Contestaţie la executare. Sentința nr. 4875/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4875/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 6869/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4875
Ședința publică din data de 21 august 2013
Președinte: R. A.
Grefier: L. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor și Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 14 august 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la această dată, urmând a da următoarea hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria A. la data de 14.02.2013 sub nr._ contestatoarea ., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatele A. Națională a Vămilor și Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, să se dispună anularea procesului verbal de sechestru nr. 9829/04.04.2013 emis de Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat obligarea debitoarei la recalcularea sumelor, cu scăderea din cuantumul acestora a sumelor prescrise, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin procesul verbal de sechestru nr. 9829/04.04.2013, comunicat prin e-mai la data de 15.04.2013 și prin poștă la data de 25.04.2013, Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a instituit un sechestru asupra imobilului proprietatea contestatoarei, compus din teren înscris în CF_, top.1213/c/4/1, 1213/c/6/1, 1213/c/78/1/1 H. și construcție înscrisă în CF_, top. 1213/c/4/1, 1213/c/5, 1213/c/6/1, 1213/c/78/2/1, 1213/c/79-1 H., ca urmare a sentinței civile nr. 2788/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/108/2007, irevocabilă, prin care s-a stabilit caracterul de creanță fiscală a sumei de 57.063 lei . La această sumă intimata a calculat în continuare accesorii, respectiv penalități de întârziere și dobânzi, precum și cheltuieli de executare, care la nivelul anului 2010, împreună cu debitul principal, totaliza suma de 143.872 lei. Pentru această sumă intimata a demarat executarea silită prin emiterea somației nr._/21.07.2010, somație pe care contestatoarea o apreciază ca nefiind comunicată în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
În anul 2011, intimata a procedat la sechestrarea unor bunuri imobile ale contestatoarei, fiind încheiat procesul-verbal de sechestru nr._/08.06.2011 prin care s-a instituit sechestrul asupra 3 imobile, proprietatea contestatoarei, respectiv: imobilul înscris în CF_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr._)/UAT A., nr. cadastral_, nr. topografic 1127/b.2.b având proprietari Statul Român în cota de 274/648 de sub B.1, . în cota de 225/648 de sub B.2, C. C. E. în cota de 149/648 de sub B.3.; imobilul înscris în CF_ – C1 – U2 (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr._)/UAT A., nr. cadastral_ –C1 – U2, nr. topografic 1127/b.2.b/I având proprietar . în cota de 1/1, de sub B.1.; imobilul înscris în CF_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr. 5561/a – Aradul Nou) UAT, nr. cadastral_, nr. topografic 4327/1/140/1/1/2/2/6-Aradul Nou, având proprietar pe . A. în cota de 1/1 sub B.1.
La data instituirii sechestrului asupra imobilelor, suma pretinsă de intimată a fost 143.925,34 lei.
Contestatoarea învederează că în baza sentinței antemenționate și a fișei de calcul a obligațiilor de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, emisă de DRAOV, în care suma aferentă dobânzilor a fost menționată ca fiind de 19.317 lei, până la finele anului 2011, a achitat intimatei debitul principal și dobânzile aferente, respectiv la data de 19.09.2011 a achitat suma de 56.363 lei identificată în sentința Judecătoriei A. nr. 2788/22.04.2008, din care suma de 33.451 lei reprezentă TVA – prin ordinul de plată nr. 1/19.09.2011, suma de 18.862 lei reprezentă taxe vamale – prin ordinul de plată nr. 2/19.09.2011 și suma de 4050 lei reprezentă dobânzi și penalități – prin ordinul de plată nr. 3/19.09.2011. Astfel din suma de 57.063 lei ce reprezintă titlu executoriu potrivit sentinței civile, contestatoarea arată că a achitat suma de 56.363 lei, rămânând un rest de plată de 700 lei, pe care, prin adresa nr. 15/15.11.2011 transmisă DRAOV, a solicitat să fie scăzut din suma de 1.929,72 lei cu care intimata s-a îndestulat prin poprirea conturilor contestatoarei deschise șa Banca Transilvania. Suma de 19.317 lei reprezentând dobânzi, a fost achitată prin ordinul de plată nr. 58/27.12.2011.
Prin adresa prin care a învederat intimatei plățile efectuate, contestatoarea a solicitat acesteia să recalculeze debitul pe care îl datora, ca urmare a plăților efectuate, iar în privința penalităților de întârziere să facă aplicabilitatea prevederilor titlului XI din Ordonanța 30/2011 pentru modificarea Codului fiscal precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale, în sensul de a dispune anularea acestora.
