Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7847/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7847/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 10420/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7847
Ședința publică din 19.12.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nici una din părți, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 1.709,47 lei taxă judiciară de timbru conform art. 3 alin. 1 lit. d din OUG nr. 80/2013.
Se constată depus de către reclamantă, prin serviciul registratură, note de ședință și obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța se consideră lămurită cu privire la aspectele de fapt evidențiate de către expert, astfel că, în baza art. 337 C.p.c., apreciază că nu se mai impune completarea concluziilor expertului, motiv pentru care respinge noile obiecțiuni formulate de către reclamantă. În ce privește notele de ședință, apreciază că acestea au valoarea unor concluzii asupra fondului cauzei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată terminată etapa de cercetare judecătorească și reține cauza spre soluționare în baza probelor administrate.
După ridicarea ședinței și rămânerea în pronunțare a cauzei s-a depus cerere de probațiune din partea reclamantei prin care solicită o nouă expertiză, precum și concluzii scrise din partea pârâtei.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2013, sub nr._ și precizată la fila 41, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 30.149 lei reprezentând despăgubiri și 2.871,25 lei dobândă legală pentru perioada 04.07._13, ce se va datora până la plata efectivă a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, în urma unui evenimentului rutier, în care a fost avariat autovehiculul proprietatea reclamantei, marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, s-a deschis la dosarul de daună RA nr. 0230AR12. Prin adresa din data de 04.07.2012, pârâta i-a comunicat oferta de despăgubire, respectiv 18.000 lei. Această valoare a fost apreciată de către reclamantă mult sub valoarea pagubei suferite, motiv pentru care a notificat asigurătorul solicitând suma de 30.149 lei, conform modului de calcul atașat. Chiar și acest calculul a avut în vedere o stare de întreținere a autovehiculului satisfăcătoare, astfel cum a pretins pârâta în dosarul de daună, deși starea de întreținere a autoutilitarei era una medie. A sesizat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care a confirmat că valoarea stabilită de către asigurător este eronată, însă pârâta nu a făcut o reevaluare a despăgubirii, cu toate că a depus la dosarul de daună oferte de preț cu valoarea furgonului din aluminiu. Apreciază că aceste înscrisuri nici nu trebuiau prezentate deoarece autovehiculul era echipat cu furgon la data accidentului. A încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, însă pârâta a dat dovadă de rea-credință, fapt pentru care a promovat prezenta cerere.
În drept, invocă art. 192, 194, 453 alin. 1, art. 223 alin. 3 C.p.c, Ordinul CSA nr. 14/2011.
Prin întâmpinare (f.48-52), pârâta solicită respingerea acțiunii ca fiind netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a fost înștiințată de către reclamantă despre producerea evenimentului rutier din luna iunie 2012, a deschis dosarul de daună și a procedat la desfășurarea unei investigații, fapt permis de lege și adus la cunoștința reclamantei prin adresa cu nr. 2566/04.07.2012. În urma instrumentării dosarului de daună, pârâta a calculat contravaloarea despăgubirii la valoarea maximă de 18.000 lei, ofertă comunicată a comunicat reclamantei prin adresa nr. 2901/14.08.2012, însă aceasta a refuzat. Soluția adoptată este cea de daună totală având în vedere faptul că valoarea reparației depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului rutier, aspect comunicat reclamantei prin adresa nr. 2565/10.07.2012. Ulterior, prin adresa nr._/26.11.2012, reclamanta a sesizat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care prin adresa nr. RP/2760/_/11.01.2013 a răspuns că valoarea maximă a despăgubirii nu poate să depășească suma de 20.380,09 lei. Reclamanta avea obligația să o contacteze și să completeze cererea de despăgubire în vederea achitării despăgubirii în cuantum de 20.380,09 lei. Totodată, a solicitat reclamantei prin adresa nr. 62/10.01.2013 să transmită documentele de achiziție a furgonului din care să rezulte calitatea de proprietar, însă reclamanta nu a dat curs solicitării.
