Pretenţii. Sentința nr. 5719/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5719/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 10470/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5719
Ședința publică din 25 septembrie 2013
Președinte: C. H.
Grefier: N. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul G. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat S. R., din Baroul A., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța declară că este competentă material și teritorial în cauză, potrivit ar.94 și 107 din noul Cod de procedură civilă.
Cererea este legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 42 de lei.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, potrivit prevederilor legale invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, arătând că a dovedit cheltuielile de judecată solicitate, atât pentru prima instanță, cât și în recurs, în sentința pronunțată de tribunal nu s-au acordat cheltuieli de judecată, iar ulterior, decizia nr. 5359 a Curții de apel nici măcar nu se referă la cheltuielile de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._, la data de 09.07.2013, reclamantul G. G. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice A., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei a plata sumei de 539,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și în recurs în dosarul nr._ al Tribunalului A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii promovate se arată că, în data de 29.03.2013, reclamantul G. G. a cerut pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. să-i restituie suma de 4237 lei cu dobânzi, reprezentând taxa de poluare.
Pentru a putea declanșa procedura judiciară, reclamantul a plătit taxa judiciară de timbru de 39 de lei și 0,30 lei timbru judiciar. De asemenea, acesta a încheiat un contract de asistență juridică pentru asistarea și reprezentarea sa la prima instanță cu cabinetul avocatului S. R., plătind un onorariu de 300 de lei, conform chitanței nr.271/22.03.2012. Prin sentința civilă nr.1989 din 28.05.2012, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamantul G. G. și a obligat pârâta la plata sumei de 4237 lei cu dobânzi legale.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a declarat recurs, iar Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 5359 din 06.12.2012 a respins recursul. În fața instanței de recurs, reclamantul a fost asistat și reprezentat pe baza unui nou contract de asistență juridică încheiat cu cabinetul avocatului S. R., în baza căruia a mai plătit un onorariu de 200 lei.
Atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, avocatul reclamantului ori substituitul acestuia au fost prezenți la dezbateri, îndeplinindu-și întocmai mandatul încredințat.
Reclamantul arată faptul că, nici în fața instanței de fond, nici în recurs nu a cerut cheltuieli de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art.274 C. anterior combătut cu art.451 raportat la art. 451 noul Cod de procedură civilă.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 12.08.2013 solicită respingerea acțiunii formulate de către reclamantul G. G., netmeinică și nelegală, arătând că pe parcursul procesului finalizat reclamantul a fost asistat de avocat și nu a solicitat cheltuieli de judecată, situație în care acestea nu mai pot fi solicitate.
În drept, pârâta invocă art.205, art.452 și art.411 alin.2 noul Cod de procedură civilă.
În probațiune se depun înscrisuri, semnate pentru conformitate cu originalul: chitanța nr. 271/22.03.2012, chitanța nr. 319/12.10.2012, sentința civilă nr. 1989/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, decizia civilă nr. 5359/06.12.2012, pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosar nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-a purtat un litigiu în contencios administrativ fiscal ce a făcut obiectul dosarului nr._, în primă instanță la Tribunalul A. și în recurs la Curtea de Apel Timișoara, fără a solicita cheltuieli de judecată în vreuna dintre cele două faze procesuale.
Prin sentința civilă nr.1989 pronunțată la data de 28 mai 2012 în dosarul mai sus menționat s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G. G. și pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a fost obligată să îi restituie suma de 4237 lei, reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art.124 Cod procedură fiscală, din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației fondului pentru Mediu, aceasta din urmă fiind obligată să restituie pârâtei suma de 4237 lei, împreună cu dobânda.
Recursul declarat împotriva sentinței de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. a fost respins prin decizia nr.5359 din 06.12.2012 a Curții de Apel Timișoara.
Instanța reține că reclamantul a fost reprezentat atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs de avocat S. R. din Baroul A., și în niciuna dintre aceste etape nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Regimul acordării cheltuielilor de judecată este cârmuit de principiul disponibilității, consacrat de art.129 alin.6 Cod procedură civilă 1865 (normă de procedură în vigoare la data soluționării litigiului), ceea ce înseamnă că acestea nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere.
Prin art.274 alin.1 Cod procedură civilă 1865 se stipulează că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar la alin.2 și 3 se arată care cheltuieli pot fi calificate cheltuieli de judecată și limitele impuse instanței în aprecierea lor.
Nu este reglementat momentul până la care cererea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi formulată. De regulă, aceasta se formulează în fața instanței sesizată cu soluționarea acțiunii principale. Însă, dacă părțile din litigiu nu au solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea să fie solicitate pe calea unei acțiuni separate, în termenul general de prescripție de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză.
În acest sens, apărarea formulată de pârâtă nu poate fi primită, aceasta fiind pertinentă în ipoteza în care s-a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecată și această solicitare a fost respinsă.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată, fie susținerea unor apărări neîntemeiate. Așadar, „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Se reține, totodată, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil în ceea ce privește cuantumul lor.
În speță, în dosarul nr._ partea care a căzut în pretenții a fost pârâta Administrația Finanțelor Publice A., astfel încât acesta este ținută a suporta cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.
Prin înscrisurile depuse, reclamantul a probat că a ocazionat cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, constând în onorariu avocat în primă instanță și recurs (fila 4 și 5) și 39,3 lei, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (fila 6). Cum reclamantul a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată și reținând că, prin pierderea procesului, pârâta este cea căzută în pretenții, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantul G. G. este întemeiată și o va admite.
Ținând seama că reclamantul a solicitat cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, că argumentele mai sus expuse sunt valabile și în privința acestora și măsura în care au fost probate, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 42 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul G. G., CNP_, cu domiciliul în A., ..348, . în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., .-79, jud. A., cod fiscal_, și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 539,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în litigii anterioare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în prezentul proces în sumă de 42 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 25.09.2013.
Președinte, Grefier,
C. H. N. B.
Red./Tehn./CH/NB
4 ex./2 .
Se comunică: - reclamantul G. G. - în A., ..348, .
- pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - în A., .-79, jud. A.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5039/2013. Judecătoria ARAD | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6722/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