Prin aceeași adresă, ca urmare a micșorării considerabile a debitului și raportat la data plății sumelor, contestatoarea a pus în vedere intimatei să dispună radierea ipotecii înscrisă în cărțile funciare nr._/UAT A., nr. topografic 1127/b.2.b de sub B.1. B.2 și B.3; nr._/UAT, nr. topografic 4327/1/140/1/1/2/2/6 – Aradul Nou, de sub B.1 și CF nr._ – C1 – U2/UAT A. – C1 – U2, nr. topografic 1127/b.2.b/I de sub B.1, aceasta fiind instituită pentru suma de 143.924,34 lei, sumă ce nu mai era valabilă ca urmare a achitării sumei de 73.380 lei.
Intimata nu a dat curs solicitării contestatoarei, în sensul că nu a anulat penalitățile de întârziere conform prevederilor legale invocate și nici nu a radiat ipoteca instituită asupra vreunuia dintre cele trei imobile cu toate că debitul a fost achitat în integralitate, însă prin adresa nr._/13.12.2011, de care contestatoarea a luat cunoștință la data de 11.04.2013, intimata a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul nr. 2604/2011 de punere în aplicare a titlului XI din Ordonanța nr. 30/2011, facilitățile prevăzute în actul normativ mai sus menționat nu se acordă pentru obligațiile fiscale stinse prin poprire sau prin sume încasate din valorificarea bunurilor sechestrate, temei de drept ce în opinia contestatoarei nu este incident în prezenta cauză, motivat de faptul că prin poprire nu a fost stins debitul și penalitățile, ci doar o sumă de 700 lei. Mai mult decât atât, prin procesul verbal de sechestru contestat, intimata a indisponibilizat și imobilul din loc. H., constând în teren și construcție, înscris în CF nr._.
Pe cale de consecință, contestatoarea apreciază că se impune anularea procesului verbal de sechestru apreciind că măsura sechestrului luată de intimată este nelegală și nu respectă regulile privind executarea silită prevăzute de art. 142 din Codul de procedură fiscală, având în vedere că doar două dintre cele trei imobile sechestrate depășesc 150% din valoarea creanței pe care contestatoarea o mai avea de achitat, valoarea acestora fiind de 253.540 lei, iar valoarea creanței datorate, conform procesului verbal de sechestru contestat este de 97.334,44 lei.
De asemenea, contestatoarea apreciază că procesul verbal de sechestru nr. 9829/04.04.2013 nu respectă prevederile art. 152 Cod procedură fiscală privind conținutul obligatoriu al acestuia, în sensul că la capitolul estimarea valorii imobilelor ipotecate din Anexa la procesul verbal de sechestru, s-a făcut mențiunea că nu se cunoaște valoarea, deși valoarea de sechestru trebuie prevăzută în cuprinsul procesului verbal de sechestru.
Mai mult, contestatoarea invocă nerespectarea dispozițiilor art. 152 alin. 2 potrivit cărora „Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum și, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare”, fapt care nu s-a întâmplat în acest caz, sechestrul fiind aplicat în lipsa contestatoarei sau a vreunui martor.
De asemenea, contestatoarea invocă și dispozițiile art. 152 alin 1 privind lipsa mențiunilor prevăzute la literele a, g, h, i, k, l, m.
Față de cele arătate, contestatoare apreciază că a fost prejudiciată de două ori, o dată prin sechestrarea unor imobile în anul 2011 a căror valoare depășește cu mult valoarea creanței, prin poprirea conturilor acesteia, măsură care a fost luată în data de 10.04.2013, iar a doua oară prin neestimarea valorii imobilelor ceea ce duce la îngrădirea dreptului de proprietate a contestatoarei în condițiile în care creanța DRAOV nu depășește valoarea bunurilor deja sechestrate.
Mai mult decât atât, la doar o zi după instituirea sechestrului, intimata a înființat o poprire pe contul contestatoarei deschis la BCR (înștiințarea de înființare a popririi nr._/10.04.2013), îndestulându-se și prin acest demers cu o sumă de peste 2500 lei, astfel că suma din procesul verbal de sechestru nu corespunde creanței deținute, motiv suplimentar care justifică anularea procesului verbal.
