Obligaţie de a face. Sentința nr. 1043/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1043/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 19336/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1043
Ședința publică din 07 februarie 2013
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. C., în contradictoriu cu pârâtul R. A. Român - Reprezentanța A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului avocat F. D. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamanților depune răspuns la întâmpinare.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., invocată de pârât.
Reprezentanta reclamantului arată că Judecătoria A. este competentă, raportat la obiectul acțiunii, respectiv obligație de a face.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 28.12.2012, reclamantul B. M. C., în contradictoriu cu pârâtul R. A. Român - Reprezentanța A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să elibereze documentelor necesare înmatriculării autovehiculelor conform art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/13.11.2006, respectiv eliberarea cărții de identitate a vehiculului (CIV), a autoturismului marca Alfa R. 156, cu nr. de identificare ZAR_06; eliberarea certificatului de autenticitate a vehiculului antemenționat; deblocarea din baza de date a RAR pentru verificările tehnice periodice și efectuarea inspecției necesară în vederea înmatriculării autovehiculului; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.03.2010, a cumpărat da la numitul P. Ș., domiciliat în loc. S., .. 22, jud. A., autoturismul marca Alfa R. 156, cu nr. de înmatriculare CB 954 BR, nr. identificare ZAR_06, la data încjeierii tranzacției fiindu-i înmânată, de către vânzător, o cheie de contact, certificatul de înmatriculare și o asigurare internațională.
Reclamantul a arătat că în urma unui control, fiind în trafic cu mașina, prin procesul verbal încheiat la data de 19.03.2010, a fost indisponibilizat autoturismul marca Alfa R. 156, cu nr. de înmatriculare CB 954 BR, întrucât, din baza de date verificată cu acea ocazie, a rezultat că autovehiculul figurează că a fost furat din Italia, din data de 01.06.2009, fiind dat în urmărire internațională din data de 21.07.2009. Totodată, a arătat că a fost cercetat penal, iar în urma investigațiilor efectuate de Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ A., prin rezoluția dată în 13.04.2011, în dosarul cu nr. 1907/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de el. Prin aceeași rezoluție s-a dispus ca autoturismul în cauză să rămână în posesia și proprietatea lui. De asemenea, a arătat că în cadrul cercetărilor penale, prin intermediul Biroului Național Interpol, organele de cercetare române au solicitat autorităților italiene să comunica date cu privire la modul în care a fost furat autoturismul cât și în ceea ce privește înmatricularea în Italia, solicitare rămasă fără un răspuns concret.
A mai arătat că, urmare a comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de el, a prezentat autoturismul Registrului A. Român – Reprezentanța A., în vederea înmatriculării, ocazie cu care a achitat taxele necesare, însă i-a fost refuzată înmatricularea întrucât autoturismul apare în evidențe ca fiind blocat, figurând în baza de date INTERPOL e – ASF.
Având în vedere faptul că au trecut mai bine de 3 ani de la data când a cumpărat autoturismul, în calitate de cumpărător de bună credință, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale reprezentând un act doveditor al proprietății și motivat de faptul că nu există o revendicare a autovehiculului nici din partea autorităților italiene, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii promovate, pentru a putea proceda la înmatricularea autoturismului, neputându-i-se îngrădi exercitarea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil pe care l-a dobândit prin cumpărare și pe care-l posedă cu bună credință.
În drept a invocat dispozițiile art. 1528 și art. 555 din Noul Cod Civil, art. 7 al. 1 din OMAI nr. 1501/13.11.2006.
În probațiune, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A invocat pe cale de excepție necompetența materială a Judecătoriei A., raportat la faptul că, Regia Autonomă – R. A. Român este un organism tehnic național, regie autonomă de interes național aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar potrivit prevederilor art. 10 al. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, actele administrative emise de autoritățile centrale se soluționează în fond de Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel.
Pe fond, a arătat că RAR – ul nu poate efectua nici o prestație pentru un autovehicul declarat furat, cum este cel în cauză, până la finalizarea cercetărilor cu privire la acesta. Totodată, că potrivit art. 7 alin. 6 din Ordinul nr. 1501/2006, în situația autoturismului reclamantului se pot acorda autorizații de circulație succesive, de mai multe ori, fără a fi necesar Certificatul de autenticitate emis de RAR – RA.
Pârâtul a mai arătat că este terț față de contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.03.2010, între reclamant și numitul P. Ș., iar raportat la temeiul de drept al cererii, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale deoarece între reclamant și RAR nu există încheiat nici-un contract.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr. 78/2000, Ordinul 1501/2006, art. 115-118 Cod procedură civilă.
În probațiune, a depus înscrisuri.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei A., instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată de față, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Alfa R. 156, pe care dorește să-l înmatriculeze pe numele său, sens în care s-a adresat pârâtului R. A. Român – Reprezentanța A., însă acesta i-a refuzat eliberarea documentelor necesare înmatriculării (cartea de identitate, certificatul de autenticitate) și efectuarea inspecției tehnice periodice, pe motiv că autoturismul apare ca fiind declarat furat în Italia.
Ca urmare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i elibereze documentele necesare înmatriculării autoturismului (cartea de identitate, certificatul de autenticitate) și să efectueze inspecția tehnică periodică a autoturismului.
Așadar, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul invocă un refuz nejustificat al pârâtului R. A. Român – Reprezentanța A. de a-i soluționa o cerere, un refuz nejustificat de a efectua o operațiune administrativă și solicită obligarea acestuia să-i soluționeze favorabil cererea, să efectueze operațiunea administrativă cerută.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Ca atare, litigiul de față este unul din materia contencios administrativ, de competența instanței de contencios administrativ.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia prezentul litigiu ar fi unul civil, având ca obiect obligație de a face, întrucât pentru stabilirea naturii litigiului se are în vedere tipul raportului juridic ce l-a generat, sau izvorul conflictului dintre părți, nu doar solicitarea reclamantului privită izolat și în mod formalist.
Or, în speță, având în vedere scopul urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, precum și motivele pe care aceasta se fondează, este evidentă natura de contencios administrativ a litigiului, așa cum aceasta este definită de art. 2 al. 1 lit. f) din Legea nr. 554/2004 („contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”).
Acest obiect generic obligație de a face nu este propriu doar materiei civile, ci se regăsește și în majoritatea acțiunilor în contencios administrativ, care, de cele mai multe ori, cuprind solicitarea reclamantului de obligare a autorității publice să facă ceva, însă aceasta nu schimbă natura litigiului din cea de contencios administrativ în cea civilă, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, trebuie avut în vedere izvorul conflictului dintre părți și nu doar solicitarea părții privită în mod izolat și formal.
În consecință, având în vedere disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene ... se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale…”, precum și faptul că pârâtul este o instituție județeană, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. urmează a se admite și a se declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A..
Declină în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul B. M. C., împotriva pârâtului R. A. Român – Reprezentanța A..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2013.
Președinte Grefier
A. N. C. M.
Red./dact./AN/CM/05.03.2013
Nu se comunică.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 980/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5961/2013. Judecătoria... → |
|---|
