Contestaţie la executare. Sentința nr. 2776/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2776/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 16653/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2776
Ședința publică din data de 08 aprilie 2013
Președinte: C. F. M.
Grefier: I. M.
S-a luat în examinare contestația la executare, formulată de contestatoarea L. V., în contradictoriu cu intimații BC I. S. România SA, BC I. San Paolo România SA – Sucursala A., B. Berlo C. O..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta contestatoarei, av. L. L., din Baroul A., lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar chitanța nr. 228 – reprezentând dovada achitării onorar avocațial și arată că nu sunt obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și anularea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Constată că prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A., în data de 07.11.2012 sub nr._, contestatoarea L. V. a chemat în judecată intimații BC I. S. România SA, BC I. San Paolo România SA – Sucursala A., B. Berlo C. O., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 100/2012 al B. Berlo C. O., precum și a tuturor actelor de executare subsecvente efectuate în baza acestor acte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că executorul judecătoresc a emis la data de 16.10.2012 somația care i-a fost comunicată contestatoarei la data de 19.10.2012, ca în termen de 1 zi de la primirea sau afișarea acesteia să achite suma de 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF + 33.331,75 lei compusă din: 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF - reprezentând creanța calculată până la data de 09.08.2012 inclusiv și suma de 33.331,75 lei - cheltuieli de executare stabilite până în prezent. Contestatoarea consideră că procedura executării silite în dosar execuțional nr. 100/2012 al B. Berlo C. O. s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în materie de executare silită, fapt ce atrage nulitatea tuturor actelor de executare întocmite și a tuturor actelor subsecvente efectuate în baza acestora. Contestatoarea menționează că, în calitate de fidejusor, a garantat îndeplinirea obligațiilor pe care le are împrumutata ..R.L față de creditoare și a semnat trei contracte de fidejusiune. Prin urmare, creditoarea a solicitat executarea silită a contestatoarei în baza contractelor de credit și de fidejusiune. Aceasta arată că procedura executării silite în dosar execuțional nr. 100/2012 este nelegală din mai multe motive. Astfel, în ceea ce privește titlul executoriu pus în executare, conform dispozițiilor legale – art. 399 alin. 3 Cod proc. civ., titlurile care nu sunt emise de o instanță de judecată suportă analiza apărărilor de fond împotriva titlurilor; putându-se observa că titlul executoriu în baza căruia s-au demarat formele de executare nu este emis de o instanță judecătorească și, prin urmare, sunt aplicabile aceste dispoziții care prevăd posibilitatea invocării, pe calea contestației la executare, apărărilor de fond împotriva titlului executoriu. De asemenea, contestatoarea arată că înțelege să invoce inexistența obligației de plată a sumelor cuprinse în somație. Aceasta precizează că titlurile executorii în baza cărora creditoarea solicită executarea silită constau în: contractul de credit nr. 142/17.11.2006 - cu actele adiționale nr. AAl/19.03.2007, nr. AA2/16.11.2007, nr. AA3/28.02.2008, nr. AA4/14.11.2008, nr. AA5/30.01.2009, nr. AA6/26.02.2009, nr. AA7/31.08.2009, nr. AA8/29.09.2009, nr. AA9/26.02.2010, contractul de fidejusiune nr. 56/28.02.2008, contractul de credit nr. 158/28.09.2007 - cu actele adiționale aferente: nr. AA1/29.09.2009, anexa nr. l la contractul de credit, contractul de fidejusiune nr. 221/28.09.2007, contractul de credit nr. 129/16.08.2007 - cu actele adiționale aferente: nr. AA1/21.04.2008, nr. AA2/19.01.2009, nr. AA3/31.08.2009, nr. AA4/29.09.2009, anexa nr. l și act adițional nr. l la contractul de credit, contract de fidejusiune nr. 136/16.08.2008 încheiat între creditoarea B.C. I. S. ROMÂNIA SA A. - Sucursala A. și contestatoare, prin care aceasta a garantat în favoarea Băncii executarea obligației de achitare a debitoarei ..R.L. Contestatoarea arată că, potrivit contractelor de fidejusiune încheiate cu creditoarea, s-a obligat să achite Băncii I. S. România SA integral contravaloarea ratelor, dobânzilor și comisioanelor aferente, datorate de împrumutata . în cazul în care aceasta nu își onorează obligațiile de plată asumate prin contractele de credit mai sus menționate. Prin somația