Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 5612/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5612/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 641/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator de date cu caracter personal 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5612 / 2013
Ședința publică din 23.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. I. E.
GREFIER: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A., Inspectoratul de Poliție Județean A. – Poliția M. A., C. C. A. S. și P. A., având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”.
La apelul nominal se prezintă reclamantul în stare de deținere, martorii M. A. E. S. și Buțuțoi D. V., lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, sub prestare de jurământ sunt audiați martorii, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Reclamantul solicită suplimentarea probațiunii prin audierea în calitate de martor și a d-nei avocat G. O., pentru a dovedi modul în care reclamantul a fost audiat, și verificare de scripte – aspect invocat și prin memoriul înaintat la dosar.
Instanța respinge cererea de suplimentare a probațiunii, proba cu martora G. O., verificare de scripte, expertiza, apreciind că nu sunt utile soluționării cauzei, raportat la obiectul cauzei, și față de faptul că se dorește a se dovedi aceleași aspecte ca și cu martorii audiați la acest termen la propunerea reclamantului.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția netimbrării, excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului IPJ A., și pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită respingerea excepțiilor, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. Arată că există depoziții contradictorii între cele declarate de P. A. la Curtea de Apel Timișoara și cele declarate de martorii audiați în cauză. Mai mult, pârâtul P. A. nu a formulat întâmpinare, pentru a-și preciza poziția față de acțiune, apreciind astfel că se recunoaște prejudiciul cauzat reclamantului.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 18.01.2013, formându-se dosarul nr._ reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP A., Inspectoratul de Poliție Județean A. – Poliția M. A., C. C. A. S. a formulat acțiune în răspundere delictuală, solicitând instanței obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul arată că în data de 11.01.2013 i-a fost înmânată sentința civilă nr._ din data de 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul cu nr._/325/2012, sentință redactată de președintele instanței de judecată cu mențiunea „irevocabilă”, considerând astfel că i-a fost îngrădit dreptul dat prin lege, de a mai formula recurs și că sentința a fost redactată cu rea credință și gravă neglijență, motiv pentru care administrația Penitenciarului A. a refuzat să îi trimită recursul formulat prin Biroul de Evidență a Instanței de Control Judiciar, la Tribunalul A..
Reclamantul arată că în data de 24.07.2012 a formulat o plângere penală împotriva numitei C. C. A. S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 Cod penal, fiind acuzat că ar fi formulat o plângere penală împotriva soțului acesteia, respectiv C. C. M. G., precizând că în realitate el nu a formulat nicio plângere care face obiectul dosarului_/28.03.2012 a Poliției M. Cluj N., procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara reținând că reclamantul ar fi formulat plângerea pentru amenințare, în numele soției numitului C. C. M. G., fără ca aceștia să efectueze o expertiză grafologică. Arată în continuare că pârâta C. C. A. S. l-a acuzat în mod abuziv și neîntemeiat, în dosarul cu nr. 3003/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., declarând necorespunzător că a formulat plângerea în numele acesteia.
Arată că pârâta Poliția M. A., în cadrul audierilor efectuate cu privire la dosarul nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a refuzat, la solicitarea reclamantului, de a efectua în cauză expertiza grafologică.
În probațiune solicită admiterea probei cu audierea martorei G. O. A..
În cauză s-a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 29.04.2013 pronunțată în dosarul asociat nr._ /a1, ca fiind rămasă fără obiect.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean A. – Poliția M. A., depune întâmpinare (fila 21) invocând excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamant, argumentând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale potrivit prevederilor art. 1357 și următoarele Cod civil, respectiv art. 1373 Cod civil.
Pe fondul cauzei, arată că în speța de față nu este vorba despre o faptă ilicită în sensul art. 1357 Cod civil, considerând neîntemeiate pretențiile reclamantului.
In probațiune depune copia Referatului de terminare a urmăririi penale din dosarul nr. 3003/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. și copia Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. A. a depus întâmpinare (filele 42-43) prin care a solicitat anularea ca netimbrată a acțiunii, respingerea acțiunii pe cale excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond respingerea acțiunii ca nedovedită și nefondată.
