Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 491/2013. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 491/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 8954/55/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. 8._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 491

Ședința publică din 22.01.2013

Președinte: C. G.

Grefier: D. B.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S. O. F. în contradictoriu cu pârâtul C. T. și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional C. T. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională S. O. F., având ca obiect reglementarea vizitării minorului.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei – pârâtă reconvențională, avocat A. L. din Baroul A., pârâtul – reclamant reconvențional, asistat de avocat Ș. M. Vincențiu din Baroul A. și martorii I. A., R. A. și C. M., absentă fiind reclamanta – pârâtă reconvențională.

Acțiunea civilă este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară și 0,30 lei timbru judiciar.

Acțiunea reconvențională este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța procedează la audierea martorilor.

Reprezentantul reclamantei depune la dosar un set de acte doveditoare în limba italiană.

Nemaifiind alte probe de administrat instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în fondul cauzei.

Reprezentantul reclamantei – pârâtă reconvențională solicită admiterea acțiunii civile, astfel cum a fost formulată și precizată, arătând că în prezent copilul locuiește la Nădlac, iar pârâtul locuiește și lucrează în municipiul A., cu cheltuieli de judecată în măsura dovedirii lor.

Reprezentantul pârâtului – reclamant reconvențional solicită admiterea acțiunii reconvenționale, astfel cum a fost formulată, arătând că, copilul nu își cunoaște mama și că reclamanta intenționează să ducă copilul în Italia, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data 18.06.2012, reclamanta S. O. F. a chemat în judecată pârâtul C. T., solicitând reglementarea vizitării copilului C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A., în conformitate cu următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 16,00 și până duminică la orele 18,00; 3 zile pe perioada sărbătorilor de P.; o lună în perioada de vară, repectiv în perioada 01-31 august; o săptămână în perioada de iarnă, respectiv în perioada 23 – 30 decembrie, în anii impari, respectiv 31 decembrie – 06 ianuarie în anii pari; anual de ziua de naștere a reclamantei; de ziua minorei în anii pari.

În motivarea acțiunii civile, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 3829 din data de 07.05.2007 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria părților iar minora C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A. a fost încredințată spre creștere și educare către pârât, având în vedere că la acea vreme reclamanta nu deținea o locuință și nici un loc de muncă stabil.

Din dorința de a-și redresa situația financiară, de o perioadă de timp reclamanta lucrează în Italia. În această perioadă reclamanta a încercat să ia legătura cu copilul și i-a trimis acestuia sume de bani și cadouri, însă pârâtul i-a interzis de fiecare dată să ia legătura cu copilul, inclusiv telefonic. Nici cu ocazia vizitelor făcute în țară, pârâtul nu i-a permis reclamantei să păstreze legăturile personale cu copilul, închizându-i ușa în nas, astfel că singura posibilitate a reclamantei de a păstra legăturile personale cu copilul a constituit-o promovarea prezentei acțiuni.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă formulată pe dispozițiile art. 396-403 Cod civil, art. 2, art. 31 alin. 2, art. 44 din Legea 272/2004.

Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței și a depus la dosar întâmpinare având inclusă și acțiune reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamantă, respectiv în conformitate cu programul: de ziua minorei, în anii pari, la domiciliul pârâtului; o săptămână în vacanța de iarnă, în perioada 23-30 decembrie în anii impari, respectiv 30 decembrie – 06 ianuarie în anii pari la locuința reclamantei din România, cu obligația acesteia de a duce și aduce minora la domiciliul pârâtului și respingerea celorlalte capete de cerere.

Prin acțiunea reconvențională, pârâtul – reclamant reconvențional a solicitat ca reclamanta – pârâtă reconvențională să păstreze legăturile personale cu copilul, în conformitate cu următorul program: în a treia sâmbătă din lună, de la orele 16,00 la orele 19,00 la domiciliul pârâtului; 2 săptămâni în vacanța de vară, în peioada 1 – 15 iulie la domiciliul reclamantei din România, cu obligarea acesteia de a duce și aduce copilul la domiciliul pârâtului.

În motivare, pârâtul – reclamant reconvențional a arătat că părțile au fost căsătorite și că divorțul acestora a făcut obiectul Dosarului nr._ al Judecătoriei A.. Din căsătoria lor a rezultat un copil, care se află în întreținerea sa din anul 2006, când reclamanta a plecat pur și simplu de acasă.

