Evacuare. Sentința nr. 4913/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4913/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 19462/55/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4913
Ședința publică din 02.09.2013
Președinte: C. C. A.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă, având ca obiect evacuare, formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții R. F. și R. A..
La apelul nominal se prezintă reclamanta asistată de av. A. I. din Baroul A. și reprezentanta pârâților, av. T. O. din Baroul A., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Reprezentanta pârâților solicită suspendarea cauzei în temeiul art. 244 al. 2 Cod procedură civilă, întrucât pârâții au formulat plângere împotriva soluției procurorului, pronunțată în dosarul nr. 793/2013, fiind înregistrat la Judecătoria A. dosarul nr._/55/2013, având termen de judecată la data de 19.09.2013. De asemenea, arată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție este se află recursul pârâților, pentru simulație ce vizează tocmai dreptul de proprietate cu privire la imobilul din prezenta cauză. Depune la dosar plângerea înregistrată în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A..
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea cererii de suspendare, deoarece pârâții au înregistrat numeroase plângeri penale împotriva reclamantei, toate soluționate cu neînceperea urmăririi penale. În ce privește acțiunea în simulație arată că Tribunalul A. și Curtea de Apel Timișoara s-au pronunțat, astfel că nu se justifică suspendarea cauzei.
Față de cererea de suspendare facultativă a prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța o apreciază ca nefondată, întrucât pârâții nu au făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva reclamantei, nefiind îndeplinite dispozițiile legale menționate, simpla plângere adresată organelor de urmărire penală neputând constitui temei al suspendării judecății. În plus și dacă ar fi fost începută urmărirea penală, este vorba de o suspendare facultativă lăsată la aprecierea instanței, aceasta nefiind ținută să suspende cauza. Ori, având în vedere considerentele deciziei Tribunalului A. nr. 788/05.06.2012, în recurs, prin care s-a modificat încheierea de suspendare facultativă a judecății, dispunându-se continuarea acesteia, instanța apreciază că prezentul litigiu având ca obiect evacuare, deci protecția pe cale judiciară a unui atribut al dreptului de proprietate, nu depinde de soluționarea irevocabilă unui alt litigiu privind contractul de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a cumpărat imobilul din litigiu. Din aceste motive, instanța respinge cererea de suspendare a judecății, formulată de pârâți.
Nemaifiind alte cereri sau probe, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv evacuarea pârâților din imobilele situate în A., .. 190, pârâții ocupând aceste imobile fără titlu. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea acțiunii, întrucât pârâții nu folosesc imobilele abuziv, considerând simulate contractele de vânzare cumpărare cu privire la imobile. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Instanța reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 09.12.2011, reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții R. F. și R. A., solicită evacuarea pârâților din imobilele proprietatea reclamantei situate în A., .. 190, respectiv .. 192.
În motivare reclamanta arată că a cumpărat cele două imobile de la pârâți, în anul 2009, prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 2279/15.10.2009, respectiv 2494/25.11.2009, prețul fiind achitat integral înainte de semnarea contractelor și ar fi trebui să intre în stăpânirea imobilelor la data autentificării contractelor. Cu toate acestea, reclamanta nu a avut posibilitatea să-și exercite folosința asupra celor două imobil, fiind împiedicată de pârâți care au ocupat imobilele fără titlu după data vânzării. Aceștia i-au solicitat reclamantei un termen de 30 zile pentru predarea imobilelor pentru a-și găsi o locuință, însă ulterior aceștia au refuzat să predea imobilele reclamantei.
Reclamanta invocă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 169/18.01.2011.
În drept, reclamanta invocă prevderile art. 555 Cod civil, iar în probațiune a depus la dosar contracte de vânzare-cumpărare, extrase CF imobile.
Pârâții nu au depus întâmpinare, solicitând prin avocat respingerea acțiunii, invocând simulația celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Asupra cererii de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta este înscrisă ca proprietar al imobilului din C.F. nr._ A., top.2174/2, în suprafață de 215 mp., imobil situat în A., ..192. Dreptul de proprietate a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, la data de 15 octombrie 2009 cu pârâții din prezenta pricină.
Prin acțiunea civilă promovată, reclamanta a solicitat evacuarea pârâților din imobilul menționat, deținut în proprietate de aceasta.
Pârâții s-au apărat prin aceea că există un alt proces pe rolul instanțelor, având ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.
Acțiunea reclamantei este fondată.
