Obligaţie de a face. Sentința nr. 5054/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5054/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 18257/55/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5054
Ședința publică din 05.09.2013
Președinte: A.-M. A.
Grefier: S. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R. - Catolică Semlac, în contradictoriu cu pârâtul A. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei av. D. A., reprezentanta pârâtului av. A. T. R. și dl. expert Ț. Ș., lipsind pârâtul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în baza art. 211 C.pr.civ, instanța procedează la luarea unei declarații domnului expert, cu privire la expertiza efectuată, declarație consemnată și atașată la dosar.
Nefiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului să înlăture obiectele și plantele aflate în apropierea clădirii parohiei și obligarea pârâtului la repararea pereților clădirii parohiei. Cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii apreciind că nu există vreo culpă a pârâtului în deteriorarea pereților clădirii parohiale. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.12.2012, reclamanta P. R. - Catolică Semlac, în contradictoriu cu pârâtul A. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la înlăturarea obiectelor și plantelor de pe spațiul legal ce aparține spatelui clădirii; obligarea pârâtului la ridicarea obiectelor și materialelor de la geamurile sălii de clasă aflată în imobil și îndepărtarea câinelui de la geamul clasei precum și a materialelor de construcții depozitate pe suprafața grădinii parohiale; obligarea pârâtului la repararea pereților clădirii avariați din culpa sa exclusivă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în Semlac, nr. 683, jud. A., iar în acest moment în imobil funcționează școala primară cu clasele I-IV din comună.
Pârâtul domiciliază în imobilul său de aproximativ 20 de ani, iar de 10 ani, cu rea credință, îi aduce reclamantei prejudicii și mai mult, din primăvara anului 2011, pârâtul și-a plantat în curte flori și gazon, fără a lăsa vreo distanță între acestea și peretele imobilului reclamantei.
Astfel, la udarea gazonului și a florilor, pârâtul folosește un furtun cu presiune mare, udând astfel și pereții clădirii reclamantei, ceea ce a dus la degradarea acestuia.
Mai mult, pârâtul a afirmat că dorește să cauzeze prejudicii reclamantei, în acest sens depozitând la geamurile sălii de clasă materiale de construcții și chiar cușca câinelui, care deranjează orele de curs.
Reclamanta a mai arătat că la data de 28.09.2012, a formulat către Primăria Semlac, cererea nr. 2856 prin care a solicitat ca responsabilul de urbanism să se deplaseze la fața locului pentru a constata degradările aduse de către pârât.
În acest sens, reclamanta a primit un răspuns la data de 25.10.2012, prin care se atestă faptul că peretele casei parohiale are igrasie datorită faptului că s-au udat de către pârât iarba și florile din spatele clădirii.
S-a mai arătat de către reclamantă că s-a încercat soluționarea litigiului cu pârâtul pe cale amiabilă, dar fără rezultat.
În drept au fost invocate prevederile art. 1528 Cod civil.
În susținerea cererii, în cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar în copii: adrese.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a arătat că este proprietarul imobilului înscris în CF nr. 7513 Semlac, cu nr. top 384-385/1, în suprafață de 776 mp, dobândit prin moștenire, având nr. 684.
Clădirea proprietatea reclamantei este edificată pe limita de proprietate dintre imobilele de la nr. 683 și 684, pe mezuină, pârâtul apreciind astfel că este nejustificată solicitarea reclamantei de a înlătura obiectele și plantele de pe suprafața proprietatea pârâtului și mai mult, reclamanta ar trebui să facă dovada existenței unui prejudiciu, fapta prejudiciabilă a pârâtului și să indice un raport de cauzalitate.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta ar trebui să-și repare streașina de la imobil său, iar din adresa primită de la Primărie, rezultă că există mai multe deficiențe la imobilul proprietatea reclamantei, ceea ce a dus la degradarea acestuia.
Cu privire la faptul că în imobilul reclamantei se desfășoară activități școlare, pârâtul a arătat că nu există vreo autorizație în acest sens, clădirea fiind situată într-o zonă de locuințe, apreciind astfel că pârâtul nu poate fi obligat să mute cușca câinelui.
În drept pârâtul a invocat prevederile art. 115 Cod procedură civilă, art. 14, 15, 555, 6112, 1657, 1349, 1356 și 1169 Cod civil.
În susținerea întâmpinării, în cadrul probei cu înscrisuri, pârâtul a depus la dosar în copii: adrese, planșe foto.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți, declarațiile martorilor V. D. M. (f. 40-41), H. M. (f. 42)I. E. F. (f. 43), interogatoriul pârâtului (f. 44-45), raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de dl expert Ț. Ș. (f.53-55).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului situat în Semlac nr. 683 constând în casă în care funcționează în prezent școala primară din comună, iar pârâtul este proprietarul imobilului învecinat, casa parohială constituind limita dintre cele două proprietăți.
