Contestaţie la executare. Sentința nr. 3839/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3839/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 5803/325/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3839
Ședința publică din 22 mai 2013
Președinte: C. B.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul H. L. E., în contradictoriu cu intimata ..
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, avocat C. M. din Baroul București, lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând că nu sunt alte cereri și probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a contestației, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, arătând totodată că în cauză nu există niciun motiv de nelegalitate a executării silite și nici nu a intervenit prescripția sau perimarea executării. Depune dovezi privind cheltuielile efectuate.
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ /29.04.2013, ca urmare a declinării competentei teritoriale dispusă de Judecătoria Timișoara prin sentința nr. 4479/02.04.2013, contestatorul H. L. E., în contradictoriu cu intimata ., a solicitat să se constate perimarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 341/2011 al B. M. & Asociații și anularea tuturor actelor și formelor de executare silită, cu cheltuieli de judecată.
În esență, în motivarea contestației, se arată că cererea de încuviințare a executării silite pornită de intimată în dosarul nr. 341/2011 al B. M. & Asociații a fost admisă de Judecătoria A. prin încheierea nr. 1985/18.05.2011, în urma căreia executorul a notat somația în cartea funciară și a emis adrese de înființare a popririi către mai multe instituții bancare și către ITM A..
Executarea silită este însă prescrisă întrucât de la data emiterii ultimului act de executare, respectiv 22.05.2012, când a fost emisă adresa către ITM A., și momentul efectuării următorului act de executare, respectiv 01.02.2013, când a fost formulată cererea pentru reluarea executării silite, a trecut mai mult de șase luni, termenul de perimare împlinindu-se la data de 22.11.2012. Or, după momentul perimării, dreptul contestatorului de a relua executarea silită este prescris.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de biletul la ordin emis la data de 12.03.2009 și scadent la 22.02.2011, însă la data de 22.11.2012 a intervenit perimarea de drept a executării silite, fapt atestat și de executorul judecătoresc prin adeverința din data de 31.01.2013, în materia biletelor la ordin creanța prescriindu-se într-un an de la data scadenței.
De asemenea, arată petenta, în ceea ce privește cheltuielile de executare silită de 12.865 lei, onorariul executorului judecătoresc de 10.416 lei depășește cuantumul prevăzut de Legea nr. 188/2000.
În drept, invocă art. 399-404 Cod procedură civilă și Legea nr. 188/2000.
Prin întâmpinare, intimata . solicită respingerea contestației la executare, arătând că procesul-verbal din data de 31.01.2013, prin care executorul judecătoresc a constatat perimarea executării silite, a fost emis greșit, fără observarea faptului că la acea dată era înființată poprirea asupra contului bancar al contestatorului deschis la Banca Transilvania, Sucursala A..
În urma adreselor emise de executor în vederea înființării popririi asupra conturilor bancare ale debitorului, Banca Transilvania a fost singura care a identificat debitorul ca deținător al unui cont cu disponibil zero la data popririi, urmând însă ca pe măsura alimentării contului să se rețină și vireze sumele de bani identificate. În aceste condiții, banca a înființat poprirea asupra contului debitorului, poprire care nu a încetat și nici nu a fost desființată până în prezent, iar perimarea nu poate interveni în situația executării silite prin poprire, această formă de executare fiind una continuă, vizând atât veniturile prezente, dar și pe cele viitoare.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a relua executarea silită, intimata arată că această cerere este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție al dreptului de a pune în executare un bilet la ordin este de trei ani socotiți de la data scadenței. În speță, scadența fiind la 22.02.2011, termenul de prescripție urmează a se împlini la 22.02.2014, iar înăuntrul celor 3 ani reluarea executării silite este posibilă oricând. Astfel, la data de 01.02.2013 societatea a formulat o cerere de reluare a executării silite, cerere în baza căruia executorul judecătoresc a procedat la efectuarea unor noi acte de executare perfect valabile, acestea fiind emise în temeiul titlului executoriu și înăuntrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
De asemenea, intimata mai arată că onorariul executorului a fost calculat în mod corect, întrucât în prima fază cererea de executare silită viza doar suma de 70.000 lei din creanța totală de 310.000 lei, recuperarea parțială fiind însă condiționată de efectuarea plății până în 30.06.2011, însă cum plata parțială nu s-a realizat executarea ulterioară vizează întreaga creanță înscrisă în titlul, respectiv 310.000 lei.
În probațiune s-a depus copia dosarului execuțional nr. 341/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt că, la data de 12.03.2009, debitorul . a emis creditorului . un bilet la ordin pentru suma de 310.000 lei și având scadența la 22.02.2011, instrumentul de plată fiind avalizat de contestatorul H. L. E. (f.5).