emisă, executorul judecătoresc arată că sumele pentru care s-a început executarea sunt de 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF - reprezentând creanța calculată până la data de 09.08.2012 inclusiv, și suma de 33.331,75 lei - cheltuieli de executare stabilite până în prezent. Se mai menționează prin contestația la executare că este adevărat că societatea debitoare ..R.L. a obținut o finanțare de la B.C. I. S. ROMÂNIA SA A. - Sucursala A., încheindu-se în acest sens trei contracte de credit pentru care contestatoarea a garantat restituirea, însă la data de 11.10.2010, prin încheierea comercială nr. 478/CC pronunțată de Judecătorul sindic în dosar nr._ * al Tribunalului A., față de . s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței în temeiul Legii nr. 85/2006 republicată și modificată. Potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 republicată și modificată, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, numite generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Pe cale de consecință, de la data de 11.10.2010 nu se mai pot calcula niciun fel de accesorii creanței principale, cum nelegal a făcut executorul judecătoresc la cererea creditoarei. Ceea ce se încearcă a se executa este obligația societății debitoare, aflată în prezent în procedura falimentului. Astfel, dacă datoria nu este purtătoare de accesorii începând cu data de 11.10.2010, aceste accesorii nu pot fi calculate față de contestatoare - care are calitatea de garant și care s-a obligat la plata datoriei debitorului principal; iar executorul judecătoresc a calculat accesorii până la data de 09.08.2012, fapt ce atrage, în opinia contestatoarei, nelegalitatea somației, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente acestui act. De asemenea, contestatoarea precizează că executorul judecătoresc nu a indicat modul de calcul a creanței și nici valoarea creditului la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a putea verifica și eventual cenzura acel mod de calcul; menționând că valoarea creanței pentru care s-a pornit executarea silită este greșită, în sensul că este superioară valorii pentru care s-ar putea proceda la executare, fapt cauzator de prejudicii care nu pot fi înlăturate decât prin anularea tuturor actelor și formelor de executare silită. La data deschiderii procedurii insolvenței, societatea debitoare datora în baza tuturor celor 3 facilități de credit suma de 106.452,44 EURO (compusă din credit 105.000 Euro și 1.452,44 Euro dobânzi) și suma de 557.831,31 CHF (compusă din 544.846,17 CHF credit și 12.985,14 CHF dobânzi); aceste sume fiind dovedite cu extrasele de cont de la data intrării debitoarei în procedura insolvenței. Astfel, au fost calculate, contrar dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2006 republicată și modificată, accesorii după data deschiderii procedurii insolvenței în cuantum de 42.286,06 CHF și 21.774,03 Euro; sume nedatorate – în opinia contestatoarei; care precizează că este parte doar în contractul de fidejusiune, nu și în contractul de credit încheiat doar între bancă și împrumutată; înțelegând să garanteze obligația împrumutatei în condițiile stabilite în contractele de garanție, și nicidecum o datorie proprie. Așadar, contestatoarea consideră că această creanță supusă executării, pe lângă faptul că nu este datorată, nu este certă, lichidă și nici exigibilă, iar potrivit art. 379 Cod proc. civ., nicio urmărire nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Dacă datoria consistă în suma nelămurită, urmăririle se amână până ce mai întâi se determină sumele supuse executării; deci executarea efectuată în dosarul execuțional nr. 100/2012 este prematur începută. În ceea ce privește cheltuielile de executare, având în vedere că sumele supuse executării silite nu sunt corect stabilite, rezultă că și cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc raportat la această sumă sunt incorect stabilite - peste cuantumul maxim prevăzut de lege, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal cu cheltuielile de executare încheiat la data de 16.10.2012. Un alt motiv de nelegalitate a stabilirii onorariului execuțional este și faptul că în acest dosar se cumulează onorariul stabilit și în alte dosare execuționale privind alți debitori, fapt inacceptabil, contestatoarea neputând fi obligată să achite onorarii execuționale stabilite în alte dosare execuționale în sarcina altor debitori.
În drept se invocă dispozițiile art. 399 și urm. Cod proc. civ., art. 274 Cod procedură. civilă, Legea nr. 85/2006 republicată, cu modificările ulterioare.