Nu datorează dobânda deoarece a comunicat reclamantei, în termenul legal, prin adresa nr. 2565/10.07.2012, soluția adoptată pe dosarul de daună, motiv pentru care nu poate fi obligată la plata dobânzii legale neexistând nici o culpă din partea sa în neefectuarea plății despăgubirii, din moment ce reclamanta nu s-a prezentat la sediu pârâtei pentru a semna oferta de despăgubire și nici nu a dat curs solicitărilor în vederea finalizării dosarului de daună.
Cu privire la petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată, solicită respingerea având în vedere netemeinicia cererii.
În drept, invocă Legea nr. 136/1995, art. 36, art. 38, art. 53-54 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.64-66), reclamanta susține că calcul pârâtei nu respectă art. 58 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, valoarea din catalogul german nefiind pentru un autovehiculul echipat cu un furgon cu ampatament lung, ci cu unul scurt. De asemenea, pârâta nu a evaluat toate elementele avariate astfel încât să rezulte dauna totală și nu a întocmit un proces verbal suplimentar ca urmare a reparării autovehiculului, ocazie cu care s-a constatat avarierea și altor elemente. Cuantumul despăgubirii s-a raportat doar la valoarea autoșasiului, iar nu a autovehiculului în întregime, format dintr-un autoșasiu cu furgon, conform certificatului de înmatriculare. Calculul pârâtei este greșit întrucât stabilirea despăgubirii se face pe baza pretențiilor formulate de către persoanele păgubite, pentru acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăși valoarea acestora din momentul producerii accidentului sau limitele de despăgubire stabilite prin polița de asigurare RCA. Astfel, conform calculului CSA, valoarea autoșasiului la data producerii accidentului era de 27.173,46 lei, la care se adaugă valoarea furgonului. Aceasta este dată de valoarea de nou, conform ofertei de preț prezentată, din care se va scădea o valoare rămasă de 5-10% deoarece poate fi valorificat doar ca fier vechi. Astfel, rezultă un cuantum al despăgubirii în sumă de 31.489,14 lei. Solicitarea pârâtei privind completarea dosarului de despăgubire cu înscrisurile de achiziție a furgonului nu se impunea deoarece autovehiculul era echipat cu furgon la data producerii evenimentului, iar obligația pârâtei era de a acoperi în integralitate paguba.
În probațiune s-au depus înscrisuri: contract de mediere nr. 2/28.03.2013 (f.5-6), calculul despăgubirii (f.7-9), oferta de despăgubire nr. 2901/14.08.2012 (f. 10-11, 59-60), adresa nr. 879/15.10.2012 (f.12-13), notificare (f.14-15), sesizare din data de 20.11.2012 (f.16-18, 54-56), adresa nr. RP/2760/_/11.01.2013 (f.19, 57), adresa nr. 62/10.01.2013 (f.20, 53), convocare în vederea concilierii directe (f.21-22), adresa nr. 445/01.03.2013 (f.23), cerere despăgubire (f.24-25), sesizare din data de 15.03.2012 (f. 26-28), adresa nr. 666/05.04.2013 (f.29), ofertă preț (f.30-32), procură autentificată sub nr. 898/22.05.2013 (f.34, 42), adresa nr. 2566/04.07.2012 (f.58), talonul și cartea de identitate a autoturismului (f.72-73), înscrisuri din dosarul de daună nr. 0230AR12/02.07.2012 (f.74-117) și înscrisuri cu privire la reparația autovehiculului în regie proprie (f. 161-171), CD cu planșe foto (f. 171). S-a administrat proba cu raportul de expertiză tehnică auto efectuat de către expert I. O. (f.126-138 și f.155-158).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În urma evenimentului rutier din data de 30.06.2012 (fila 80) de pe DN7B, loc. T., jud. A., produs din culpa asiguratului pârâtei (f.100), autovehiculul reclamantei a fost răsturnat, suferind mai multe avarii (constatare avarii – f. 11 și 75, notă de evaluare – f. 76-77, planșe foto – f. 112-117 și CD – f. 171).
