Contestaţie la executare. Sentința nr. 5888/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5888/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 12200/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5888
Ședința publică din 01 octombrie 2013
Președinte: F. V. B.
Grefier: C. B.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, în contradictoriu cu intimata B. S., precum și cererea de suspendare a executării silite și întoarcerea executării silite.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, avocat S. L. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul contestatorului și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, conform dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei, iar în conformitate cu art. 713 alin. 1 raportat la art. 650 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă, constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentanta intimatei arată că nu formulează alte cereri.
Nefiind formulate alte cereri ori probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea contestației la executare, arătând că, față de cele invocate prin contestație dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea de utilitate publică nu se aplică. Contestatorul ar fi avut obligația să consemneze suma de bani stabilită ca și cuantum al despăgubirilor în termen de o lună, iar după formularea cererii de executare silită ar fi avut obligația de a plăti de bună-voie. Nu solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /13.08.2013, contestatorul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, în contradictoriu cu intimata B. S., a solicitat:
-suspendarea executării silite începute de B. G. H. D., în dosar execuțional nr. 46/2013;
-admiterea contestației formulate împotriva executării silite demarate de B. G. H. D. în dosar execuțional nr. 46/2013 în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 850/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în șnur cu decizia civilă nr. 896/R/19.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită;
-în cazul în care executarea silită a fost finalizată în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, să se dispună întoarcerea executării.
În motivare, contestatorul a arătat că în data de 05.08.2013 a fost somat de către B. G. H. D. ca în termen de o zi să achite suma de 19.449,40 lei din care suma de 12.819 lei reprezentând despăgubiri, 1500 lei cheltuieli de judecată, 994 lei reprezentând dobânda legală, 2000 lei reprezentând onorariu avocațial și 2136,40 lei reprezentând onorariu executare și cheltuieli de executare silită.
În baza sentinței civile civile nr. 850/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în șnur cu decizia civilă nr. 896/R/19.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, intimata s-a adresat B. G. H. D. în vederea obținerii celor acordate de instanță.
Contestatorul apreciază că potrivit prevederilor art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes județean și local, intimata trebuia să formuleze o cerere către contestator, însoțită de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii și nicidecum să se adreseze organelor de executare silită.
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, doar dacă nu și-ar fi executat de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe o dată cu sesizarea organului de executare.
Astfel, din coroborarea celor două texte legale, contestatorul apreciază că intimata nu trebuia să se adreseze organelor de executare silită în vederea realizării dreptului său, atâta timp cât prin lege specială, respectiv Legea nr. 255/2010, se prevede cu totul altă procedură decât cea la care aceasta a apelat.
Prin procedura de executare silită, practic intimata a eludat anumite prevederi ale legii speciale, astfel că procedura apare ca inadmisibilă, considerând că procedura de executare silită demarată de intimată trebuie anulată.
Cu privire la solicitarea privind întoarcerea executării, contestatorul a arătat că a formulat-o în cazul în care până la finalizarea prezentului dosar executarea silită se finalizează, iar soluția îi este favorabilă.
De asemenea, contestatorul a mai solicitat diminuarea onorariului avocațial de 2.000 lei stabilit în faza executării silite, apreciind că acesta este exagerat raportat la demersurile efectuate de către biroul executorului judecătoresc, respectiv o aplicare a mențiunii definitive și irevocabile pe hotărârile judecătorești și o eventuală cerere către biroul de executare.
În drept, contestatorul a invocat art. 711 Cod procedură civilă, 622 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv somație emisă de B. G. H. D. în dosar execuțional nr. 46/2013, încheiere privind calculul dobânzilor din data de 25.07.2013, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, sentința civilă nr. 850/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 896/R/19.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, încheierea nr. 4698/22.07.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2013.
Prin rezoluția din data de 14.08.2013, instanța a dispus comunicarea către intimată a contestației la executare formulată de contestator și a înscrisurilor depuse în probațiune.
În cadrul procedurii prealabile intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, arătând că temeiul din legea specială invocat de contestator nu vizează modalitatea de punere în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, ci se referă la procedura de urmat atunci când titularul dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilită. Modalitatea de punere în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile nu are nimic de a face cu dispozițiile Legii nr. 255/2010, executarea fiind făcută potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, legea specială referindu-se la exproprierea pentru cauză de utilitate publică și nu la modalitatea de executare a hotărârilor judecătorești.
Contestatorul avea posibilitatea legală de a plăti de bunăvoie suma de bani reprezentând despăgubirea stabilită prin hotărârea judecătorească pusă în executare, fapt care nu s-a întâmplat.
Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:
Împotriva contestatorului Statul Român – prin CNADNR – prin DRDP Timișoara s-a început executarea silită (dosar ex. nr. 46/2013 al B. G. H. D.) de către intimata B. S., în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 850/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ irevocabilă prin decizia civilă nr. 896/R/19.06.2013 a Curții de Apel Timișoara, pentru o creanță totală de_,40 lei reprezentând despăgubiri pentru expropriere, dobânzi, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
Fiind vorba de sume acordate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, acestea urmează regimul legal stabilit de acest act normativ. Or, art. 19 alin. 11 din lege stabilește că „în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii”.
Prin urmare, conform textului de lege citat anterior, pentru plata despăgubirilor stabilite pentru expropriere, intimatul ar fi trebuit să formuleze mai întâi către contestatorul Statul Român – prin CNADNR o cerere însoțită de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii. Însă intimatul nu a procedat în acest mod, ci a apelat direct la executorul judecătoresc, augmentând în acest mod debitul statului și cu suma aferente executării – 4136,40 lei.
Conform art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Așadar, în caz de neexecutare benevolă, îndeplinirea obligației debitorului are loc prin sesizarea directă a unui executor judecătoresc, doar dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Cum în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, intimatul avea obligația anterior sesizării executorului judecătoresc, să se adreseze contestatorului pe cale administrativă pentru plata despăgubirii, conform art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, rezultă că executarea silită a fost prematur începută. Caracterul prematur al acestei executări rezultă și din faptul că executorul a fost sesizat la 18.07.2013 în condițiile în care hotărârea tribunalului a rămas irevocabilă doar la 19.06.2013.
În consecință, instanța va admite contestația la executare, va anula toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 46/2013 al B. H. V., iar în baza art. 722 alin 1 Cod procedură civilă, va dispune întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că între timp s-a efectuat executarea silită.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, județul T., înmatriculată la ORC cu nr. J_, CUI RO16054368, în contradictoriu cu intimata B. S., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 4, . (la av. S. L.).
Anulează toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 46/2013 al B. G. H. D..
Dispune întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2013.
Președinte, Grefier,
F. V. B. C. B.
FVB/CB/ 31.10.2013/ 5 ex. din care 2 ex. se .> - C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara-Timișoara, .. 18, județul T.
- B. S.-A., ., nr. 4, . (la av. S. L.)
1 ex. se va comunica B. G. H. D. după rămânerea definitivă a hotărârii
| ← Uzucapiune. Încheierea nr. 5485/2013. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7155/2013. Judecătoria... → |
|---|
