Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3749/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3749/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 18504/55/2012
ROMANIA
JUDECATORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3749
Ședința publica din 16 mai 2013
Președinte: A. N.
Grefier: C. M.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. A. P., în contradictoriu cu pârâtul U. C. N., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, se prezintă reclamantul asistat de avocat P. M. din Baroul A. și reprezentantul pârâtului avocat M. M..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârât: excepția lipsei calității procesuale active, excepția puterii de lucru judecat și excepția prescripției.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepțiilor pentru motivele menționate detaliat în întâmpinare. Arată că moștenitorii unui întreținut nu pot introduce personal o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere, că termenul curge de la data întocmirii actului, respectiv 24.04.2008.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepțiilor pentru motivele arătate pe larg în răspunsul la întâmpinare.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepțiilor.
I N S T A N T A
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 11.12.2012, reclamantul D. A. P. a chemat în judecată pe pârâtul U. C. N., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare încheiată la data de 24.04.2008 între defunctul D. A. E. (decedat la data de 25.02.2011) în calitate de promitent vânzător și pârâtul U. C. N. în calitate de promitent cumpărător a cotei de ½ din imobilul înscris în CF_ A. cu nr. top 2198/a, compus din teren intravilan cu casă situat în A., .. 173, în suprafață de 720 mp și nr. top 2198/b/1, compus din intravilan în suprafață de 90 mp, de sub B17; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare încheiată la data de 24.04.2008, D. A. E., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să înstrăineze lui U. C. N., în calitate de promitent cumpărător cota de ½ din imobilul înscris în CF_ A. cu nr. top 2198/a, compus din teren intravilan cu casă situat în A., .. 173, în suprafață de 720 mp și nr. top 2198/b/1, compus din intravilan în suprafață de 90 mp, de sub B17, pentru prețul de 40.000 euro, promitentul-cumpărător obligându-se totodată să îl îngrijească și să-l întrețină pe promitentul-vânzător, cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții, iar la deces, să-l înmormânteze potrivit obiceiului locului.
Deși în actul încheiat s-a menționat că prețul de 40.000 euro a fost plătit la data încheierii contractului, reclamantul a arătat că, în realitate, acesta nu a fost achitat pârâtul nedispunând de resurse financiare. Totodată, acesta nu și-a îndeplinit nici obligația de întreținere asumată față de reclamant și de înmormântare a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 2993/06.05.2008 pronunțată de Judecătoria A., imobilul în litigiu aflat în coproprietatea actualului reclamant și a promitentului-vânzător în cote de căte ½ fiecare, a fost atribuit în natură, în totalitate, lui D. A. E., cu obligarea acestuia la plata contravalorii de 148.000 lei în favoarea lui D. A. E., instanța având în vedere că acesta din urmă va încheia cu actualul pârât un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere cu posibilitatea plății sultei, însă care nu a fost achitată.
La data de 25.02.2011, D. A. E. a decedat, iar unicul său moștenitor este D. A. P..
Reclamantul a mai arătat că, prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. sub nr. de dosar_, ce se află în prezent în recurs pe rolul Curții de Apel Timișoara, U. C. N. a chemat în judecată pe D. A. P., în calitate de moștenitor fiind fratele defunctului, solicitând ca sentința ce se va pronunța să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de ½ din imobil. În această cauză s-a invocat excepția de neexecutare a contractului de către promitentul cumpărător, potrivit adagiului „exceptio non adimpleti contractus”.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a arătat că solicită rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de pârât.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1021 C.civ.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active, excepția puterii de lucru judecat și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale active, pârâtul a arătat că prezentul demers procesual a fost făcut de o persoană care nu are și nu justifică calitate activă având în vedere că moștenitorii unui întreținut nu pot introduce personal o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere ci, eventual, au dreptul să continue o atare acțiune introdusă în timpul vieții de către antecesorul lor, o atare abordare sprijinindu-se pe caracterul intuitu personae al contractului de întreținere și, corelativ, la momentul decesului întreținutului, obligația întreținătorului încetează (se stinge), acesta nefiind obligat să o presteze față de moștenitorii întreținutului.
În ceea ce privește excepția puterii de lucru judecat, pârâtul a invocat existența unei hotărâri judecătorești definitive, anterioare prezentului proces, respectiv decizia nr. 325/26.09.2012 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul cu nr. 3992/55/A/2011, prin care s-a reținut faptul că reclamantul din acel proces și-a îndeplinit obligația de întreținere pe care și-a asumat-o prin contractul încheiat, astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă ce a fost dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune a reclamantului, pârâtul a arătat că termenul de prescripție (în materia rezoluțiunii) nu începe să curgă de la data decesului promitentului-vânzător, 25.02.2011 ci, termenul general de 3 ani începe să curgă de la momentul neexecutării pretinsei obligații, context în care, prezenta acțiune este prescrisă.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 115, 137 al. 1, 166, 242 al. 2, 274 C.pr.civ., art. 969, 970, 1200 pct. 4, 1202 al. 2 C.civ., Decretul nr. 167/1958.
