Revocare donaţie. Sentința nr. 7721/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7721/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 11624/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7721
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta V. A., în contradictoriu cu pârâții T. R. I. și V. A., având ca obiect revocare donație.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 16.12.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2013, reclamanta V. A., în contradictoriu cu pârâții T. R. I. și V. A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea contractului de donație nr. 791/2006 autentificat de BNP S. R. A., prin care s-a transmis pârâtei cota de ¼ din nuda proprietate asupra imobilului situat în loc. Nădlac, ., nr. 71, jud. A. ; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că împreună cu tatăl său Iuhasz P. P. (decedat), a donat pârâților (soț și soție la momentul donației) prin contractul de donație nr. 791/2006 autentificat de BNP S. R. A. cota sa de ½ din nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Nădlac. Ulterior pârâții au divorțat. În toamna anului 2012, pârâta a formulat o plângere penală împotriva fostului soț (fiul reclamantei și pârât în prezenta cauză), în care acesta era învinuit că și-ar fi violat fetița, V. A. E.. Reclamanta a contestat veridicitatea faptei și a arătat că această acuzație defăimătoare la adresa fiului său a avut consecințe deosebit de grave asupra sa, ecoul în comunitate aducând atingere onoarei și demnității întregii familii. De asemenea, consecințele demersului pârâtei nu se rezumă numai la aspecte de ordin moral sau social ci, în urma celor întâmplate, i s-a agravat și starea de sănătate care era deja precară. A mai arătat reclamanta că este evident că pârâta a acționat cu intenție, la momentul introducerii plângerii penale, aceasta fiind formulată în timp ce pe rolul Judecătoriei A. se afla o acțiune ce privea modificarea măsurilor luate cu privire la copii, acțiune în care fiul reclamantei a solicitat stabilirea domiciliului celor doi copii rezultați din căsătorie.
Este evident că pârâta a urmărit producerea unor consecințe, ulterioare promovării plângerii, în mod cert aceasta având cunoștință de impactul pe care-l va avea plângerea penală asupra sa, fapta pârâtei creându-i o situație mult mai gravă decât dacă i-ar fi adus injurii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1023 lit. b Cod civil.
Pârâta T. R. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
A invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la faptul că reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe art. 1023 lit. b noul C.civ., or contractul de donație a fost încheiat în anul 2006, regimul juridic al contractului fiind reglementat de vechiul C.civ., inclusiv cazurile de revocare a donației. Pe fond, pârâta a arătat că motivul invocat de reclamantă nu constituie un act de ingratitudine, iar pentru a constitui motiv de revocare a contractului de donație, actul de ingratitudine trebuie, în mod obligatoriu, comis împotriva persoanei donatorului și nu împotriva altor persoane, în cauză, actele de ingratitudine invocate de reclamantă nu sunt îndreptate împotriva persoanei acesteia ci, sunt îndreptate împotriva donatarului de către un alt donatar. Totodată, era o obligația sa legală de a sesiza organele judiciare, în momentul în care a aflat de faptele fostului său soț, prin intermediul psihologului, indiferent de cine era autorul faptei penale și în niciun caz demersul său nu poate fi calificat ca o injurie gravă, în accepțiunea dispozițiilor art. 831 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod civil, astfel cum interpretează reclamanta în motivele de fapt ale acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 201 alin. 1 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat revocarea, față de pârâta T. R. I., pentru ingratitudine, a contractului de donație autentificat prin încheierea de autentificare nr. 791/28.11.2006 de BNP S. R. A., întemeindu-și cererea pe cazul de revocare pentru ingratitudine prevăzut de art. 1023 lit. b) noul C.civ. („dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator”), în concret arătând că pârâta a formulat o plângere penală împotriva fiului reclamantei (fostul soț al pârâtei), în care l-a acuzat pe acesta de fapte deosebit de grave (că și-ar fi violat fetița), care sunt neadevărate, iar această plângere penală i-a adus atingere onoarei și demnității, dar și sănătății ei, reclamantei.
Contractul de donație în cauză s-a încheiat în anul 2006 (fila 5), rezultă astfel că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.civ. și nu cele ale noului C.civ. invocate de reclamantă.
Ca urmare, instanța va analiza temeinicia acțiunii raportat la dispoziția corespunzătoare din vechiul C.civ. și anume dispoziția art. 831 pct. 2 vechiul C.civ. („Donațiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare: dacă este culpabil în privință-i de delicte, cruzimi sau injurii grave”).
În speță, reclamanta invocă, așa cum s-a arătat mai sus, că pârâta i-a adus injurii grave constând în aceea că a formulat o plângere penală împotriva fiului său, al reclamantei (și fostul soț al pârâtei), în care l-a acuzat pe acesta de fapte deosebit de grave (că și-ar fi violat fetița).
Acțiunea este neîntemeiată.