În motivare pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. A. referitor la excepția netimbrării invocă art. 2 al. 1 lit. e din L. 146/1997 iar referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive arată că reclamantul nu a justificat calitatea procesuală a pârâtului M.F.P prin D.G.F.P. A., acesta neputând răspunde de actele sau faptele unor organe ale statului aparținând altor ministere al Statului R., nemenționând niciun temei legal care să justifice calitatea de reprezentant al Statului R..
Pe fond, pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. A. arată că reclamantul nu a indicat niciun motiv de fapt sau de drept care să antreneze răspunderea acestuia și nu a dovedit cele arătate în cerere, nefiind depuse la dosarul cauzei nicio probă care să susțină cererea reclamantului.
În drept pârâta se raportează la prevederile art. 112, 115-118 Cod pr. civ.; art. 2 și 20 din Legea nr.147/1997; art. 2 și 3 al HG 34/2009; solicită judecarea în lipsă în baza art. 242 al. 2 C. pr. civ..
În data de 13.05.2013, reclamantul își precizează acțiunea (fila 54), solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât a Penitenciarului A. care să răspundă în solidar cu ceilalți pârâți întrucât angajații acestuia nu i-au respectat dreptul la confidențialitate și la apărare prevăzut de art. 206 alin 4 din HG 1897/2006.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar în data de 21.05.2013 (fila 60), reclamantul pretinde că magistrați din cadrul mai multor parchete și instanțe, i-au produs prejudicii morale, prin faptul că au instrumentat cu rea credință și gravă neglijență dosarele în care reclamantul a fost cercetat și arată că potrivit prevederilor art. 96 al. 1 și 6 din Legea 303/2004, se impune un cadru procesual în care S. R. să figureze ca pârât.
La termenul de judecată din 10.06.2013 instanța a admis excepția tardivității precizării de acțiune – depusă la data de 21.05.2013 (fila 60), și a decăzut reclamantul din dreptul de a modifica (completa ) acțiunea, precizarea fiind tardivă, raportat la disp. art. 132 c.pr.civ..
Reclamantul formulează în data de 10.06.2013 cerere în probațiune cu martorii M. E. și Buțuțoi D..
Pârâții C. C. A. S. și P. A., legal citați nu au depus întâmpinări.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarul de urmărire penală nr. 3003/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., dosarul de urmărire penală nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, reclamantul S. G., deținut în P. de Maximă Siguranță A., în calitate de reclamant a chemat în judecată P. de Maximă Siguranță A., solicitând instanței, în urma precizării acțiunii, obligarea la plata sumei de 1.000 lei – reprezentând despăgubiri pentru emiterea adresei_/PAAR/20.01.2010 de către pârât, pe care o consideră ca fiind nereal, formându-se dosarul nr._/325/2012 al Judecătoriei A. (în urma declinării cauzei de la Judecătoria Timișoara). În dosarul nr._/325/2012 al Judecătoriei A. s-a pronunțat sentința nr._/05.12.2012, irevocabilă, de către judecător D. L. C., reclamantul fiind nemulțumit în prezenta cauză de mențiunea „irevocabil” făcut în dispozitivul hotărârii.
În dosarul penal nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect art. 249 c.p., reclamantul a formulat o plângere penală, reclamantul fiind audiat, a solicitat efectuarea unei „expertize grafologice” în vederea aflării adevărului (fila 16 din dos. UP – atașat prezentei cauze).
Reclamantul a avut calitatea de învinuit în dosarul penal nr. 3003/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. (dosar atașat prezentei cauze), în care a fost audiat la data de 27.06.2012, reclamantul refuzând să dea declarație motivat de nerespectarea condițiilor de confidențialitate (fila 46 dos. UP).