Deliberând asupra excepției puterii de lucru judecat, instanța reține următoarele :
Între părți a mai avut loc anterior un litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A..
Analizând hotărârile judecătorești pronunțate în acel dosar (aflate la filele 51-59 din dosarul de față), instanța constată că în speță nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că nu există identitate de obiect între litigiul anterior și litigiul de față.
Chiar dacă nu există autoritate de lucru judecat, instanța constată însă că în speță există puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei A..
Potrivit doctrinei juridice (M. T., D. procesual civil, Universul Juridic, București, 2005, vol. I, pag. 703-707), efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are două accepțiuni:
- stricto sensu semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea);
- lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea).
„Autoritatea de lucru judecat” și „puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești definitive privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată definitiv și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Puterea de lucru judecat a fost consacrată și de practica judiciară, decizia civilă nr. 496/08.03.1975 a Tribunalului Suprem lămurind caracterul obligatoriu al dezlegărilor rămase definitive: “Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces”.
Puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, în acest sens pronunțându-se doctrina (M. T., Excepții procesuale în procesul civil, Editura Universul Juridic, 2006, pag. 354, unde sunt citați și I. S., S. Zilberstein, I. D., V. D., E. F.).
Așadar, de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu dintre aceleași părți a fost soluționată definitiv pe cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Convenție presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, care, la rândul său, presupune că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate, sau cu alte cuvinte, instanțele sunt obligate să țină cont de constatările sau dezlegările din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat rezoluțiunea înscrisului intitulat „contract de vânzare-cumpărare” (fila 6) încheiat la data de 24.04.2008 între defunctul D. A. E. și pârâtul U. C. N..
În motivare, reclamantul a arătat că acest înscris reprezintă o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, promisiune ce se impune a fi rezoluționată, întrucât:
- deși în contract s-a menționat că ar fi plătit prețul de 40.000 de euro, în realitate pârâtul U. C. N. nu a plătit acest preț și
- pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față de D. A. E..
Or, instanța constată că, prin hotărârea primei instanțe dată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. (filele 51-54), rămasă definitivă prin respingerea apelului, s-au stabilit, cu putere de lucru judecat, următoarele:
● „contractul de vânzare-cumpărare” (fila 6) încheiat la data de 24.04.2008 între D. A. E. și pârâtul U. C. N. este de fapt un contract de întreținere;
● întreținătorul U. C. N. nu a achitat întreținutului D. A. E. suma de 40.000 de euro (care în contract s-a menționat că ar fi fost achitată); de fapt, această clauză privitoare la preț este una fictivă, ce nu a fost în realitate asumată, prin contract părțile asumându-și doar 2 obligații: o parte – obligația de întreținere, iar cealaltă – obligația de a transmite cota de 1/2 din imobil;
● întreținătorul și-a îndeplinit obligația de întreținere față de întreținut.
Hotărârea primei instanțe dată dosarul nr._ este definitivă (prin respingerea apelului), astfel că ea are putere de lucru judecat potrivit dispozițiilor art. 378 C.pr.civ. („Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se judeca în contestație sau în urma cererii de revizuire ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui printr-o altă hotărâre”), pentru existența puterii de lucru judecat nefiind necesar ca hotărârea să fie irevocabilă.
Hotărârile definitive sunt executorii (recursul nefiind suspensiv de executare), or, atâta timp cât pot fi puse în executare, este și firesc ca acestea să aibă putere de lucru judecat.
Față de statuările definitive de mai sus, ce nu mai pot fi contrazise printr-o altă hotărâre, acțiunea în rezoluțiune formulată de reclamant este neîntemeiată, având în vedere:
- că neplata sumei de 40.000 de euro de către pârât nu atrage rezoluțiunea contractului de întreținere, având în vedere că în realitate acesta nici nu și-a asumat o astfel de obligație;
- că, așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul și-a îndeplinit obligația de întreținere față de întreținut.
În consecință, cererea de chemare în judecată va fi respinsă.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului cheltuielile de judecată suportate de acesta, în sumă de 3000 lei, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția puterii de lucru judecat și, pe cale de consecință:
Respinge cererea formulată de reclamantul D. A. P., împotriva pârâtului U. C. N..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului 3000 de lei – cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.05.2013.
Președinte, Grefier,
A. N. C. M.
Red./Tehn./AN/CM/21.06.2013
4 ex., din care 2 se comunică:
- reclamantului D. A. P. – Sântana, ., jud. A.,
- pârâtului U. C. N. – A., ., ., ..
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4807/2013. Judecătoria ARAD | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1054/2013.... → |
|---|