În vederea realizării creanței și în baza biletului la ordin învestit cu formulă executorie s-a format dosarul execuțional nr. 341/2011 al B. M. & Asociații, în care intimata-creditor a pornit executarea silită parțială a contestatorului-avalist pentru suma de 77.179,12 lei, din care 70.000 lei debit și 7.179,12 lei cheltuieli de executare, sens în care s-au emis somația și adrese de înființare a popririi, poprirea fiind instituită de Banca Transilvania la data de 24.06.2011 (f.77).
Ulterior, printr-un proces-verbal încheiat la 31.01.2013, executorul constată perimarea executării silite, însă, ca urmare a cererii intimatei din 01.02.2013, privind reluarea executării silite pentru întreaga creanță, dispune reluarea executării silite pentru suma de 322.865,09 lei, din care 310.000 lei debit și 12.865,09 lei cheltuieli de executare (f.149-154).
În ceea ce privește prescripția executării silite, potrivit art. 405 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 94 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, dreptul creditorului de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul de a formula o astfel de cerere, respectiv, în speță, de la data de 22.02.2011, când biletul la ordin care constituie titlul executoriu a devenit scadent (f.5).
În cauză, cererea inițială pentru executarea silită parțială a creanței (70.000 lei) și respectiv cererea ulterioară pentru executarea integrală a creanței (310.000 lei) au fost formulate la data de 06.05.2011 și respectiv 01.02.2013, deci în termenul legal de 3 ani calculat de la scadență (22.02.2011), astfel că dreptul intimatei-creditor de a cere executarea silită nu s-a stins prin prescripție (f.1 și 150).
În plus, din actele dosarului rezultă că executarea silită a fost îngreunată chiar de contestator, acesta sustrăgându-se sistematic de la executare și refuzând să furnizeze informații cu privire la bunurile deținute (f.86), executorul emițând somații, adrese de înființate a popririi și adrese către inspectoratul de muncă și organele fiscale teritoriale pentru identificarea veniturilor sau bunurilor mobile și imobile al debitorului, acte de natură a întrerupe cursul prescripției.
Cu privire la perimarea executării, câtă vreme executarea silită s-a realizat în forma popririi, formă care, potrivit art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă, se înființează fără somație și cum dispozițiile privind perimarea de drept a executării nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, conform art. 390 alin. 1 coroborat cu art. 387 Cod procedură civilă, perimarea nu a operat în cauză.
Faptul că între două acte de executare s-a scurs o perioadă mai mare de 6 luni nu este o dovadă în sine că executarea s-a perimat de drept, aceasta trebuind să fie completată și cu lipsa de stăruință în executare din partea creditorului, lipsă de stăruință care nu poate fi imputată creditorului-popritor după înființarea popririi, cunoscut fiind că obiectul popririi bancare îl constituie atât sumele existente în cont cât și eventualele încasări viitoare, potrivit art. 457 alin. 11 Cod procedură civilă.
De asemenea, irelevantă este și împrejurarea că executorul judecătoresc a constatat perimarea, eronat evident, pentru că o astfel de operațiune nu poate contribui la legalizarea situației de fapt create cu nesocotirea prevederilor legale citate. Aceasta cu atât mai mult cu cât poprirea înființată la Banca Transilvania nu a fost desființată până în prezent iar cererea creditorului pentru continuarea executării pentru întreaga datorie a fost formulată înăuntrul termenului de prescripție.
În fine, cât privește întinderea cheltuielilor de executare, conform art. 3717 alin. 2-4 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului, sumele urmând a fi stabilite de executorul judecătoresc prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.
În cauză, din cheltuielile de executare silită, care se cifrează la suma totală de 12.865,09 lei, se constată că onorariul executorului judecătoresc în sumă de 10.416 lei a fost stabilit conform art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000 și Anexei nr. 1 la Ordinul nr. 2550/C/2006; cheltuielile de executare, între care și onorariul executorului, fiind actualizate la 01.02.2013 urmare a cererii creditorului pentru executarea întregii creanțe de 310.000 lei (f.153)
Ca urmare, față de considerentele ce preced și reținând că motivele invocate de contestator nu pot atrage anularea actelor și formelor de executare silită, instanța, în temeiul textelor de lege menționate, dar și ale art. 399 și urm. Cod procedură civilă, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga contestatorul să achite intimatei suma de 2.034 lei cu titlu de cheltuieli judecată, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul H. L. E., cu domiciliul în A., . 43, ., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales în Timișoara, .. 6, județul T. (la SCA G. și Asociații).
Obligă contestatorul să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 2.034 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2013.
Președinte,Grefier,
C. BrancRamona M.
CB/RM/17.06.2013/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- H. L. E. – A., . 43, ., județul A.
- . – Timișoara, .. 6, județul T. (la SCA G. și Asociații).
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1041/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3365/2013. Judecătoria... → |
|---|
