Pretenţii. Sentința nr. 7541/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7541/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 4275/55/2013
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7541
Ședința publică din data de 09 decembrie 2013
Președinte: C. F. M.
Grefier: I. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta M. I., în contradictoriu cu pârâta D. G. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Cererea este legal timbrată cu suma de 1311 lei – reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 5 lei – reprezentând timbru judiciar.
Văzând că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.12.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și că s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei, constată următoarele.
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.03.2013 sub nr._, reclamanta M. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta D. G. S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 20.000 lei – acordată cu titlu de împrumut.
În motivarea cererii se arată că la data de 11.06.2009, reclamanta i-a împrumutat pârâtei suma de 20.000 lei; care s-a angajat să îi restituie această sumă până la data de 30.03.2010.
Reclamanta arată că i-a solicitat pârâtei în mod repetat să îi restituie suma de bani împrumutată, însă aceasta a refuzat, afirmând că nu are posibilitatea financiară de a-i restitui suma de 20.000 lei.
La data de 04.04.2011, reclamanta a formulat împotriva pârâtei o cerere de emitere a unei somații de plată pentru suma datorată, cerere care a făcut obiectul dosarului nr._ și care a fost respinsă de instanța de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 1324 și urm., art. 1350 Cod civil, art. 148 și urm.; art. 194 coroborat cu art. 254 și urm.; art. 477, art. 453 Cod proc. civ.
În probațiune se depun înscrisuri conforme cu originalul și se solicită administrarea probei cu martorii S. A. I. și C. E. și interogatoriul reclamantei.
În data de 12.06.2013, pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În susținerea întâmpinării se arată că pârâta nu a primit nicio sumă de bani de la reclamantă. Însă, în timp, fiica reclamantei – care purta tot numele de M. la data de 23.12.2009 – a avut mai multe tranzacții cu pârâta.
Pârâta menționează că împrumutul din data de 23.12.2009 l-a primit de la fiica reclamantei, căreia i-a restituit în timp suma primită. Se arată că înscrisul anexat de către reclamantă cererii de chemare în judecată – „Contract de împrumut” – a fost întocmit de pârâtă, la dictare, fiica reclamantei indicând doar numele împrumutătorului – M. I., fără a indica și alte date de identificare ale acesteia. Astfel, pârâta a primit suma de bani fiind convinsă că împrumutătorul este fiica reclamantei, dat fiind faptul că aceasta i-a dat banii, și nu reclamanta. Din aceste considerente, restituirea împrumutului s-a făcut către fiica reclamantei – care nu i-a eliberat pârâtei nicio chitanță pentru sumele de bani restituite în tranșe.
Pârâta precizează că a văzut-o o singură dată pe reclamantă, dar nu a purtat nicio discuție cu aceasta. Aceasta apreciază că temeiul de drept invocat de către reclamantă, respectiv art. 1324, respectiv art. 1350 cod civil de la 1864 este greșit, deoarece în speță nu este vorba despre vânzare-cumpărare; temeiul de drept al contractului de împrumut fiind art. 1576-1590 Cod civil de la 1864.
Referitor la martorii propuși de către reclamantă, pârâta menționează că nu îi cunoaște, nu au fost de față nici la primirea împrumutului de la fiica reclamantei, nici la restituirile efectuate în tranșe de către pârâtă, astfel că aceasta apreciază că mărturiile lor nu ar fi utile soluționării cauzei.
În drept se invocă dispozițiile art. 205, art. 311, art. 351-352 Cod proc. civ.; art. 1576-1590 Cod civil de la 1864.
În probațiune se solicită audierea martorului D. S. și interogatoriul reclamantei.
În data de 14.08.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată și respingerea apărărilor pârâtei; cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu mediator și onorariu avocațial.
Reclamanta precizează că pârâta a fost invitată la mediator, dar nu s-a prezentat. În ceea ce privește interogatoriul reclamantei solicitat de către pârâtă, aceasta arată că se opune administrării probei, deoarece există un înscris semnat de către pârâtă.
Referitor la proba cu martorul D. S., reclamanta se opune având în vedere gradul de rudenie al acestuia cu pârâta.
În drept se invocă dispozițiile art. 1324 și urm., art. 1350 Cod civil, art. 148 și urm.; art. 194 coroborat cu art. 254 și urm.; art. 477, art. 453 Cod proc. civ.
În data de 06.12.2013, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de Împrumut” datat 23.12.2009 și declarațiile martorilor D. S., Șen A. I. și C. E. – instanța reține în fapt următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de împrumut” datat 23.12.2009, pârâta D. G. declară că a primit de la reclamanta M. I. în data de 11 iunie 2009 suma de 20.000 RON cu titlu de împrumut și pârâta se angajează ca până în data de 30.03.2010 să restituie suma de 20.000 RON către reclamantă, plus dobânda.
Față de prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 Republicată privind Codul Civil, actele și faptele juridice săvârșite înainte de . civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau săvârșirii lor, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile legale în vigoare la data încheierii actului juridic, respectiv prevederile Codului civil de la 1864.