Prin decizia nr.169/2011, pronunțată în dosar nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție statuat că, în materia acțiunii în evacuare, nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia. În speța analizată de instanța supremă, folosința a fost încălcată de către pârâți, urmare a ocupării fără titlu a imobilului reclamantei. Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. Înalta Curte a constatat că pârâții ocupă fără titlu imobilul în litigiu, iar reclamanta în calitate de proprietar are dreptul la dobândirea folosinței bunului, ca atribut al dreptului de proprietate. În egală măsură s-a constatat că reclamanta nu a urmărit valorificarea unui drept de proprietate exclusiv și absolut în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanță având caracter relativ, în cadrul acțiunii în evacuare, urmând constrângerea debitorului la executarea obligației de a face. Altfel spus, reclamanta nu a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestora și predarea bunului în materialitatea sa. Nu se poate susține că acțiunea în evacuare constituie mijlocul procedural specific exclusiv raporturilor de locațiune între părți și că neopunerea unui titlu de către pârâți nu poate fi analizată decât în cadrul unei acțiuni în revendicare. Astfel, dispozițiile art. 480 C. civ. constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor, ceea ce face pe deplin admisibilă și întemeiată o asemenea acțiune. A susține că reclamanta nu se poate prevala de titlul său decât în cadrul unei acțiuni in revendicare prin comparație de titluri, în condițiile în care pârâții nu au afirmat că ar deține vreun titlu, contravine dispozițiilor legale sus menționate, practicii și doctrinei în materie. În același sens, instanța supremă a reținut că, o asemenea abordare restrictivă conduce la consfințirea unei inechități sociale, protejând culpa pârâților, cărora li se permite folosința unui bun, în lipsa oricărei justificări legale, doar în considerarea unei construcții juridice formale, nesusținute de nici un argument legal.
Instanța reține că aceeași situație este și în prezentul litigiu unde nu se pune în discuție dreptul de proprietate al reclamantei, pârâții, ocupanții imobilului său, neopunându-i vreun titlu care le-ar permite ocuparea imobilului. În aceste condiții, este inadmisibil ca reclamanta, proprietară a imobilului, la data judecării prezentului proces, să nu se poată bucura de unul din atributele dreptului de proprietate, prevăzut de art.480 din Codul civil de la 1864, aplicabil în cauză, având în vedere data introducerii acțiunii, anume de atributul folosinței. De altfel, dacă s-ar admite că trebuie așteptată clarificarea situației titlului reclamantei și apoi soluționată cererea de evacuare, ar însemna implicit și încălcarea art.1 din Protocolul 1 al CEDO, întrucât reclamanta deținând un „bun” în sensul CEDO, respectiv fiind înscrisă în cartea funciară ca proprietar al imobilului, la data judecării prezentului litigiu, nu s-ar putea bucura de atributele dreptului său de proprietate, suferind o ingerință în dreptul său, ce nu este nici măcar „prevăzută de lege” adică să fie înscrisă imperativ într-un act normativ clar și previzibil, legea neobligând instanța să amâne protecția pe cale judiciară a atributului folosinței din conținutul dreptului de proprietate al reclamantei, până la soluționarea altui proces privind însăși existența dreptului. Prin urmare, indiferent ce soluție s-ar pronunța în cauza având ca obiect existența dreptului de proprietate al reclamantei, prin analiza modului de dobândire al acestuia, până la soluționarea acelei cauze, reclamanta nu se poate bucura de atributele dreptului său de proprietate, în condițiile în care dreptul său este prezumat că există, până la finalizarea procesului respectiv, în condițiile în care nicio lege nu prevede suspendarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate și în condițiile în care pârâții nu opun niciun titlu care ar legitima limitarea exercitării atributelor dreptului de proprietate al reclamantei. Ca atare, instanța apreciază acțiunea reclamantei ca fiind fondată, urmând a fi admisă, asigurându-se astfel posibilitatea ca reclamanta să se bucure de toate cele trei atribute ale dreptului său de proprietate.
Din aceste considerente, instanța va admite acțiunea civilă având ca obiect evacuare, formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., prin S.C.A. „Hosszu, I., Gera, P. și asociații”, în contradictoriu cu pârâții R. A. și R. F., domiciliați în A., ..190, județul A., și, pe cale de consecință:
Va dispune evacuarea necondiționată a pârâților R. A. și R. F. din imobilul situat în A., ..190, înscris în C.F._ A. și din imobilul situat în A., ..192, înscris în C.F._ A., proprietatea reclamantei.
În baza art. 274 cod civil de la 1864, va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 14,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă având ca obiect evacuare, formulată de reclamanta C. M., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., prin S.C.A. „Hosszu, I., Gera, P. și asociații”, în contradictoriu cu pârâții R. A. și R. F., domiciliați în A., ..190, județul A., și, pe cale de consecință:
Dispune evacuarea necondiționată a pârâților R. A. și R. F. din imobilul situat în A., ..190, înscris în C.F._ A. și din imobilul situat în A., ..192, înscris în C.F._ A., proprietatea reclamantei.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 14,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.09.2013.
Președinte, Grefier,
C. C. A. R. M.
Red.CA/RM/17.09.2013/5ex/3com.
Se comunică cu –
-reclamanta C. M., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., prin S.C.A. „Hosszu, I., Gera, P. și asociații”,
-pârâții R. A. și R. F., domiciliați în A., ..190, județul A.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 175/2013.... | Anulare act. Sentința nr. 6296/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