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul, și anume: somație; contract de fidejusiune nr. 56/28.02.2008; contract de fidejusiune nr. 221/28.09.2007; contract de fidejusiune nr. 136/16.08.2007; proces-verbal cu cheltuielile de executare/16.10.2012.
Intimata BC I. San Paolo România SA – Sucursala A. depune întâmpinare, prin care solicită, pe cale de excepție, anularea contestației la executare ca netimbrată și respingerea acesteia ca tardivă. De asemenea, solicită respingerea contestației în ceea ce privește B. Berlo C. O., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea contestația la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării, se arată că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar de către contestatoare, iar potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și potrivit dispozițiilor art. 9 din OG nr. 32/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate. De asemenea, în opinia intimatei, contestația la executare apare ca tardiv formulată, având în vedere că Somația emisă de B. Berlo C. O. la data de 16 octombrie 2012 a fost comunicată contestatoarei la data de 19 octombrie 2012, iar contestația la executare a fost depusă la Judecătoria A. la data de 07 noiembrie 2012. Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. (1) lit. a) Cod proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, astfel că termenul de depunere a contestației în acest caz s-a împlinit la data de 06 noiembrie 2012. În ceea ce privește intimatul B. Berlo C. O., se arată că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect contestație la executare. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, executorul judecătoresc este investit sa îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din lege, executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. Tot astfel, dispozițiile art. 57 și 58 din lege prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Intimata arată că este îndreptățită la calcularea accesoriilor creditelor contractate de debitoarea ., până la recuperarea integrală a creanței, dat fiind faptul că potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în forma aplicabilă la data deschiderii procedurii debitoarei ., prin Sentința nr. 478/CC/2010 din data de 11 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului A., „Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugata creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”. Prin excepție de la această regulă, legea permite calcularea accesoriilor și ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței în cazul creanțelor care sunt garantate cu bunuri aflate în proprietatea debitoarei, astfel cum prevăd dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol – aceasta fiind situația pe care intimata o are față de debitoarea ., întrucât aceasta este garantată cu bunuri din patrimoniul debitoarei. Astfel, intimata arată că cele trei credite contractate de ., de la aceasta, prin contractele de credit nr. 142/17.11.2006, nr. 158/28.09.2007 și nr. 129/16.08.2007, cu actele adiționale aferente, au fost garantate atât cu bunuri imobiliare, cât și cu bunuri mobiliare, astfel cum rezultă și din cererea de admitere a creanței: drept de ipotecă asupra imobilului situat în loc. A., ./b, jud. A., înscris în CF_ a loc. A., nr. top. 3349/2; drept de ipotecă asupra imobilului situat în loc. A., înscris în CF_ a loc. A. (provenită din conversia pe hârtie a CF_), nr. top._; drept de ipotecă asupra imobilului situat în loc. A., înscris în CF_ a loc. A. (provenită din conversia pe hârtie a CF_), nr. cad._; utilaj de patiserie Cornucopia model KN 550, ., cu conveior model UC 303, .. De asemenea, intimata menționează că toate cele trei credite au fost garantate de contestatoare cu fidejusiune, prin contractele de garanție nr. 56/28.02.2008, nr. 221/28.09.2007 și nr. 136/16.08.2007, iar potrivit prevederilor pct. 2 al art. III din aceste contracte, contestatoarea s-a obligat, în mod expres, în solidar cu debitorul . și au renunțat la beneficiul de diviziune și discuțiune prevăzut de dispozițiile art. 1662 din Codul civil din 1864; astfel că, în consecință, contestatoarea este ținută, în continuare, la plata întregii creanțe pe care intimata o are față de societatea împrumutată Dolce lulius SRL, compusă din principalul celor trei credite susmenționate, accesoriile acestora și cheltuielile de executare, până la recuperarea integrală a creanței. Pe de altă parte, intimata apreciază că dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu sunt aplicabile și contestatoarei, întrucât aceasta nu este debitor supus procedurii insolvenței în dosarul nr._ al Tribunalului A., or, potrivit dispozițiilor art. 1 din lege, procedura insolvenței și toate regulile acesteia se aplică doar categoriilor de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă. De altfel, legea prevede expres - la art. 137 alin. (3), faptul că descărcarea de obligații a debitorului nu atrage descărcarea de obligații a fidejusorului sau a codebitorului principal, astfel încât, chiar dacă, prin efectul dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, creditorul nu ar mai putea pretinde accesorii de la debitorul supus procedurii insolvenței, el le poate pretinde de la garantul fidejusor.
