Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6722/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6722/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 15281/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6722
Ședința publică din data de 31.10.2013
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei avocat I. S. I. din Baroul Hunedoara, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru.
S-a expus referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei depune dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 180 lei, dovada plății prețului și a înregistrării plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.09.2013, ce formează obiectul dosarului nr._/55/2013 al Judecătoriei A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru. Arată că se impune restituirea pe calea ordonanței președințiale a materialului lemnos confiscat deoarece există riscul vânzării acestuia la licitație, fapt ce ar provoca societății o daună financiară deoarece marfa s-ar vinde sub prețul de achiziție. Mai mult, în baza art. 37 alin. 1 din Legea nr. 171/2010, materialul lemnos confiscat a cărui proveniență se identifică se pune la dispoziția proprietarului de drept, dacă acesta nu este contravenient în procesul verbal prin care s-a dispus confiscarea bunurilor. De asemenea, are cunoștință despre depozitarea materialului lemnos în condiții necorespunzătore, anume în are liber, care determină degradarea acestuia.
INSTANȚA
În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 09.10.2013, sub nr. dos._, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A., restituirea bunurilor confiscate de Inspectoratul de Poliție al Județului A. – Poliția orașului Nădlac, aflate în custodia RNP DS A. Ocolul S. I. M. Gater Pecica.
În motivare, arată că prin procesul verbal nr._/16.09.2013 . a fost sancționată în calitate de transportator. La acel moment, SC Holzindustrie . era proprietara celor 12 colete cherestea (48,516 mc). Ulterior încheierii procesului verbal de confiscare nr._/16.09.2013, reclamanta a dobândit proprietatea mărfii confiscate prin cumpărare, potrivit facturii nr. 2013-_/18.09.2013,.
Urgența este motivată de faptul că materialul lemnos confiscat urmează să fie vândut la licitație în termen de 30 de zile de la data confiscării. Această vânzare va produce reclamantei o daună financiară întrucât marfa se vinde sub prețul de achiziție. Măsura confiscării materialului lemnos este de natură să blochează circuitul financiar al materialului lemnos. În situația depozitării în condiții improprii se poate deprecia calitativ, nemaiputând fi folosit în producție. Împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției a formulat plângere cu privire la măsura confiscării, ce formează obiectul dosarului nr._/55/2013.
În drept, invocă art. 996-1001 C.p.c, art. 36-37 din Legea nr. 171/2010.
Prin întâmpinare (f.17-20), pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Referitor la excepție, susține că reclamanta nu are nici o calitate de a solicita restituirea bunurile confiscate deoarece înscrisurile nu dovedesc proprietatea asupra mărfurilor reținute.
Pe fondul cauzei, arată că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru restituirea bunurilor pe calea unei ordonanțe președințiale, respectiv urgența, aparența de drept, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate. Apreciază motivele invocate de reclamantă ca fiind simple afirmații, prejudiciul invocat este incert. Acesta poate fi recuperat pe calea unei acțiuni în pretenții îndreptate împotriva transportatorului. Urgența nu este justificată, deoarece este garantat dreptul petentei la despăgubiri. Măsura a fost dispusă în baza legii, nefiind una arbitrară. Neprejudecarea fondului, în situația în care nu există un act abuziv al pârâtei, nu ar putea fi evitată, măsura de scoatere a bunului dintr-un patrimoniu având caracter definitiv. Referitor la dispoziția legală care ar obliga la restituirea lemnului confiscat către proprietar, altul decât contravenientul, arată că la data și ora controlului, din datele și documentele puse la dispoziția agentului constatator, nu s-a putut stabili în mod cert proprietarul lemnelor. La momentul constatării faptei, au fost puse la dispoziție doar avizul de însoțire secundar și CMR-ul, acte în care nu se specifică nimic cu privire la data, ora ori locul efectuării plății prețului și nu dovedeau cu certitudine transferul de proprietate asupra mărfii. Prin urmare, conform prevederilor art. 1678 Cod civil, apreciază că solicitările de punere la dispoziția proprietarului a materialului lemnos și de anulare a confiscării sunt neîntemeiate.
În probațiune, se depun înscrisuri conforme cu originalul: proces verbal de dare în custodie nr._/16.09.2013 (f.6-7), proces verbal de contravenție . nr._/16.09.2013 (f.8), CMR-ul din data de 12.09.2013 (f.9), aviz de însoțire secundar nr._/12.09.2013 (f.10), factura nr. 2013-_ (f.11), ordine de compensare . nr._/24.09.2013 și . nr._/24.09.2013 (f. 27-28) și acțiune împotriva procesului verbal de contravenție (f.29-31).