Contestatoarea apreciază că modul de operare al intimatei este abuziv și o pune în imposibilitate de a se folosi de proprietățile sale în condițiile în care intimata nu a exprimat valoarea imobilelor sechestrate, având în vedere că doar valoarea unuia dintre bunurile imobile asupra cărora s-a instituit dreptul de ipotecă DRAOV printr-un sechestru anterior depășește valoarea creanței acestora cu 110%. Pe de altă parte, s-a instituit un drept de ipotecă asupra unui imobil fără a se determina dacă, raportat la valoarea celorlalte trei imobile, este necesară această măsură.
De asemenea, contestatoarea apreciază că măsura luată prin procesul verbal de sechestru contestat nu se justifică în condițiile în care intimata a luat anterior alte măsuri de executare silită menite să îi asigure recuperarea creanței.
Astfel nu se relevă care a fost pericolul concret pe care intimata l-a individualizat care să conducă șa premisa că aceasta și-ar sustrage bunurile ori ar risipi patrimoniul, aspect care ar îngreuna colectarea creanțelor, în condițiile în care a achitat voluntar și în integralitate debitul principal și dobânzile, iar intimata are instituit deja un sechestru printr-un proces verbal de sechestru anterior asupra a trei imobile, din care doar imobilul situat pe .% din valoarea creanței.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat obligarea debitoarei la recalcularea sumelor, cu scăderea din cuantumul acestora a sumelor prescrise, invocând în acest sens dispozițiile art. 131 alin. 1, art. 134 alin. 1 și art. 145 Cod procedură fiscală, apreciind că în cazul de față este evident că sumele aferente perioadei 2004-2009 sunt prescrise dat fiind actele depuse de intimată din care rezultă în mod clar că prima somație, comunicată contestatoarei doar prin anunț public colectiv, datează din anul 2010 (somația_/21.07.2010), fiind de altfel și somația care stă la baza aplicării sechestrului prin procesul verbal contestat.
Pentru toate cele arătate, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, contestatoarea a invocat codul de procedură fiscală, Codul fiscal, Codul de procedură civilă., iar în probațiune a depus la dosar procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 9829/04.04.2013, Anexa la procesul verbal nr. 9829/04.04.2013, cerere formulată de contestatoare către DRAOV, înștiințare poprire nr._/10.04.2013, adresa nr. 4453/05.03.2013 emisă DRAOV, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr._/08.06.2011 și adresa de înaintare a acestuia către contestatoare, anexa la procesul verbal nr._/08.06.2011, confirmare de primire, somația nr._/21.07.2010, adresele nr. 2915/26.01.2012, nr._/13.12.2011, nr._/08.12.2011 emise de DRAOV, notificare emisă de DRAOV la 15.11.2011, ordine de plată, adresa nr._/07.10.2011 emisă de ANAF, fișă calcul, adresă emisă de contestatoare către DRAOV, sentința civilă nr. 2788/2008 emisă de Judecătoria A..
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția tardivității formulării capătului de cerere privind anularea actelor de executare silită respectiv a procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 9829/04.04.2013 având în vedere prevederile art. 173 alin. 1 lit. a) Cod procedură fiscală și faptul că deși actul contestat a fost transmis contestatoarei prin poșta electronică la data de 15.04.2013 de organul de executare din cadrul DRAOV Timișoara, aceasta confirmând de primire în aceeași zi, tot pe mail, ulterior comunicarea realizându-se și prin poștă, contestatoarea a înregistrat contestația la executare abia la data de 08.05.2013.
În fapt, intimata a arătat că, contrar celor afirmate de contestatoare, procedura de executare silită a fost legal efectuată, neexistând vreun temei pentru a fi constatată prescrierea acesteia. Astfel prin înștiințarea de plată nr. 23.106/20._ emisă de biroul vamal, contestatoarea a fost informată asupra sumei datorate ca urmare a neachitării în termenul legal de plată a acesteia, titlurile executării fiind transmise mai departe spre executare silită prin adresa nr. 173/2005.
Împotriva societății comerciale a fost demarată procedura de executare silită prin somația nr. 596/2005, confirmată de primire. La data de 13.04.2007 organul de executare silită emite somația nr. 10.809 deoarece debitul a fost recalculat urmare a Contestatoarea a contestat în instanță formele de executare respingându-se contestația, iar în urma hotărârilor judecătorești au fost emise noi somații de plată care nu au reușit să fie comunicate contestatoarei pe cale poștală. D. urmare comunicarea acestora a fost efectuată prin publicitate într-un cotidian central și pe pagina de internet a instituției, astfel procedura de comunicare a fost considerată îndeplinită, conform prevederilor legale, prescripția fiind întreruptă.