Pârâta a deschis dosarul de daună RA0230AR12 la data de 02.07.2012 (f.74-117). Prin adresa nr. 2566/04.07.2012 (f.103), acesta înștiințează reclamanta că procedează la investigarea evenimentului, pentru ca prin adresa nr. 2901/14.08.2012 (f. 10-11, 59-60) să-și exprime acordul cu plata sumei de 18.000 lei, fapt refuzat de către reclamantă, care se adresează la data de 20.11.2013 Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (f.16-18). Acesta comunică răspunsul la data de 11.01.2013 (f.19).
Astfel, conform modului de calcul al reclamantei, contravaloarea reparațiilor s-ar ridica la suma de 30.149 lei (f.7-9), iar conform calculului pârâtei (f.105-106), suma totală a despăgubirii nu poate depăși 20.380,09 (fila 19 și 57), după ce inițial a avansat suma de 18.000 lei (f. 10 și 59).
Prin adresa nr. 62/10.01.2013 (f.20, 53), pârâta solicită reclamantei prezentarea actelor de achiziție a furgonului cu care era echipat autovehiculul la data accidentului, acte depuse de către reclamantă doar la dosarul instanței (f. 72-73).
Ulterior, reclamanta procedează la repararea autovehiculului (CD – fila 171, f. 132) prin cumpărarea unui autovehicul similar și, după dezmembrarea acestuia, procedând la montarea pieselor pe șasiul vechiului autovehicul, anume cel avariat (f. 159-170).
Raportat la poziția procesuală a părților sub aspectul condițiilor și împrejurărilor în care evenimentul a avut loc, instanța reține că părțile nu contestă existența accidentului, valabilitatea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă delictuală, dinamica accidentului și culpa în producerea acestuia.
Prin urmare, divergențele dintre părți se limitează la întinderea despăgubirii la care este îndreptățită reclamanta. Sub acest aspect, instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea autovehicule și circulație rutieră, expertul indicând suma de 25.790 lei.
În drept, potrivit art. 1357 C.civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Prejudiciul va fi reparat de către societatea de asigurări pârâtă deoarece art. 49 din Legea 136/1995 prevede că asigurătorul este cel care acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Conform raportului de expertiză, întinderea despăgubirii cuvenite reclamantei este de 25.790 lei (5.796 euro).
Cu privire la apărăile reclamantei, respectiv de a nu se lua în calcul și valoarea furgonului, instanța reține că la momentul accidentului autovehiculul era dotat cu un astfel de echipament, înscris în CIV-ul acestuia (caroseria de tip furgon – fila 72), fiind cumpărat în această formă. Prin urmare, aceasta a făcut dovada deținerii legale a furgonului și a dreptului de proprietate, valoarea acestuia trebuind a fi luat în calcul pentru stabilirea despăgubirii, cum de altfel opinează și expertul (f. 130 și 156). Prin urmare, instanța va respinge această apărare a pârâtei ca neîntemeiată și va avea în vedere valoarea autovehiculului formată din cele două componente: autoșasiu și furgon.
În ce privește nemulțumirile pârâtei, instanța arată că expertul a indicat în mod corect valoarea de 25.790 lei, valoare care are la bază un calcul documentat tehnic și prevederile Ordinului CSA nr. 14/2011. Prin urmare, instanța nu apreciază necesară efectuarea unei noi expertize și redeschiderea dezbaterile. Astfel, în ce privește eroarea reclamantei cu privire la cele trei valori indicate de către expert (f. 176), instanța artă că acestea privesc aspecte cu totul diferite. Suma de 34.387 lei reprezintă valoarea de nou a autovehiculului, fără scăderea epavei (f.131), constituind astfel doar baza de calcul, în timp ce suma de 20.424 reprezintă despăgubirea fără a se lua în calcul furgonul, variantă avansată de către pârâtă (f. 158). Expertul a indicat neechivoc că suma ce reprezintă despăgubirea este de 25.790 lei (fila 134).