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat:
- să înlăture obiectele și plantele aflate pe spațiul legal ce aparține spatelui clădirii reclamantei;
- să ridice obiectele și materialele din geamurile sălii de clasă aflată în imobil și să îndepărteze câinele de la geamul clasei precum și materialele de construcții depozitate pe suprafața grădinii parohiale;
- să repare pereții clădirii parohiei avariați din culpa exclusivă a pârâtului.
Cererea reclamantei este parțial întemeiată, pentru cele ce urmează:
- În ce privește primul petit al acțiunii, instanța reține că acesta este neîntemeiat întrucât din proba cu martorii administrată în cauză (V. D. M. și I. E. F. – f. 40, 43) nu rezultă să existe obiecte sau plante aparținând pârâtului care să se afle pe spațiul legal ce aparține spatelui clădirii reclamantei. De asemenea, în ce privește materialele de construcții ale pârâtului despre care reclamanta a afirmat că se află în grădina sa (petitul 2), martora V. D. a afirmat că acestea sunt situate chiar pe linia despărțitoare dintre imobile, respectiv unde ar trebui să existe un gard despărțitor, iar martora I. E. F. a susținut că materialele sunt depozitate la pârât în grădină.
Prin urmare, instanța reține că în speță nu s-a făcut dovada certă că materialele aparținând pârâtului sunt depozitate pe terenul reclamantei, cu atât mai mult cu cât imobilele dintre părți nu sunt delimitate prin gard. Or, având în vedere faptul că prin prezenta acțiune nu s-a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre părți, instanța consideră neîntemeiat și acest capăt de cerere (privitor la materialele depozitate pe terenul reclamantei). De altfel, pentru a pune capăt disputei dintre părți în ce privește depozitarea materialelor de construcții, reclamanta are posibilitatea să-și îngrădească imobilul, conform art. 561 C.civ.
- În ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la ridicarea obiectelor din geamurile clasei și la îndepărtarea câinelui, instanța constată că din declarațiile martorilor audiați în cauză (V. D. M. și I. E. F.) coroborate cu planșele foto depuse la dosar chiar de reclamantă rezultă că în prezent nu există niciun obiect care să împiedice . de la sala de clasă. Astfel, martora I. E. F. a declarat că deși la un moment dat pârâtul a depozitat „tulei de porumb” care au acoperit aproape în întregime geamul de la clasă, în prezent aceștia au fost ridicați de pârât, iar martora V. D. M. a arătat că pârâtul a mutat cușca câinelui al cărui acoperiș acoperea o parte din geamul de la sala de clasă. De altfel, din planșa foto depusă la fila 39 se poate observa că geamurile casei parohiale nu sunt acoperite cu niciun obiect. În ce privește câinele reclamantului, atât timp cât nu există o dispoziție legală care să-i interzică să dețină un astfel de animal ori să impună ca acesta să fie deținut într-un anumit loc, instanța reține că pârâtul nu poate fi obligat să mute în altă parte cușca doar pentru că uneori câinele latră. Prin urmare, instanța reține că acest capăt de cerere este neîntemeiat.
- Cu privire la cel de-al treilea petit al acțiunii, având ca obiect obligarea pârâtului la repararea pereților casei parohiale, instanța reține că acesta este parțial întemeiat. Astfel, potrivit expertizei tehnice în construcții efectuate în cauză de expert Ț. Ș. (f. 52-55) igrasia de pe pereții clădirii se datorează atât pârâtului, respectiv datorită jardinierei care este lipită de peretele casei parohiale, cât și datorită neîngrijirii corespunzătoare a jgheabului de către reclamantă precum și datorită vechimii casei (aspect ce rezultă din lămuririle date de expert în fața instanței). Expertul a arătat că igrasie există și la peretele aflat spre stradă, nu doar la peretele aflat în curtea pârâtului, astfel că este evident că jardiniera pârâtului nu este singura cauză a igrasiei.
Prin urmare, instanța reține că atât fapta pârâtului de a uda excesiv jardiniera, ceea ce reprezintă un abuz de drept din partea sa, cât și a reclamantei, de a nu îngriji corespunzător jgheaburile casei, au determinat producerea igrasiei, părțile având o culpă comună, motiv pentru care pârâtul va fi obligat să suporte doar 50% din reparațiile necesare pentru înlăturarea igrasiei.
Ca atare, în baza art. 1349 alin. 1 și 2 C.civ., potrivit căruia orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâtul să contribuie în proporție de 50% la repararea zidului casei parohiale aflat înspre curtea pârâtului
Va respinge în rest acțiunea.
În baza art. 274 și 276 C.pr.civ., va compensa în totalitate cheltuielile de judecată suportate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. R.-CATOLICĂ SEMLAC, în contradictoriu cu pârâtul A. C..
Obligă pârâtul să contribuie în proporție de 50% la repararea zidului casei parohiale aflat înspre curtea pârâtului.
Respinge în rest acțiunea.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.09.2013.
Președinte Grefier
A.-M. A. S. B.
Red/dact
AMA/SB- 23.09.13
4 ex/ 2 comunicări
- P. R. - Catolică Semlac – A., ., .
- A. C. – Semlac, nr. 684 A, jud. A.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5706/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1222/2013. Judecătoria... → |
|---|