În cursul lunii aprilie 2013, organul de executare a comunicat contestatoarei la cererea acesteia, prin adresa nr._/24.04.2013 faptul că suma totală de plată restantă, recalculată este de 97.339,4 lei cu titlu de accesorii, sumă pe care contestatoarea nu este de acord să o achite.
Intimata învederează că această recalculare s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”, iar conform art. 120 alin. 1 „dobânzile se calculează după fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv”. Față de cele arătate și apreciind că nu există nici un motiv pentru a se cere suspendarea procedurii de executare silită, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, intimata solcită respingerea contestației.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea a solicitat instanței respingerea apărărilor formulate de către intimată ca fiind nefondate.
Cu privire la excepția tardivității invocată de către intimată, contestatoarea solicită respingerea acesteia, arătând că procesul verbal de sechestru i-a fost comunicat prin email în data de 15.04.2013, iar potrivit art. 172-173 C.pr.fiscală, împotriva procesului verbal de sechestru se putea formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, acesta calculându-se în conformitate cu prevederile C.pr.fiscală. Prin urmare contestația putea fi depusă până în data de 01.05.2013, contestatoarea a respectat acest termen legal, convenția fiind transmisă prin poștă în data de 02.05.2013, ziua de 01 fiind declarată zi liberă la nivel național, serviciul poștal și serviciul registratură al instanței fiind închis.
Contestatoarea invocat în sensul anulării excepției tardivității invocate de intimată și prevederile art. 101 alin. 1 și alin. 5, art. 104 C.pr.civ, reieșind din toate cele relatate de contestatoare că a depus în termen contestația.
Pe fondul cauzei, contestatoarea arată că intimata nu aduce nici o apărare cu privire la instituirea sechestrului asupra celor două imobile din localitatea H., prin procesul verbal de sechestru nr._/08.06.2011, intimata a mai sechestrat 3 imobile, proprietatea contestatoarei, din care doar unul valora mai mult decât creanța, încălcându-se astfel prevederile art. 142 alin.1 C. pr. fiscală.
Mai mult intimata nu a răspuns prin întâmpinare nici uneia din criticile contestatoarei cu privire la procesul verbal de sechestru, invocate în cererea introductivă de instanță, răspunzând doar capătului de cerere subsidiar formulat de contestatoare, și anume la cel privind obligarea intimatei la recalcularea sumelor, cu scăderea din cuantumul lor a sumelor pretinse.
Reiterând cele susținute în cererea de chemare în judecată, contestatoarea considerând că se impune o recalculare a debitului final, sumele aferente perioadei 2004-2009 fiind prescrise, invocând în acest sens și dispozițiile art. 131 alin. 1 și art. 134 alin.1 din C. pr. fiscală.
Contestatoarea a solicitat intimatei, prin contestație, să depună la dosar un centralizator în care să fie detaliată modalitatea de calcul a creanțelor de la momentul în care acestea au devenit exigibile și până la momentul actual, intimata rezumându-se însă la afirmații nedovedite.
În ceea ce privește apărările intimatei din întâmpinare cu privire la suspendarea executării, contestatoarea învederează instanței că nu a solicitat și suspendarea, rezultând că cele invocate de intimată sunt rămase fără obiect.
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța va soluționa cu prioritate excepția tardivității invocată de intimata prin întâmpinare. Aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă. Conform art. 104 Cod procedură civilă, actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal este socotit a fi făcut în termen. În speță, termenul a început să curgă la 15.04.2013 iar petentul a depus la poștă plângerea la 02.05.2013, în condițiile în care ziua de 01.05.2013 a fost o sărbătoare legală. Având în vedere modul de calcul al termenelor procedurale, pe zile libere, conform art. 101 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, instanța constată că plângerea a fost depusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 din OG nr. 92/2003.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului instanța găsește întemeiată contestația la executare.
Astfel, procesul verbal de sechestru contestat în cauză a fost întocmit în cadrul unei executări demarată de intimate împotriva contestatoarei pentru suma de 143.925,34 lei ce reprezintă taxe vamale, TVA, cheltuieli de executare și majorări de întârziere. La 08.06.2011, intimatele au încheiat un alt proces verbal (f. 19, volum I) prin care s-a aplicat sechestrul asupra a trei imobile ale contestatoarei, înscrise în CF nr._, CF nr._ și CF nr._-C1-U2. Valoarea de piață a acestui din urmă imobil este, conform raportului de evaluare încheiat de ., la cererea intimatelor, este 253.540 lei (f. 209, volum II).
