Contestaţie la executare. Sentința nr. 4052/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4052/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 8428/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4052
Ședința publică din data de 04 iulie 2013
Președinte: A. N.
Grefier: R. M.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. F. în contradictoriu cu intimatul C. N..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 03 iulie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea contestatoarei să depună la dosar decizia civilă pronunțată de Tribunalul A. în dos._, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 03.06.2013, contestatoarea Ș. F., în contradictoriu cu intimatul C. N., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea somației executorului, a procesului-verbal de evacuare din 22.05.2013, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional 109/2013, cu consecința desființării evacuării silite; întoarcerea executării silite (a evacuării silite) prin obligarea creditorului la predarea cheilor imobilului pentru a avea acces la bunurile din interiorul imobilului.
De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite pornită în acest dosar până la soluționarea definitivă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că, în calitate de adjudecar, intimatul a trecut la evacuarea silită din apartamentul ce a fost supus executării silite și care a fost adjudecat de acesta în dosarul execuțional 916/2010 al B. P. H..
Contestatoarea susține că împotriva executării silite din dosarul execuțional 916/2010, în care s-a emis actul de adjudecare al intimatului, a formulat contestație la executare, ce a fost admisă în prima instanță (dos. civ._ ), dosarul aflându-se în recurs la ICCJ, cu termen de judecată în ianuarie 2014, acesta fiind motivul pentru care, deși avea cunoștință despre titlul executoriu, nu a eliberat apartamentul de bunurile sale.
Se mai arată că, printr-o hotărâre definitivă, contestatoarea a fost condamnată la închisoare cu executare, fiind încarcerată la Penitenciarul A. din luna februarie 2013. Ulterior, creditorul a trecut la evacuarea silită a acesteia din imobil, însă cu încălcarea procedurii de comunicare a somației execuționale și a celorlalte acte de procedură. Astfel, atât somația execuțională, cât și celelalte acte de executare nu i-au fost comunicate la adresa de domiciliu unde locuiesc părinții săi, ce aveau posibilitatea de a o încunoștința pe contestatoare despre deschiderea dosarului execuțional de evacuare și nici la locul de detenție, fiind astfel în imposibilitate de a elibera apartamentul, de bună voie, într-un termen rezonabil, respectiv anterior termenului fixat de executor, 06.06.2013.
Contestatoarea susține că a luat cunoștință despre executare la data de 30.05.2013, când fiul său s-a deplasat la apartament, despre aceasta luând cunoștință și apărătorul său a doua zi.
Se mai menționează că, același organ de executare a avut pe rol și dosarul de executare în care s-a adjudecat apartamentul de către actualul creditor și întrucât publicațiile de vânzare au fost afișate tot la apartamentul supus executării, contestatoarea a formulat o contestație la executare, instanța pronunțându-se printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, în sensul desființării actelor atacate și a obligării organului de executare la refacerea acestora și asigurarea comunicării la locuința de domiciliu din loc. Gurahonț. Prin urmare, contestatoarea apreciază că organul de executare cunoștea domiciliul său, precum și obligația sa de comunicare la domiciliu a actelor de executare, însă cu rea-intenție a înștiințat-o la apartamentul suspus executării, cu încălcarea prevederilor art. 666 alin. 2 și art. 899 Cod procedură civilă.
Având în vedere riscul ca bunurile aflate în apartament să fie vândute de organul de executare, întrucât nu se poate încadra în termenul dat de executor prin procesul-verbal de evacuare, contestatoarea solicită suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a cauzei, potrivit art. 718 Cod procedură civilă.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711 și urm. Cod proc. civ., art. 703, art. 722, art. 666, art. 895 și urm. Cod procedură civilă, iar în probațiune a depus la dosar, în copie: înscrisuri din dosarul execuțional nr. 109/2013, sentința civilă nr. 857/25.01.2011, sentința civilă nr. 3310/04.04.2012, Încheierea nr. 3306/04.04.2012, sentința civilă nr. 4635/15.05.2012, toate pronunțate de Judecătoria A., decizia civilă nr. 1100/14.08.2012 pronunțată de Tribunalul A., extras din programul ecris.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și menținerea actelor de executare contestate.
Intimatul a arătat că recunoaște că, din eroare, contestatoarea nu a fost citată la domiciliul său, însă apreciază că interesele acesteia nu au fost vătămate prin actele de executare contestate conform prevederilor art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta invocând drept singura vătămare a intereselor sale faptul că în imobilul supus evacuării se găsesc o . bunuri mobile care ar putea fi vândute de executorul judecătoresc.