După divorțul părților, copilul a fost încredințat spre creștere și educare la pârât. De la părăsirea domociliului conjugal și până în prezent, reclamanta nu s-a interesat de copil, l-a vizitat pe acesta doar de patru ori și pentru perioade foarte scurte de timp și i-a trimis copilului două pachete. Copilul nu își cunoaște mama, astfel că între aceștia nu există nici un fel de relații.

A mai arătat că nu se opune stabilirii unui program de vizitare al copilului de către reclamantă, însă solicită ca instanța să țină seama de absența unei legături minime de cunoaștere și afectivitate dintre mamă și copil.

În drept, pârâtul – reclamant reconvențional și-a întemeiat întâmpinarea având inclusă și acțiune reconvențională pe dispozițiile art. 115, art. 119 Cod procedură civilă.

În ședința publică din data de 25.09.2012, reclamanta – pârâta reconvențional a depus la dosar întâmpinare la acțiunea reconvențională și o precizare a acțiunii civile formulate.

În cuprinsul acestora, reclamanta a solicitat păstrarea legăturilor personale cu copilul, în conformitate cu următorul program: în a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 16,00 și până duminică la orele 18,00, la domiciliul său, cu obligția sa de a duce și de a aduce copilul; o lună în vacanța de vară în perioada 1-31 august; o săptămână în vacanța de iarnă în perioada 23-30 decembrie, în anii impari, respectiv 31 decembrie – 06 ianuarie în anii pari; de ziua de naștere a copilului în anii pari.

În motivare, reclamanta – pârâta recovnențională a arătat că nu sunt reale susținerile pârâtului din acțiunea reconvențională cu privire la plecarea sa ,,pur și simplu de acasă”, arătând că a făcut acest lucru fiind alungată și agresată fizic de către pârât și că nu a solicitat încredințarea copilului, întrucât nu avea o locuință și nici un loc de muncă stabil.

A mai arătat că nu sunt reale nici susținerile pârâtului cu privire la dezinteresul manifestat față de copil, arătând că a încercat să ia legătura cu copilul, i-a trimis acestuia bani și cadouri, însă pârâtul i-a interzis de fiecare dată acest lucru, ori de câte ori a venit în țară și nu i-a permis acesteia să ia legătura nici măcar telefonic cu copilul

A mai arătat că mama pârâtului este cea care se îngrijește de copil, în mare parte.

În aceeași ședință publică, pârâtul – reclamantul reconvențional a depus la dosar o precizare a acțiunii reconvenționale, prin care a arătat că nu se opune ca reclamanta să păstreze legăturile personale cu copilul, însă la domiciliul copilului, având în vedere că reclamanta este în fapt o străină pentru copil, și nu la domiciliul reclamantei din străinătate, unde de fapt intenționează reclamanta să ducă copilul.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv extras din registrul de căsătorie pentru uzul oficial, chitanțe transfer de bani Western Union, extras din registrul de naștere pentru uzul oficial, Sentința civilă nr. 3829 din data de 7 mai 2007 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, certificatul de nașere al copilului, Sentința civilă nr. 2453 din data de 20.03.2007 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, diplome privind pe copil, referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de Primăria comunei Cermei – autoritatea tutelară la domiciliul din România al reclamantei, înscrisuri în limba italiană - invitație anagrafă, carte de identitate, scrisoare de angajare pe perioadă indeterminată parțială și certificat de atestare pentru cetățenii Uniunii Europenea și declarațiile martorilor I. A., R. A. și C. M., instanța reține următoarele:

Părțile au fost căsătorite, căsătoria fiind încheiată în data de 20.09.2003 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Primăriei municipiului A. și trecută în Registrul stării civile sub nr. 1.120 din aceeași dată. Din căsătoria părților a rezultat copilul C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A..

Prin Sentința civilă nr. 3829 din data de 07.05.2007 pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._ a fost desfăcută căsătoria părților iar copilul C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A. a fost încredințat spre creștere și educare la pârât, fără a fi reglementat dreptul reclamantei de a păstra legăturile personale cu copilul.