Cu privire al excepția lipsei calității procesuale active, invocată de către pârâtă, instanța artă că, în cazul unor chestiuni litigioase privind titularul dreptului de proprietate, stabilirea calității procesuale active (deci a adevăratului proprietar) se confundă cu fondul litigiului. În cauză, având în vedere limitele procedurii de față, instanța nu este chemată a stabili asupra acestui aspect decât în mod incidental, prin palparea dreptului dedus judecății. Astfel, art. 996 C.civ. prevede expres că instanța de judecată va stabili doar dacă „aparența dreptului” este în favoarea reclamantului. Prin urmare, aceste chestiuni ridicate de către pârâtă cu privire la existența dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului trebuie calificate ca apărări de fond privind admisibilitatea cererii introduse pe calea ordonanței președențiale, instanța procedând ca atare.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenția . nr._/16.09.2013 (f.8), . sancționată în calitate de transportator cu amendă, dispunându-se totodată, confiscarea mărfii transportate, respectiv 48,516 MC cherestea (proces verbal de confiscare nr._/16.09.2013 – f. 6-7).
Calitatea de expeditor aparținea la acel moment SC Holzindustrie ., conform scrisorii CMR (fila 9), destinatar fiind o societate din Austria.
Ulterior, reclamanta pretinde că a dobândit proprietatea mărfii confiscate prin cumpărare, potrivit facturii nr. 2013-_/18.09.2013, prețul fiind achitata prin compensare cu alte datorii bănești (ordin de compensare . nr._/24.09.2013 - f. 27).
Ordonanța președințială, conform art. 996 C.proc.civ, este o procedură specială, constând în luarea unor măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. De asemenea, la alin. 5 se specifică expres că „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Din acest text de lege rezultă trei condiții de admisibilitate, esențiale și caracterizatoare pentru această procedură, respectiv: urgența, caracterul vremelnic al măsurilor luate și neprejudecarea fondului. Prin urmare, pentru ca instanța să poată dispune măsurile solicitate în urma introducerii cererii, trebuie ca cele trei condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ.
În speță, obligația la care se tinde a fi îndeplinită (restituirea bunurilor) are natura unei obligații de a face. În doctrină și jurisprudență s-a precizat că este admisibilă ordonanța președințială privind obligația de face dacă tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în această situație se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate și, astfel, se evită prejudecarea fondului.
Instanța constată că bunurile au fost preluate de către pârâtă în baza unui act administrativ (proces verbal de contravenție) care se bucură de o prezumție de validitate și veridicitate, astfel că nu este un act abuziv. Prin urmare, restituirea bunurilor către reclamantă ar echivala cu prejudecarea fondului. În ce privește urgența și prejudiciul constând în posibilitatea vânzării materialului lemnos la licitație, instanța apreciază că împiedicarea vânzării nu justifică însăși restituirea bunurilor către reclamantă, astfel cum acest a solicitat pe această cale. De asemenea, depozitarea în condiții necorespunzătore, care ar conduce la degradarea lemnului, este o simplă afirmație nedovedită, sarcină care i-ar fi revenit conform art. 249 C.proc.civ.
În ce privește aparența dreptului în favoarea reclamantei, instanța reține că marfa a fost achiziționată de către reclamantă după ce s-a dispus confiscarea acesteia, anume 18.09.2013 față de 16.09.2013. Unul dintre efectele măsurii confiscării este tocmai indisponibilizarea bunului în mâinile autorității și scoaterea acestuia din circuitul civil. Prin urmare, vânzarea aceluiași bun către o terță persoană, după aplicarea acestei măsuri, ridică probleme juridice sub aspectul obiectului și asupra cauzei vânzării, mai ales că plata nu a fost realizată în numerar, ci prin compensare, printr-o înțelegerea ulterioară (24.09.2013) a acelorași părți.
Față de toate acestea, instanța va respinge cererea de emitere a ordonanței președențiale astfel formulată și, pe cale de consecință, în baza art. 453 C.proc.civ. și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de emitere a ordonanței președențiale formulată de petenta . SRL, CUI: RO18052991, cu sediul procesual ales la C.. Av. .. 2, .. D., județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în A., . nr. 17-19, județul A..
Respinge cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Numai cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac, cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din data de 31.10.2013.
Președinte Grefier
H. Ș. M. J.
Red./dact. HȘ/MJ/04.11.2013
4ex./2 ex. se comunică cu:
. SRL, cu sediul procesual ales la C.. Av. .. 2, .. D., județul Hunedoara
Inspectoratul de Poliție al Județului A., cu sediul în A., . nr. 17-19, județul A.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5719/2013. Judecătoria ARAD | Uzucapiune. Încheierea nr. 5485/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