Intimata consideră că are o creanță, lichidă și exigibilă, motivând că existența creanței rezultă din cele trei contracte de credit și actele adiționale aferente, pe care contestatoarea le-a semnat, în calitate de garant fidejusor, contrar susținerilor sale, astfel încât creanța este certă; de asemenea, creanța este lichidă, întrucât cuantumul sumelor împrumutate (principal) este determinat prin chiar cele trei contracte de credite, iar modul de calcul al dobânzii este prevăzut la art. IV și VI din contracte; iar creanța este integral exigibilă, întrucât creditul contractat prin contractul de credit nr. 142/17.11.2006 a devenit exigibil la data de 25 mai 2010, ca urmare a nerambursării acestuia la scadența prevăzută prin actul adițional nr. 142/17.11.2006. Celelalte două credite, contractate prin contractele nr. 158/28.09.2007 și respectiv, nr. 129/16.08.2007, au devenit restante la data de 26 martie 2012, dată la care judecătorul sindic a pronunțat Sentința nr. 768/2010, prin care a dispus deschiderea procedurii falimentului asupra debitoarei ..
Intimata precizează că, la data de 01 noiembrie 2012, creanța pe care o are față de debitoarea . și contestatoarea L. V., este următoarea: suma de 514.498,95 CHF – rezultată din Contractul de credit nr. 129/16.08.2007, din care credit restant de 457.739,10 CHF; dobânzi restante de 43.153,68 CHF și dobânzi restante la credit restant de 13.606,17 CHF; suma de 97.491,36 CHF – rezultată din contractul de credit nr. 158/28.09.2007, din care credit restant de 85.644,77 CHF, dobânzi restante de 8.575,82 CHF, dobânzi restante la credit restant de 2.545,77 CHF și comisioane restante de 725 CHF; suma de 130.694,95 EUR – rezultată din Contractul de credit nr. 142/17.11.2006, din care credit restant de 105.000 EUR, dobânzi restante de 22.361,60 EUR și dobânzi restante la credit restant de 3.333,35 EUR; suma de 4.270 RON – reprezentând alte speze (taxe extrase CF, taxe de timbru, etc.).
Pe de altă parte, intimata menționează că contestatoarea nu aduce nicio dovadă în sprijinul susținerilor sale cu privire la cuantumul pe care l-ar avea creanța, în opinia sa; iar potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil din 1864, aplicabil în prezenta cauza, sarcina probei revine celui care formulează o cerere.
În privința cheltuielilor de executare, intimata arată că acestea au fost corect stabilite; susținerile contrare ale contestatoarei nefiind dovedite – aceasta limitându-se la aprecieri generale. Pe de altă parte, susținerile sunt nefondate întrucât la stabilirea cheltuielilor de executare, executorul judecătoresc, în mod corect, s-a raportat la valoarea creanței pentru care Judecătoria A. a dispus încuviințarea executării silite prin încheierea nr. 3469/17.09.2012, pronunțată în dosarul nr._/55/2012 și a avut în vedere dispozițiile OMJ nr. 2550/2006, modificate prin OMJ nr. 2651/2012. În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, acesta este mai mic decât valoarea maximală a onorariilor stabilite prin aceste acte normative. În mod corect a inclus executorul judecătoresc în Procesul-verbal cu cheltuielile de executare din data de 16 octombrie 2012 și cheltuielile înregistrate în dosarele execuționale nr. 99/2012, nr. 101/2012, nr. 104/2012 și nr. 105/2012, privind pe debitorii garanți B. D., S. C. M. și L. L. V., întrucât aceștia s-au obligat, în solidar cu debitoarea ., la plata tuturor creditelor, dobânzilor, comisioanelor și spezelor aferente, datorate de debitoare în baza celor trei contracte de credit susmenționate, iar pe de altă parte, executorul judecătoresc a calculat un singur onorariu pentru toate aceste dosare de executare.
În drept se invocă dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, art. 401 alin. (1) Cod proc. civ., art. 41 din Legea nr. 85/2006, art. 1169 Cod civ., precum și toate celelalte dispoziții legale invocate.