Martorii I. A. și R. A., propuși în probațiune de reclamantă, au arătat că după divorțul părților copilul a fost încredințat spre creștere și educare la pârât și că reclamanta a încercat de mai multe ori să ia legătura cu copilul și a trimis acestuia bani. Însă, de fiecare dată, a fost împiedicată de pârât să ia legătura cu copilul. Abia în cursul anului trecut, după promovarea prezentei acțiuni de către reclamantă, pârâtul i-a permis acesteia să ia legătura cu copilul. Reclamanta locuiește în Italia de unde revine în țară de câteva ori pe an pentru perioade de câte o săptămână – două și de fiecare dată a încercat să ia legătura cu copilul.

Martorul C. M., mama concubinei pârâtului, a arătat că după divorțul părților copilul a fost încredințat spre creștere și educare la pârât. Pârâtul locuiește în Nădlac și se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea copilului. Copilul frecventează școala adin orașul Nădlac și învață foarte bine. Părinții pârâtului locuiesc în . divorțul părților reclamanta nu a mai păstrat legăturile personale cu copilul, însă nu din cauza pârâtului.

Martorul a mai arătat că reclamanta trimite foarte rar copilului bani din Italia. Ultima dată când reclamanta a fost în țară i-a adus copilului cadouri constând în haine și dulciuri.

Reclamanta locuiește în Italia, dar în țară are domiciliul în ., jud. A.. Locuința de la această adresă este proprietatea bunicii materne a copilului, d-na. S. M. și este compusă din patru camere și dependințe, bine întreținute și mobilate. Casa este racordată la rețeaua de energie electrică iar încălzirea se realizează cu lemne.

Reclamanta lucrează în Italia și vine în țară de două ori pe an.

Art. 503 cod civil consacră principiul egalității părinților în ce privește drepturile și îndatoririle față de copil. Este un aspect al egalității în drepturi între bărbat și femeie prevăzut în art. 44 din Constituția României. Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ. Astfel fiind drepturile și îndatoririle părinților față de copiii lor, deci în speță față de copilul C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A., rămân neschimbate chiar și după desfacerea căsătoriei părților.

În dispozițiile art. nr. 2 din Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului se indică principiul după care se vor ghida organele de stat, inclusiv instanțele judecătorești, în luarea unor hotărâri referitoare la copii. Este vorba despre principiul interesului superior al copilului. Textul de lege invocat prevede:

„(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal.

(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”

Se va mai ține seama că, în conformitate cu dispozițiile art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Prin dispozițiile art. 15 din același act normativ se promovează aceeași idee a menținerii relațiilor copilului cu părinții și rudele prin întâlniri și vizite. Exercitarea acestui drept se poate limita când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, morală a copilului.

Interesul superior al copilului, în accepțiunea Legii nr. 272/2004, și care se regăsește în egală măsură în Codul civil, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socio-afectiv, la viața de familie, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ceea ce primează este starea de bine, de echilibru necesar copilului. A fi împreună cu copilul său reprezintă pentru părinte un element fundamental al vieții de familie, indiferent dacă relațiile dintre părinții săi s-au destrămat. Pentru aceasta conștientizarea figurii materne se impune cu necesitate pentru minoră.

Cât privește modalitatea de păstrare a legăturilor mamă-fiică, ea trebuie să fie eficientă și independentă de relațiile și problemele dintre părți, dar care să confere totodată posibilitatea pentru fiecare dintre părinți de a se bucura de prezența copilului lor într-un cadru intim, normal și firesc care să permită desfășurarea împreună a unor activități diverse, educative sau de divertisment.

În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grijă și de creștere din partea ambilor părinți.

Dreptul părintelui de a-și vizita copiii implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, astfel că nu poate fi exercitat cu eficiență în cazul în care este limitat, prin restrângerea lui la câteva ore din anumite zile.

În cazul în care, însă părintele și-ar exercita în mod abuziv dreptul de a-și vizita copilul, se va putea solicita încetarea tulburării, eventual prin interzicerea unor vizite la anumite ore.

În speță, din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că reclamanta și-ar fi exercitat abuziv dreptul, fiind îndeplinite condițiile pentru reglementarea vizitării copilului.

