (pentru corpul D) urcarea la pod și pod acoperiș. În această calitate ei au dreptul de a-și proteja, pe calea unei acțiuni confesorii, cum este cea de față, dreptul lor de uzufruct. Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale active apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.
Referitor la excepția prescripției instanța constată că, potrivit art. 1890 din vechiul cod civil (aplicabil în cauză conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil), acțiunea confesorie de uzufruct se prescrie în termen de 30 de ani. În speță, având în vedere momentul la care pârâții au efectuat intervențiile asupra părților comune din imobil (în cursul anului 2006, conform întâmpinării), este evident că termenul nu s-a împlinit și, în consecință excepția nu este întemeiată și va fi respinsă.
În legătură cu excepția lipsei interesului instanța o consideră, de asemenea, neîntemeiată. Deși pârâții au construit o nouă urcare în podul comun, sub forma unei trape metalice decupată în acoperiș, aceasta nu este practicabilă din cauza faptului că plafonul de lemn din imediata vecinătate a acestei trape este foarte deteriorat, aspect relevat de martorul T. A. și constatat de instanță cu ocazia cercetării la fața locului. Prin urmare, reclamanții au interes în promovarea acestei acțiuni, pentru a obține accesul la podul comun.
Asupra fondului cauzei, coroborând actele dosarului cu declarațiile martorilor T. A. F., T. A., Kotrong V. și G. C. I., cu răspunsurile la interogatoriu și cu constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, consemnate în procesul verbal de la fila 81, instanța reține următoarea situație de fapt:
Părțile locuiesc în același corp de clădire din imobilul situat în A., .. 54-56, reclamanții în calitate de promitenți cumpărători și uzufructuari ai apartamentului nr. 6 iar pârâții în calitate de promitenți cumpărători și uzufructuari ai apartamentului nr. 7. Parte comună la ambele apartamente este, conform cărții funciare, urcarea în pod și podul în sine.
Accesul în pod se realiza în trecut printr-un hol comun în care, la semi-înălțime era deschisă o ușă, cu o scară de acces, prin care se pătrundea într-o mică încăpere și apoi în podul propriu-zis. Î_ cursul anului 2006 reclamanții au închis holul comun cu o ușă metalică iar în spațiul în care era amplasată scara au construit o baie. De asemenea, pârâții folosesc ca debara încăperea situată chiar la . că, în mod practic, vechea urcare la pod a fost desființată, pârâții schimbându-i destinația în antreu, baie și debara. Deși lucrările au fost precedate de discuții ale pârâților cu vecinii pentru a le obține acordul, niciunul dintre aceștia nu și-a dat acordul în scris și nici nu a renunțat la dreptul său asupra podului comun. Mai mult, lucrările au fost efectuate fără obținerea prealabilă a autorizației de construire.
Prin efectuarea acestor lucrări, ceilalți colocatari ai imobilului au pierdut accesul la pod. Deși pârâții au construit o nouă urcare în podul comun, sub forma unei trape metalice decupată în acoperiș, aceasta nu este practicabilă din cauza faptului că plafonul de lemn din imediata vecinătate a acestei trape este foarte deteriorat, așa cum s-a arătat deja cu ocazia soluționării excepției lipsei interesului.
În drept instanța are în vedere dispozițiile art. 64 din Legea nr. 114/1996 (în forma în vigoare la data la care pârâții au efectuat lucrările), conform cărora schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociației de proprietari. Cum, în cauză, un asemenea acord nu există, instanța va admite primele două capete de cerere și, în considerarea dreptului reclamanților de a folosi podul comun, va dispune desființarea modificărilor efectuate de pârâți, aceștia urmând a readuce vechea cale de acces spre pod în starea inițială, prin redarea accesului comun la hol, desființarea construcției baie, reconstruirea scării și eliberarea de bunuri personale a încăperii situate înainte de .>
Cât privește cererea reclamanților pentru daune morale, din materialul probator nu a rezultat că aceștia au încercat vreun prejudiciu moral. De altfel, un asemenea prejudiciu nici nu a fost motivat corespunzător în acțiune. Animozitatea dintre părți nu îndreptățește pe reclamant la pretinsele daune morale în condițiile în care, prin atitudinea sa (martorul T. A. afirma că reclamanții erau practic hărțuiți de reclamant) a contribuit semnificativ la perpetuarea acestei stări conflictuale. Ca urmare, instanța va respinge cererea pentru daune morale, apreciind că soluția asupra capetelor principale de cerere constituie o reparație suficientă pentru orice prejudiciu suferit de reclamant.
Ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată. Având în vedere că pretențiile reclamanților au fost doar parțial încuviințate și, corelativ, apărările pârâților s-au dovedit în parte întemeiate, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, va compensa în totalitate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea reclamanților V. G. și V. M., domiciliați în A., .. 54-56, corp D, . N. I. și N. E., domiciliați în A., .. 54-56, corp D, . domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. A. C., în A., ., . consecință:
Obligă pârâții să desființeze modificările aduse imobilului situat în A., .. 54-56 și să reconstruiască vechea cale de acces spre podul comun.
Respinge cererea privind daunele morale.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2013.
Președinte Grefier
R. A. L. M.
Red/Dact: RA/LM
Ex.2/..2013
Se comunică:
V. G., V. M., .. 54-56, corp D, .
N. I., N. E., .. 54-56, .
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2415/2013.... | Sechestru asigurător. Încheierea nr. 841/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