În probațiune se depun înscrisuri, și anume: cerere de admitere a creanței în dosar nr._ ; extras de cont pentru perioada 01.11.2012; situația comisioanelor restante pe client și operațiune la data de 01.11.2012.
În data de 21.01.2013, contestatoarea depune răspuns la întâmpinare, prin care solicită respingerea tuturor excepțiilor și apărărilor formulate de intimata Banca Comerciala I. S. România SA și, pe cale de consecință, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția netimbrării, contestatoarea arată că a fost achitată taxa de timbru. Privitor la excepția tardivității, aceasta menționează că a respectat termenul imperativ prevăzut de art. 401 alin. l Cod proc. civ. Potrivit acestui text de lege, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare; somația executorului judecătoresc fiindu-i comunicată contestatoarei la data de 19.10.2012, iar contestația a fost depusă la data de 02.11.2012 prin poștă, cu respectarea termenului de 15 zile. Potrivit art. 104 Cod proc. civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat oficiului poștal în termenul prevăzut de lege; din recipisa de predare și plicul existent la dosar rezultând ca s-a respectat termenul de decădere de 15 zile prevăzut de art. 401 Cod proc. civ.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Berlo C. O., contestatoarea solicită respingerea acesteia, întrucât a contestat modul de stabilire a cheltuielilor de executare, prin contestarea procesului-verbal de cheltuieli stabilite de către executorul judecătoresc, singurul în măsură să răspundă pentru modul în care și-a stabilit onorariul și restul cheltuielilor de executare. Prin procesul-verbal de cheltuieli încheiat la data de 16.10.2012 s-a stabilit un onorariu al executorului judecătoresc în sumă de 32.400 lei (global pentru 5 dosare) și cheltuieli în sumă de 195,15 lei. Chiar dacă onorariul a fost stabilit din două componente, acesta vizează aceeași executare silită și însumate depășesc cuantumul legal stabilit prin Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Executorii judecătorești, care sunt investiți prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public nu pot prejudicia, în mod nejustificat pe una din părțile procedurii de executare silită. Este de remarcat și faptul că se stabilește un onorariu execuțional în cuantum de 32.400 lei, iar ulterior executorul judecătoresc arată că se stabilește un onorariu separat pentru fiecare act întocmit de acesta (înregistrare dosar, emitere somație, redactare încuviințare executare silită, redactare proces-verbal de cheltuieli, arhivare dosar, etc.), depășind astfel cuantumul legal.
Susținerea că față de contestatoare nu ar opera dispozițiile art. 41 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi reținută de instanță – în opinia contestatoarei, întrucât aceasta s-a obligat la restituirea datoriei împrumutatei și nu a datoriei sale personale. Prin urmare, de la data deschiderii procedurii insolvenței nu se mai pot calcula niciun fel de accesorii creanței principale cum nelegal a făcut-o executorul judecătoresc la cererea creditoarei. Astfel, contestatoarea susține că dacă datoria nu este purtătoare de accesorii începând cu data de 11.10.2010, aceste accesorii nu pot fi calculate față de aceasta (care are calitatea de garant) și s-a obligat la plata datoriei debitorului principal. Dreptul de garanție este un drept accesoriu întrucât însoțește și garantează un drept principal așadar, existența fidejusiunii depinde de existența dreptului de creanță principal; dreptul de garanție urmează soarta dreptului principal conform principiului accesorium sequitur principale, conferindu-i creditorului garantat doua atribute: de preferință și de urmărire.
Contestatoarea consideră că dispozițiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată nu sunt aplicabile în speță întrucât creanța garantată a creditoarei a fost înscrisă integral ca și creanță garantată în tabelul definitiv al creanțelor, valoarea garanției nedepășind valoarea creanței. Din analiza art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 rezultă ca creanțele garantate se înscriu în tabelul creanțelor până la valoarea garanției stabilită prin evaluare stabilită de administratorul judiciar sau de lichidator.
Dispozițiile art. 137 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în speță, dat fiind faptul că articolul se referă doar la debitorul persoană fizică și la descărcarea debitorului persoană fizică la închiderea procedurii de faliment. Or, față de debitoare nu s-a închis procedura falimentului.