Deoarece contestatoarea a refuzat să elibereze imobilul de bună voie timp de 6 luni, de la data respingerii contestației sale la adjudecare (prin admiterea recursului intimatului de către (Tribunalul A. în dosarul_ în august 2012) până în februarie 2013 când a fost reținută, intimatul a fost nevoit să apeleze la executorul judecătoresc în vederea executării silite a contestatoarei. Din momentul înregistrării dosarului execuțional, contestatoarea datorează cheltuieli de executare achitate de către intimat, astfel încât, chiar dacă ar fi fost citată la domiciliul din Gurahonț și ar fi eliberat imobilul de bunăvoie, nu era exonerată de la plata acestor cheltuieli de executare, iar bunurile aflate în apartament ar fi fost oricum sechestrate de către executor odată cu întocmirea procesului verbal de evacuare.
În momentul în care executorul a emis somația prin care a pus în vedre contestatoarei să elibereze imobilul în data de 06.06.2013 cheltuielile de executare erau deja achitate de către intimat, iar contestatoarea le datora oricum, indiferent de eliberarea de bunăvoie sau silită a acestui imobil.
În consecință, intimatul apreciază că în mod corect bunurile au fost sechestrate, în acest moment fiind supuse evaluării de către un expert judiciar în vederea vânzării la licitație.
În cea ce privește contestația în anulare aflată pe rolul ICCJ, invocată de către contestatoare, intimatul consideră că nu are relevanță în cauză, întrucât, executarea deciziei prin care Tribunalul A. a respins contestația împotriva actului de adjudecare, nu a fost suspendată de către instanța cu soluționarea contestației.
În probațiune, intimatul a depus la dosar copia deciziei civile nr. 1100/14.08.2012 pronunțată de Tribunalul A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Împotriva contestatoarei-debitoare Ș. F. s-a început executarea silită de către creditoarea Șterțl F., în temeiul titlului executoriu – decizia penală nr. 3691/10.11.2009 dată de ÎCCJ în dos. nr._/55/2006, executarea vizând o creanță de 31.500 lei.
În cadrul executării silite, s-a procedat la vânzarea la licitație a apartamentului contestatoarei (situat în A., ., .), adjudecatar fiind intimatul C. N..
Întrucât contestatoarea nu a eliberat de bunăvoie apartamentul, intimatul adjudecatar a început executarea silită împotriva acesteia cu privire la obligația de a evacua apartamentul, executare ce face obiectul dos. ex. nr. 109/2013 al B. H. P..
Prin prezenta contestație la executare, contestatoarea a invocat că somația și actele de executare din dos. ex. nr. 109/2013 nu i-au fost comunicate la adresa de domiciliu din Gurahonț, ., ci la fostul său apartament, adjudecat de intimat, unde ea nu locuia efectiv.
Contestația este întemeiată în parte, după cum urmează:
Din analiza dosarului execuțional se constată că, într-adevăr, contestatoarei i-a fost comunicată somația la fostul său apartament din A., ., . și nu la domiciliul din Gurahonț, ..
Potrivit art. 666 C.pr.civ.,
„(1) Dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație.
(2) Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.”
Potrivit art. 155 al. 1 pct. 6 C.pr.civ., citarea/comunicarea de înscrisuri către persoanele fizice se face la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă.
Ca atare, atâta timp cât intimatul n-a dovedit că debitoarea-contestatoare n-ar fi locuit în fapt la locuința de domiciliu, citarea la o altă adresă este nelegală și ea atrage, în temeiul art. 666 C.pr.civ., nulitatea actelor de executare efectuate, astfel contestația la executare fiind întemeiată în privința acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, acesta este neîntemeiat, contestatoarea neputând fi reintegrată în imobil, ea nemaiavând vreun titlu locativ, în speță titlul executoriu (actul de adjudecare, în temeiul căruia intimatul este proprietar al apartamentului) rămânând valabil, doar executarea silită efectuată în baza acestuia urmând a se relua.
Față de cele de mai sus, instanța va admite în parte contestația la executare, în sensul că va anula toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 109/2013 al B. H. P. și va respinge capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
Se va respinge și cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect, având în vedere că la acest termen de judecată a fost soluționată contestația la executare. Potrivit art. 718 al. 1 C.pr.civ., suspendarea executării nu se poate dispune până la soluționarea definitivă a contestației la executare, ci doar până la soluționarea contestației în primă instanță, astfel că, prin soluționarea la același termen de judecată atât a contestației, cât și a cererii de suspendare, aceasta din urmă rămâne fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Ș. F., în prezent deținută în Penitenciarul A., în contradictoriu cu intimatul C. N., cu domiciliul în A., ., ., jud. A..
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 109/2013 al B. H. P..
Respinge capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 04.07.2013.
Președinte pentru Grefier
A. N. R. M., aflat în concediu,
semnează Grefier-șef
D. V.
22.07.2013/ 4 ex./2 ex. se comunică către:
- Ș. F. - în prezent deținută în Penitenciarul A.,
- C. N. - la sediul avocatului: A., .. 18-26, ., ..
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2792/2013. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 6887/2013.... → |
|---|