În legătură cu pretenția reclamantei de a se stabili programul de vizitare a minorei la domiciliul actual, din Italia, al reclamantei, instanța apreciază că în acest moment o astfel de solicitare nu este în concordanță cu interesul superior al copilului. Având în vedere că, din motive mai mult sau mai puțin obiective, a apărut o semnificativă înstrăinare între reclamantă și fiica ei, instanța apreciază că pentru o reacomodare a minorei cu reclamanta se impune ca un număr suficient de întâlniri să aibă loc în România, unde minora își are tatăl și bunicii și unde aceasta are mediul ei de viață obișnuit. Ulterior, după ce această reacomodare a avut loc în condiții normale, reclamanta are posibilitatea legală de a solicita modificarea programului de vizitare astfel încât eventuale vizite să poată să aibe loc și în Italia, la domiciliul actual al reclamantei.

Un alt motiv, legal, pentru care instanța a apreciat că la momentul actual nu este oportun ca întâlnirile dintre reclamantă și minoră să aibă loc la domiciliul din Italia al reclamantei este absența, de la dosarul cauzei, a actelor referitoare la situația locativă a reclamantei în Italia.

Din materialul probator a rezultat că pârâtul este cel care a împiedicat-o pe reclamantă să ia legătura cu copilul. Această atitudine a pârâtului, deși culpabilă din punct de vedere moral, nu era culpabilă din punct de vedere juridic, în condițiile în care, până la soluția ce urmează a fi pronunțată în prezentul dosar, nu a fost reglementat un program în baza căruia reclamanta să ia legătura cu copilul. Acest lucru se schimbă însă în urma prezentei sentințe. Din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe, în situația în care reclamantul o împiedică pe reclamantă să ia legătura cu copilul în timpul programului stabilit pe cale judecătorească acesta va fi pasibil de răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de „Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului” prevăzută și pedepsită în dispozițiile art. 307, alin. 2 Cod penal care prevede că:

„Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapte persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească, spre creștere și educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților înlătură răspunderea penală.”

Instanța va înlătura din materialul probator înscrisurile în limba italiană depuse la dosar de reclamantă, având în vedere că acestea nu au fost traduse în limba română.

Având în vedere cele de mai sus și interesul superior al copilului, instanța, în baza art. 401 Cod civil va admite în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamantă cât și acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional și, în consecință:

Va reglementa dreptul reclamantei de a păstra legăturile personale cu copilul C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A. în conformitate cu următorul program:

- în fiecare prima și a treia săptămână din lună, la domiciliul din România al reclamantei, de vineri, ora 16.00 până duminică ora 18.00, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- în timpul vacanței de vară, o lună la domiciliul din România al reclamantei, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- în timpul vacanței de iarnă, o săptămână la domiciliul reclamantei din România, astfel încât în anii pari reclamanta să petreacă cu copilul sărbătoarea Crăciunului iar în anii impari reclamanta să petreacă cu copilul sărbătoarea Anului Nou cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- în anii pari, de ziua de naștere a minorei, la domiciliul reclamantei din România, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat;

- anual, de ziua de naștere al reclamantei, la domiciliul din România al reclamantei, cu obligarea reclamantei de a o lua pe minoră de la domiciliul pârâtului și de a o aduce înapoi la finalizarea timpului alocat.

Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere că atât acțiunea civilă principală cât și acțiunea reconvențională urmează a fi admise în parte și ținând cont de măsura în care cele două acțiuni urmează a fi admise, instanța, în baza art. 276 Cod proc. civilă, urmează să compenseze în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. O. F. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 25/27, . în contradictoriu cu pârâtul C. T. cu domiciliul procesual ales municipiul A., ., . și admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant reconvențional C. T. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențională S. O. F. și în consecință:

Reglementează dreptul reclamantei de a păstra legăturile personale cu copilul C. P., născută în data de 29.07.2003 în municipiul A. în conformitate cu următorul program:

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 22.01.2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

C. G. D. B.

Red. GC/Tehnored. ..02.2013

4 ex./2 .>

Se comunică cu:

Reclamanta:

S. O. F. cu domiciliul procesual ales în municipiul A., ., nr. 25/27, .

Pârâtul:

C. T. cu domiciliul procesual ales municipiul A., ., .

← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7/2013. Judecătoria ARAD		Curatelă. Încheierea nr. 5/2013. Judecătoria ARAD →

Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 491/2013. Judecătoria ARAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 491/2013. Judecătoria ARAD