În ceea ce privește excepția netimbrării – invocată în cauză de pârâții IPJ A., M.F.P. – D.G.F.P. A., asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate potrivit art. 137 c.pr.civ., instanța reține, că la obiectul cauzei reprezintă pretenții – daune morale în sumă de 10.000 lei, iar potrivit art. 15 lit. f1 din Legea 146/1997 – privind taxele judiciare de timbru (în forma sa în vigoare la data formulării cererii), cererile privind acordarea despăgubirilor pentru daunele morale sunt scutite de taxa de timbru, motiv pentru, instanța va respinge excepția netimbrării.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ A. – invocată în cauză de IPJ A., instanța reține că cererea formulată de reclamant are ca obiect răspunderea civilă delictuală - răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, respectiv pentru pretinsa faptă ilicită săvârșită de angajații pârâtului IPJ A., în temeiul art. 1373 Noul cod civil (Legea 287/2009), astfel că în principiu, acțiunea este admisibilă, neexistând vreun motiv de neprimire a cererii, condiționat însă de dovedirea pe fond a acțiunii formulate, calea procedurală fiind corect aleasă de reclamant, pârâtul IPJ A. justificând calitate procesuală pasivă, motiv pentru care instanța va respinge excepția invocată, nefiind dată în prezenta cauză.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P. prin D.G.F.P. A., invocată prin întâmpinare, instanța reține că acest pârât a fost chemat în judecată pentru a răspunde pentru pretinsele erori judiciare săvârșite cu ocazia soluționării dosarului nr._/325/2012 al Judecătoriei A., în care s-a pronunțat sentința nr._/05.12.2012, de către judecător D. L. C., în temeiul art. 96 din Legea 303/2004, care în alin. 1 și 6 arată că „ (1) S. răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (…)
(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.”. Astfel fiind, instanța constată că pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. A. justifică calitate procesuală pasivă, motiv pentru care instanța constată că excepția nu este dată în cauză.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește nemulțumirile reclamantului legat de dosarul nr._/325/2012 al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat sentința nr._/05.12.2012, de către judecător D. L. C., cu mențiunea „irevocabil” făcut în dispozitivul hotărârii, instanța reține din examinarea acestei hotărâri (filele 10-12), că în urma precizării cererii, că reclamantul a solicitat obligarea la plata sumei de 1.000 lei – reprezentând despăgubiri pentru emiterea adresei_/PAAR/20.01.2010 de către pârâtul P. de Maximă Siguranță A., adresă pe care o consideră ca fiind nereală.
Raportat la data pronunțării sentinței – 05.12.2012, erau în vigoare disp. art. 11 din codul de procedură civilă din 1865 (în forma sa în vigoare la data de 05,12,2012), care prevedea că judecătoriile judecă “ în primă și ultimă instanță, procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;”, această dispoziție fiinddeclarată neconstituțională abia ulterior, prin Decizia Curții Constituționale nr. 967/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 853/18.12.2012 – deciziile Curții Constituționale fiind generale și obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. În acest sens sunt disp. art 147 al. 4 din Constituția României, care arată că “Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.”.
Astfel fiind, instanța observă că, sentința nr._/05.12.2012 pronunțată în dos._/325/2012 al Judecătoriei A. este irevocabilă, având în vedere obiectul cauzei (pretenții sub 2.000 lei) raportat la dispozițile procedurale în vigoare la data pronunțării hotărârii.
În altă ordine de idei, fiind vorba de repararea unor daune, din pretense erori judiciare săvârșite în alte procese decât penale, sunt incidente disp. art. 96 alin. 4 din Legea 303/2004, care arată că “Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.”.
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunei hotărâri definitive prin care să se fi stabilit răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului cauzei pentru vreo faptă săvârșită în cursul judecății procesului și nici a vreunei fapte de natură să determine o eroare judiciară, cererea reclamantului fiind astfel nefondată.
În ceea ce privește pretențiile – daune morale formulate de reclamant, referitor la modul de soluționare a dosarului penal nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect art. 249 c.p., (dos. UP – atașat prezentei cauze), instanța reține, că acest dosar penal s-a finalizat prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 22.11.2012, reclamantul formulând plângere împotriva soluției, în temeiul art. 278 c.p.p., iar prin Rezoluția nr. 1563/II/2/2012 din 03.01.2013 al Procurorului General al Parchetului Curții de Apel Timișoara s-a respins plângerea. Reclamantul a formulat plângere în temeiul art. 278 ind. 1 c.p.p., plângerea acestuia fiind respinsă definitiv de către Curtea de Apel Timișoara.
În acest caz, fiind vorba de o cauză penală, sunt incidente disp. art. 96 al. 3 din Legea 303/2004, care arată că „Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.”, iar potrivit art. 504 C.pr.Penal “Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).”.