Contestatoarea apreciază că nu se află în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile. Chiar dacă modul de calcul nu este cuprins ca mențiune obligatorie a somației din analiza art. 371 ind. 2 Cod proc. civ. rezultă că în cazul în care se actualizează datoria trebuie să se poată face verificări ale modului de calcul, ceea ce în speță este imposibil întrucât nu sunt indicate criteriile și modul de calcul. Prin urmare, creditoarea și executorul judecătoresc sunt datori a indica modul de calcul.
Chiar dacă executarea silită se efectuează până la recuperarea integrală a creanței, modalitatea în care executorul a procedat la executare este ilegală. Intimata susține că s-au format două dosare execuționale întrucât au fost formulate două cereri de executare silită și titlurile executorii care se execută sunt diferite; dar această apărare nu poate fi reținută întrucât chiar din cererea de executare silită aflată la dosarul execuțional rezultă același titlu executoriu, respectiv contractul de credit și contractul accesoriu - contractul de garanție, care urmează soarta principalului.
Prin încheierea dată în ședință publică în data de 25.02.2013, a fost admisă excepția de conexitate, fiind atașat prezentului dosar dosarul cu nr._/55/2012, având aceleași părți și același obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Privitor la excepția insuficientei timbrări instanța o va admite respinge deoarece contestația la executare s-a timbrat cu suma de 204 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar în sumă de 5 lei prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, care stipulează că „ In cazul contestatiei la executarea silita si al opozitiei la executare, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata.”
Cu privire la excepția tardivității formulării opoziției la executare instanța o va respinge, deoarece somația i-a fost comunicată contestatoarei la data de 22.10.2012, la domiciliul acesteia din A., .. 8, ., jud. A., iar opoziția la executare formulată de contestatori s-a înaintat prin poștă la, la data de 22.10.2012 conform dovezii de la fila 15 a dosarului, s-a respectat termenul imperativ prevăzut de art. 401 alin. l Cod procedură civilă, iar potrivit acestui text de lege, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare; somația executorului judecătoresc fiindu-i comunicată contestatoarei la data de 19.10.2012, iar contestația a fost depusă la data de 02.11.2012 prin poștă, cu respectarea termenului de 15 zile. Potrivit art. 104 Cod procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat oficiului poștal în termenul prevăzut de lege; din recipisa de predare și plicul existent la dosar rezultând ca s-a respectat termenul de decădere de 15 zile prevăzut de art. 401 Cod procedură civilă .
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroului E. Judecătoresc Berlo C. O. instanța o va admite deoarece executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect contestație la executare, deoarece potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, executorul judecătoresc este investit sa îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. a) din lege, executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii, iar potrivit dispozițiilor art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000,- actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Pe fondul contestației la executare se reține că executorul judecătoresc a emis în Dosarul de executare nr. 100/2012 al Biroului E. Judecătoresc Berlo C. O. la data de 16.10.2012 somația care i-a fost comunicată contestatoarei la data de 19.10.2012, ca în termen de 1 zi de la primirea sau afișarea acesteia să achite suma de 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF + 33.331,75 lei compusă din: 128.266,47 Euro + 600.117,37 CHF - reprezentând creanța calculată până la data de 09.08.2012 inclusiv și suma de 33.331,75 lei - cheltuieli de executare stabilite până în prezent.
Titlurile executorii în baza cărora creditoarea solicită executarea silită constau în: contractul de credit nr. 142/17.11.2006 - cu actele adiționale nr. AAl/19.03.2007, nr. AA2/16.11.2007, nr. AA3/28.02.2008, nr. AA4/14.11.2008, nr. AA5/30.01.2009, nr. AA6/26.02.2009, nr. AA7/31.08.2009, nr. AA8/29.09.2009, nr. AA9/26.02.2010, contractul de fidejusiune nr. 56/28.02.2008, contractul de credit nr. 158/28.09.2007 - cu actele adiționale aferente: nr. AA1/29.09.2009, anexa nr. l la contractul de credit, contractul de fidejusiune nr. 221/28.09.2007, contractul de credit nr. 129/16.08.2007 - cu actele adiționale aferente: nr. AA1/21.04.2008, nr. AA2/19.01.2009, nr. AA3/31.08.2009, nr. AA4/29.09.2009, anexa nr. l și act adițional nr. l la contractul de credit, contract de fidejusiune nr. 136/16.08.2008 încheiat între creditoarea B.C. I. S. ROMÂNIA SA A. - Sucursala A. și contestatoare, prin care aceasta a garantat în favoarea Băncii executarea obligației de achitare a debitoarei ..R.L.