Cu privire la costul reparațiilor realizate de către reclamantă, instanța reține în primul rând că în speță este vorba de o daună totală (cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului), fapt acceptat de către ambele părți (f.131). Astfel, valoarea despăgubirii s-a calculat conform art. 50 alin. 12 lit. b din Ordinul CSA nr. 14/2011. Nu se poate avea în vedere, astfel cum solicită reclamanta, costul reparațiilor și aplicarea art. 50 alin. 12 lit. a deoarece, în cazul efectuării reparațiilor înainte de acordarea despăgubirii, cuantumul solicitat trebuie să rezulte din înscrisurile prezentate de către păgubit cu această ocazie, în special deviz de reparații. În speță, reclamanta a făcut dovada doar a achiziționării unui autovehicul similar, cu prețul de 14.352 lei (f.162). Mai mult, astfel cum a arătat și expertul în mod expres (f. 132-133), modul în care a procedat reclamanta nu asigură stabilirea valorii despăgubirii, deoarece reparația (în speță îmbinarea pieselor provenite de la două autovehicule similare) a presupus atât cheltuieli de dezmembrare și montare, dar și posibilitatea valorificării pieselor rămase nefolosite pe piața second-hand, prețurile fiind însă oscilante și incerte. De asemenea, furgonul inițial era din aluminiu, iar în prezent, în urma reparațiilor, structura este închisă cu prelată (f. 133 și 129). Instanța trebuie să judece în concret, determinând la momentul pronunțării hotărârii o valoarea certă, concretă a despăgubirii, neputând lua în considerare o valoare stabilită aleatoriu, astfel cum însăși expertul a demonstrat.
Cu privire la plata dobânzilor legale, instanța arată că art. 1535 C.civ prevede că, în cazul datoriilor bănești, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Din moment ce s-a reținut mai sus existența dreptului reclamantei la recuperarea unei sume de bani în cuantum de 25.790 lei, instanța consideră că aceste dobânzi sunt datorate asupra debitului, începând cu data 04.07.2012 și până la plata efectivă. În speță nu au fost solicitate penalități în baza art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011, care au un alt scop, anume de a constrânge asigurătorul la îndeplinirea obligațiilor în termenele fixe, prescrise de lege, asigurând informarea păgubitului și plata despăgubirii cuvenite într-un termen optim. În speță, nu s-au solicitat penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor de către asigurător, ci dobânzi legale aferente sumei de bani de care reclamanta a fost privată prin neplata acesteia, neplată care apare a fi fost nejustificată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în baza art. 453 C.p.c. și art. 49 din Legea nr. 136/1995, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 3.350,33 lei. Pentru a ajunge la această sumă, instanța are în vedere taxa judiciară de timbru aferentă părții din cerere admisă (1.550,33 lei – f.39 și 40) și onorariul expertului (1.800 lei – f. 140 și 146). În schimb, instanța nu va acorda suma achitată domnului M. M. (f.182) întrucât, astfel cum s-a arătat în cuprinsul încheierii din data de 17.10.2013 (f. 118), acesta nu are calitatea legală de avocat. Astfel, activitățile juridice de consultanță, de reprezentare și asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, inclusiv a acțiunilor introductive în instanță, cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor, apărarea și reprezentarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, în raporturile cu autoritățile publice, constituie activități specifice profesiei de avocat (art. 3 din Legea nr. 51/1995), a celei de notar public (art. 8, 9 și 10 din Legea nr. 36/1995) sau profesiei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000). În consecință, instanța nu va acorda contravaloarea serviciilor de asistență juridică prestată de către acesta întrucât nu se încadrează în categoria cheltuielilor de judecată la care poate fi obligată partea ce pierde procesul, în înțelesul art. 451 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ., înregistrată la O.R.C. A. sub nr. J_, având C.U.I. RO_, cu sediul procesual ales la C.. Av. M. M., în A., ., ., . în contradictoriu cu pârâta ., înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, având C.U.I._, cu sediul în Sibiu, .. 2, etaj 3,4,5 și 6, Turnul A, Centrul de Afaceri Sibiu, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 25.790 lei reprezentând despăgubire și dobândă legală la această sumă începând cu data de 04.07.2012 și până la plata efectivă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.350,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
Președinte, Grefier,
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/21.01.2014
Ex.4/2 . comunică cu:
., cu sediul procesual ales la C.. Av. M. M., în A., ., ., ., jud. A.
., cu sediul în Sibiu, .. 2, etaj 3,4,5 și 6, Turnul A, Centrul de Afaceri Sibiu.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7204/2013. Judecătoria ARAD | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3336/2013.... → |
|---|