Din acest înscris rezultă că pârâta recunoaște că i s-a remis de către reclamantă cu titlu de împrumut suma de 20.000 RON la data de 11.06.2009, sumă de bani pe care s-a obligat să o restituie până la data de 30.03.2010 – la care se adaugă dobânda. Astfel, se recunoaște încheierea de către părți a unui contract de consumație prevăzut de art. 1578 din Codul civil de la 1864.
Pârâtei, în calitate de împrumutat, îi revine obligația prevăzută de art. 1584 Cod civil – conform căreia este ținută să restituie aceeași sumă nominală de bani primită – în speță în cuantum de 20.000 RON.
Fiind audiată martora Șen A. I. declară că în cursul lunii iunie 2009 s-a deplasat cu mașina împreună cu G. M. L. – care este fiica reclamantei – la o casă de schimb valutar, unde se afla pârâta, în scopul de a o împrumuta pe pârâtă cu suma de_ ROL – 20.000 RON. Martora nu a asistat la momentul predării – primirii de către pârâtă a sumei de bani, însă a fost de față când reclamanta M. I. a numărat banii pe care i-a predat fiicei sale – G. M. L. și a asistat când reclamanta îi spunea fiicei sale că banii sunt pentru a fi împrumutați pârâtei D. G. S..
Martora mai declară că în luna decembrie 2009 s-a deplasat împreună cu reclamanta și fiica acesteia la acea casă de schimb valutar unde se afla pârâta și, deși nu a intrat în incintă, are cunoștință că s-a încheiat un înscris pentru că pârâta nu a restituit suma de bani împrumutată, sumă de bani pe care pârâta nu a restituit-o reclamantei nici până în prezent.
Martora D. S. declară că pârâta, care a fost soția fiului său, i-a spus că ar fi împrumutat o sumă de bani de la o persoană pe nume N.; dar nu i-a spus cuantumul sumei împrumutate, decât că ar fi restituit integral acestei persoane suma respectivă prin anii 2009-2010.
Martora C. E. declară că în timpul vizitelor făcute reclamantei, aceasta i s-a plâns de faptul că nu i s-a restituit suma de bani de_ ROL (20.000 RON) – pe care a dat-o cu titlu de împrumut unei prietene de-a fiicei sale, iar despre acest aspect a luat cunoștință martora ți din spusele fiicei reclamantei.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de împrumut” datat 23.12 2009 – care întrunește cerințele prevăzute de art. 1180 Cod civil, coroborat cu declarațiile martorilor Șen A. I. și C. E. rezultă că pârâta recunoaște faptul juridic constând în remiterea sumei de 20.000 RON la data de 11.06.2009 și pe care s-a obligat să o restituie până la data de 30.03.2010 – împrumut care însă nu a mai fost restituit până în prezent.
Se vor înlătura susținerile martorei D. S., care are cunoștință doar din spusele pârâtei despre faptul efectuării unui împrumut de bani de la o terță persoană pe nume „N.”, fără însă a se indica cuantumul și pe care pârâta l-ar fi restituit acestei terțe persoane.
Potrivit art. 1584 Cod civil, împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași cantitate și calitate la timpul stipulat, iar în cazul nerespectării termenului de restituire, în conformitate cu prevederile art. 1586 Cod civil, să plătească și dobânzi din ziua cererii prin judecată a împrumutului.
În speță, înscrisul intitulat „Contract de împrumut” este un contract unilateral reglementat de prevederile art. 944 Cod civil, care dă naștere unei obligații în sarcina pârâtei față de reclamantă, având calitatea doar de creditor, iar în categoria contractelor unitare se include și contractul de împrumut.
Deoarece pârâta nu a făcut dovada restituirii sumei împrumutate, deși s-a obligat în mod expres să o facă; în temeiul art. 1584 Cod civil, o va obliga pe pârâtă să restituie împrumutul în cuantum de 20.000 RON către reclamantă, iar în temeiul art. 453 Cod proc. civ., va obliga pârâta la plata sumei de 1313 lei către reclamantă – cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. I., domiciliată în A., ., jud. A. și cu sediul procesual ales la Cabinete de Avocat Asociate „M. G., N. G.”, cu sediul în A., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta D. G. S., domiciliată în A., Calea A. V., ., . în A., Calea A. V., .. 9, jud. A..
Obligă pârâta la restituirea sumei de 20.000 lei către reclamantă reprezentând împrumut și obligă la suma de 1313 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2013.
Președinte, Grefier,
C. F. M. I. M.
Red./Tehnored./CFM/IM/10.01.2014
4 ex./2ex. se .>Se comunică cu:
- reclamanta M. I., cu sediul procesual ales la Cabinete de Avocat Asociate „M. G., N. G.”, cu sediul în A., .. 1, .
- pârâta D. G. S., domiciliată în A., Calea A. V., ., . + cu reședința în A., Calea A. V., .. 9, jud. A.
Emis 2 .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6628/2013. Judecătoria ARAD | Pretenţii. Încheierea nr. 2034/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