Din concluziile raportului de expertiză tehnico judiciar efectuat de expertul contabil P. P. înregistrat sub. Nr. 254/18.03.2013 la Tribunalul A. - B. Local de Expertize Judiciare, - rezultă că la data de 11.10.2010 – data intrării în insolvență a societății debitoare, creditul rămas de rambursat în valută Euro era de 105.000 Euro, la care se adaugă dobânzile și comisioanele, și totalul creditului rămas de rambursat se cifrează la 109.733,19 Euro . Deasemenea în concluziile raportului de expertiză se arată că la data de 01.11.2012 ,sumele solicitate de bancă sunt de 130.694,95 Euro echivalentul sumei de 611.990,35 CHF, iar sumele datorate de societatea debitoare este de 109.733,19 Euro, echivalentul sumei de 588.102,02 CHF astfel că diferența calculată în plus este de 20.961,76 Euro, echivalentul sumei de 53.887,48 CHF.
Referitor la modul în care s-a stabilit onorariul și restul cheltuielilor de executare se reține că prin procesul-verbal de cheltuieli încheiat la data de 16.10.2012 s-a stabilit un onorariu al executorului judecătoresc în sumă de 32.400 lei (global pentru 5 dosare) și cheltuieli în sumă de 195,15 lei, însă onorariul care a fost stabilit, vizează aceeași executare silită și însumate depășesc cuantumul legal stabilit prin Ordinului Ministrului Justiției nr. 2561/2012 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
În contextul stării de fapt și de drept reținută în temeiul art.399 alin. 1 Cod procedură civilă, va anula toate formele de executare silită emise în Dosarul de executare nr. 100/2012 al Biroului E. Judecătoresc Berlo C. O., iar în consecință va admite contestația la executare formulată de contestatoarea L. V., în contradictoriu cu intimații Banca Comercială I. S. România SA, Banca Comercială I. S. România SA - Sucursala A., B. E. Judecătoresc Berlo C. O..
În temeiul art. 170 Cod procedură civilă coroborat cu art. 20 din OG. Nr. 2 din 21 ianuarie 2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciară, -va obliga contestatoarea L. V. la plata sumei de 3500 lei către expertul tehnic judiciar P. P. reprezentând diferență onorar aferent Raportului de expertiză tehnico judiciară efectuat de către expertul tehnic judiciar contabil P. P. înregistrat sub. Nr. 254/18.03.2013 la Tribunalul A. - B. Local de Expertize Judiciare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga Banca Comercială I. S. România SA - Sucursala A., la plata sumei de 3204 lei către contestatoarea L. V., reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea L. V., domiciliată în loc. A., Calea Radnei, . 6, ., în contradictoriu cu intimații Banca Comercială I. S. România SA, Banca Comercială I. S. România SA - Sucursala A., B. E. Judecătoresc Berlo C. O..
Anulează toate formele de executare silită emise în Dosarul de executare nr. 100/2012 al Biroului E. Judecătoresc Berlo C. O..
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare. Respinge excepția netimbrării contestației la executare.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive al Biroului E. Judecătoresc Berlo C. O..
Obligă contestatoarea L. V. la plata sumei de 3500 lei către expertul tehnic judiciar P. P. reprezentând diferență onorar aferent Raportului de expertiză tehnico judiciară efectuat de către expertul tehnic judiciar contabil P. P. înregistrat sub. Nr. 254/18.03.2013 la Tribunalul A. - B. Local de Expertize Judiciare.
Obligă Banca Comercială I. S. România SA - Sucursala A., la plata sumei de 3204 lei către contestatoarea L. V., reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2013
Președinte Grefier
C. F. M. I. M.
Red./Tehnored./CFM/IM/08.05.2013
6 ex./4 ex. se .>
Se comunică cu:
- contestatoarea L. V., cu domiciliul în loc. A., Calea Radnei, . 6, .
- intimații - Banca Comercială I. S. România SA, cu sediul în A., ., jud. A.
- Banca Comercială I. S. România SA - Sucursala A., cu sediul în A., ., jud. A.
- B. E. Judecătoresc Berlo C. O., cu sediul în A., ., nr. 33-37, .
Emis 4 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6103/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6464/2013. Judecătoria... → |
|---|