Astfel, în doctrina și practica judiciară s-a reținut în mod constant că revocarea donației pentru injurii grave presupune să existe insulte (injurii) săvârșite de donatar la adresa donatorului.
Or în speță, plângerea penală pe care pârâta a formulat-o nu a fost împotriva reclamantei, ci împotriva fiului acesteia.
Este adevărat că, prin formularea unei plângeri penale împotriva fiului său, reclamanta este posibil să fi suferit, fiind firesc acest lucru prin prisma calității sale de mamă, însă în niciun caz această împrejurare nu constituie și nu justifică revocarea donației, nu se încadrează în noțiunea de „injurie gravă” cerută de textul de lege, indiferent de soluția care urmează să se dea asupra plângerii penale formulată de reclamantă.
De menționat sunt și cele reținute prin sentința civilă nr. 4712/08.07.2013 a Judecătoriei A. dată în dos. nr._/55/2012 (filele 3-6 din dosarul asociat la dosarul de față), sentință care potrivit art. 430 alin. 1 și 4 C.pr.civ. are autoritate de lucru judecat provizorie:
„Audiată fiind în cameră de consiliu în data de 19.11.2012 (f.41), minora V. A. E. a arătat că locuiește cu bunica maternă și cu fratele său mai mic, cu mătușa maternă și verișoara sa primară, mama fiind plecată la muncă în Germania. Are o relație foarte bună atât cu mama sa, cât și cu prietenul acesteia, căruia îi spune „tată” și care are grijă de ea. În timpul liber practică judo, șah, engleză și pictură, iar acasă se joacă cu frățiorul și cu verișoara sa. Este foarte atașată și de bunica maternă, căre îi face de mâncare și ocazional o ajută la lecții. Nu dorește să aibă legături personale cu tatăl său (fiul reclamantei) pe motiv că acesta ar fi abuzat-o fizic de două ori, respectiv o dată a atins-o cu mâna în zona genitală, iar altă dată i-a cerut minorei să îi atingă organul genital, lucru refuzat de aceasta. A mai arătat că tatăl său este violent fizic atât cu ea, cât și cu fratele său. În plus, i-a adresat minorei apelative de genul „ proastă, curvă”.
Tot în data de 19.11.2012 a fost audiat în cameră de consiliu și minorul V. Adelin A. (f.42), care a declarat că locuiește cu bunica și cu sora mai mare, iar mama îi vizitează foarte des, îi place foarte mult de prietenul mamei sale, cu care se înțelege bine. Frecventează grădinița, iar în timpul liber se joacă și se uită la televizor. A arătat că nu vrea să mai aibă legături personale cu tatăl său (fiul reclamantei) întrucât acesta obișnuiește ca după duș să umble gol prin casă și i-a solicitat minorului să îi atingă zona genitală, copilul dând curs acestei cereri. În prezența minorului tatăl său a atins-o cu mâna pe sora sa în zona genitală, fapt ce i-a provocat acesteia durere. Și minorul a arătat că reclamantul este violent, obișnuind să îi lovească pe cei doi copii după ceafă.
În evaluarea psihologică efectuată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în cadrul dosarului penal nr._/2012 (f.140) s-a reținut că „există indicatori de anxietate și detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli externi care simbolizează sau seamănă cu evenimentul traumatic. Aceasta depune eforturi pentru a evita locuri sau persoane care deșteaptă amintiri ale traumei. Din cele declarate reiese faptul că minora a experimentat experiențe sexuale inadecvate din punct de vedere al dezvoltării, cu amenințare, dar fără vătămare „pe tata nu vreau să îl desenez și nici pe bunica paternă, nu mi-e frică de el dar nu vreau să merg la el că dacă mă duc acolo o să mă omor”.
Față de cele de mai sus, reținute printr-o sentință ce potrivit art. 430 alin. 1 și 4 C.pr.civ. are autoritate de lucru judecat provizorie, nu se poate reține că plângerea penală formulată de pârâtă împotriva fiului reclamantei ar fi vădit neîntemeiată, că pârâta ar fi formulat această plângere doar în scopul de a-i aduce reclamantei o injurie gravă.
Pentru toate considerentele de mai sus, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei T. R. I. cheltuielile de judecată suportate de aceasta, în sumă de 500 lei, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta V. A., (CNP_) domiciliată în loc. Nădlac, ., jud. A., împotriva pârâților T. R. I. (CNP_) cu domiciliul procesual ales în A., ., ., . și V. A., (CNP_) domiciliat în loc. Nădlac, ., nr. 71, jud. A..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei T. R. I. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2013.
Președinte Grefier
A. N. C. M.
Red/dact AN/CM/28.01.2014; se comunică părților.
| ← Succesiune. Sentința nr. 6657/2013. Judecătoria ARAD | Reziliere contract. Încheierea nr. 4066/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