Astfel, instanța reține, faptul că în cauzele penale, se poate antrena răspunderea pentru erori judiciare în două situații: dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, și dacă, în cursul procesului penal, reclamantul a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, dovedite prin ordonanța procurorului sau hotărârea definitivă a instanței, după caz, pronunțate anterior promovării cererii de despăgubire.
În cauză, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor cerințe legale imperative, cererea acestuia neincadrându-se în cazurile mai sus menționate, iar în lipsa unei ordonanțe a procurorului sau hotărârii definitivă a instanței penale, de constatare a erorii judiciare, pretențiile civile ale reclamantului apar ca fiind fără fundament, instanța civilă neputând constata erori judiciare săvârșite în cauze penale.
Referitor la pretențiile formulate de reclamant privind modul de soluționare a dosarului penal nr. 3003/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. (dosar atașat prezentei cauze), în care reclamantul a fost audiat la data de 27.06.2012, reclamantul refuzând să dea declarație motivat de nerespectarea condițiilor de confidențialitate (fila 46 dos. UP), instanța reține din înscrisurile aflate la dosar, coroborat cu declarațiile martorilor, că reclamantul a fost audiat în condiții de legalitate, potrivit disp. codului de procedură penală și a Legii 275/2006.
Instanța reține că petentul a formulat o plângere împotriva ag. șef principal M. E., av. G. O., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249 c.p., iar prin Rezoluția din data de 22.11.2012 dată în dosarul penal nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,., (dos. UP – atașat prezentei cauze), s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluția fiind menținută în urma plângerii în temeiul art. 278 c.p.p., prin Rezoluția nr. 1563/II/2/2012 din 03.01.2013 al Procurorului General al Parchetului Curții de Apel Timișoara, și în temeiul art. 278 ind. 1 c.p.p., de către Curtea de Apel Timișoara. Din dosarul de urmărire penală nr. 271/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu rezultă nici o culpă a agentului de poliție în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art. 206 al. 4 din HG 1897/2006 ascultarea persoanelor private de libertate în locurile de detenție, de către lucrătorii de poliție, se face în condiții de confidențialitate, iar potrivit art. 20 al. 3 din Legea 275/2006 „Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere și escortare (...) în spații anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă”.
În fața instanței au fost audiați în calitate de martori, M. E. și Buțuțoi D. (filele 102, 103), care au relatat faptul că aceștia au procedat la audierea reclamantului în dos. 3003/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., într-o cameră special amenajată a penitenciarului, în prezența unui avocat desemnat din oficiu – av. G. O., în încăpere fiind prezent un gardian mascat, nemaifiind prezente alte persoane – respectiv alți deținuți.
În cauză, instanța constată că agenții de poliție M. E. și Buțuțoi D. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile procedurale, astfel: reclamantului i-a fost asigurată asistența juridică obligatorie potrivit art. 17 c.p.p., audierea acestuia respectând normele de procedură prev. de art. 6, 70-71 codul de procedură penală, audierea fiind supusă normelor ce reglementează măsurile de supraveghere ale persoanelor condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranță.
Astfel, instanța observă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului, potrivit art. 1373 Noul Cod Civil (Legea 287/2009), respectiv fapta ilicită a prepusului, vinovăția acestuia, raport de cauzalitate, prejudiciu.
Astfel fiind, instanța va respinge acțiunea precizată, ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării.
Respinge excepția inadmisibilității.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean A. și M.F.P. prin D.G.F.P. A..
Respinge acțiunea precizată, având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”, formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – prin D.G.F.P. A., INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A. – POLIȚIA M. A., C. C. A. S., P. A., ca nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. EndreBodrojan S.
Red./tehn /B.I.E./D.M./16.10.2013/ 7 ex.5 ex. . . lang="ro-RO">- reclamant - S. G., deținut în P. A.
- pârâții - S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice – prin D.G.F.P. A., cu sediul în ., județul A.
- Inspectoratul De Poliție Județean A. – Poliția M. A. su sediul în A. .. 17-19, județul A.
- C. C. A. S., cu domiciliul în Cluj N., ., .
- P. A., Calea 6 Vânători, FN, județul A.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5935/2013. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Încheierea nr. 5557/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