Pe parcursul executării silite debutul susmenționat a fost diminuat prin încasarea unor sume parțiale, prin poprire și prin două plăți voluntare. Aceste aspecte rezultă din adresa nr. 4453/05.03.2013 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara (f. 15-17, volum I). Având în vedere aceste plăți, debitul contestatoarei se cifrează în prezent la suma de 97.339,44 lei.
La 04.04.2013, deși cele trei imobile menționate mai sus se aflau încă sub sechestru (plângerea contestatoarei împotriva încheierilor de carte funciară, formulată de contestatoare, ce a făcut obiectul dosarului nr._/55/2011 al Judecătoriei A. fiind respinsă), intimata Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara a emis un nou proces verbal de sechestru, nr. 9829, privind alte terenuri și construcții ale contestatoarei, situate în satul H., identificate în anexa procesului verbal. Acest proces verbal este contestat în cauză.
Instanța consideră această nouă măsură a sechestrului este neîndreptățită.
Astfel, sechestrul asigurător este o măsură (art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 – Codul de procedură fiscală) de natură a garanta creditorului recuperarea creanței sale, când există pericol ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea. Nu este cazul în speță. Pe de o parte, efectul garantării creanței intimatelor a fost deja atins prin sechestrul anterior, aplicat la 08.06.2011, prin care au fost indisponibilizate bunuri imobile ale contestatoarei, bunuri dintre care, doar unul are o valoare de 253.540 lei, pentru o creanță de doar 97.339,44 lei. Pe de altă parte, atitudinea debitoarei contestatoare nu justifică luarea unor noi măsuri asigurătorii în condițiile în care nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003. Dimpotrivă, este de observat că debitoarea contestatoare a și efectuat benevol plăți parțiale ce au diminuat considerabil debitul inițial de 143.925,34 lei. Așa cum s-a arătat mai sus sechestrul are doar rolul de a asigura creditorului realizarea creanței și nu pe acela de a lipsi pe debitor de toate proprietățile sale.
Ca urmare, apreciind ca lipsită de temei opțiunea intimatelor de a aplica un nou sechestru, instanța va admite contestația și va anula procesul verbal atacat.
Soluția pronunțată de instanță face de prisos verificare criticilor formulate în subsidiar, referitor la greșitul calcul al debitului. În plus, potrivit art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 republicată, în contestația la executare se pot formula și apărări de fond împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, doar în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.” În speță, fiind vorba despre un titlu de creanță, contestatorul are la dispoziție atât procedura administrativă prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 republicată cât și calea contenciosului administrativ, pentru verificare apărărilor de fond împotriva titlului de care se prevalează intimata. Acest aspect, al inadmisibilității apărărilor de fond a fost deja arătat contestatoarei prin sentința civilă nr. 2788/2008 a Judecătoriei A., aflată la dosar la fila 51, pronunțată într-o contestație anterioară îndreptată împotriva unor acte de executare efectuate în cadrul aceleiași executări.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă (nefiind aplicabil art. 451-453 din noul Cod de procedură civilă, având în vedere data începerii executării precum și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012) instanța va obliga intimatele, căzute în pretenții, la plata unor cheltuieli de judecată de 1000 lei, reprezentând onorariul avocatului. Cheltuielile referitoare la taxa de timbru se recuperează în condițiile speciale ale reglementărilor referitoare la plata taxelor judiciare de timbru, ele neputând fi puse în sarcină părții căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de tardivitate invocată de intimata Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.
Admite contestația la executare formulată de ., cu sediul în A., ..N., jud. A. împotriva intimaților A. Națională a Vămilor, cu sediul în București, .. 13, sector 1 și Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, cu sediul în Timișoara, . P., nr. 89, .. T. și, în consecință:
Anulează procesul verbal de sechestru nr. 9829/04.04.2013 emis de Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.
Obligă intimatele să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată de 1000 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 august 2013.
Președinte, pentru grefier L. M.,
R. A. plecată din instanță în interes de serviciu,
semnează grefier-șef, D. V.
Red.RA/Tehnored.GMP
20.09.2013/5 ex/3 ex.se comunică:
. cu sediul în A., ..N., jud. A.
A. Națională a Vămilor cu sediul în București, .. 13, sector 1
Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara – Timișoara, . P., nr. 89, .. T.
Exp. 3 .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2461/2013. Judecătoria ARAD | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6475/2013.... → |
|---|
