Acţiune în constatare. Sentința nr. 492/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 492/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 492
Ședința publică din 29.01.2015
Președinte: H. Ș.
Grefier: M. J.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul A. S. în contradictoriu cu pârâta . obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, av. V. N. I. din cadrul Baroului A. și reprezentantul pârâtei, c.j. N. C. E., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 23 din Legea nr. 112/1995.
Reprezentantul pârâtei depune trei schițe topografice întocmite de către expert L. V. în dosar nr._ la care s-a făcut referire la termenul anterior.
Reprezentanta reclamantului depune dovada înregistrării la instanță la 28.01.2015, prin serviciul registratură, a cererii de lămurire a raportului de expertiză privind suprafața totală a terenului, raportat la expertiza realizată în dosarul nr._ .
Reprezentantul pârâtei arată că cele trei schițe privesc trei situații diferite, însă una este identică cu cea din dosarul de față, iar celelalte două variante privesc doar întinderea grădinii reclamantului.
Instanța apreciază că nu se mai impun noi lămuriri din partea expertului, raportat la conținutul schițelor și obiectul dosarului care se referă doar la terenul aferent construcției.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemafiind alte cereri, instanța constată terminată etapa cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea în parte a acțiunii, să se aibă în vedere și celelalte schițe de la dosar din care rezultă suprafața de 423 mp, cu cheltuieli de judecată parțiale constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței pe care o depune la dosar, și onorariu expert.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare, fără cheltuieli.
INSTANȚA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /31.07.2013, reclamantul A. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 806 mp teren înscris în CF nr._ F., nr. top. 108/d-Tisa Nouă și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul în litigiu în baza Legii nr.112/1995, ocazie cu care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate doar asupra unei porțiuni din teren. Suprafața de 806 mp se află în proprietatea Statului Român, cu toate că art. 26 din Legea nr.112/1995 și art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi prevăd ca proprietarul construcțiilor achiziționate în baza Legii 112/1995 i se atribuie în proprietate și terenul aferent construcției. Dreptul de coproprietate asupra imobilului a fost sistat parțial prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._/55/2011 al Judecătoriei A. prin care imobilul i-a fost atribuit cu obligarea sa la plata unei sulte.
În ce privește terenul aferent construcției, necesar unei bune utilizări a acesteia, este evident că acesta nu poate fi decât totalul terenului înscris în cartea funciară în care este înscrisă și construcția.
În drept, a invocat art. 26 din Legea nr.112/1995 și art. 37 HG nr. 20/1996.
Prin întâmpinare (f.14-15), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, a arătata că din suprafața totală de 1.224 mp a terenului situat în localitatea Tisa Nouă, nr. 149, înscris în CF nr._ F., nr. top. 108/d Tisa Nouă, 805 mp aparțin Statului Român, ca urmare a preluării în baza Decretului-lege nr. 223/1974. Diferența de 419 mp, este proprietatea reclamantului, 306 mp dobândiți prin hotărâre judecătorească, iar 113 mp dobândiți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 322/2005, încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
Terenul aferent construcției dobândit prin cumpărare în baza Legii 112/1995 este de 113 mp. Prin teren aferent construcției, se înțelege terenul efectiv destinat construcției, iar nu întreaga suprafață de teren înscrisă în evidențele cărții funciare. D. urmare, diferența de 805 mp nu se cuvine reclamantului, nefiind aferent construcțiilor la acea dată.
În drept, a invocat art. 26 alin. 3 din Legea 112/1995 C.proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.19), reclamantul a arătat că terenul destinat construcției este terenul care se înstrăinează împreună cu construcția în baza Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent construcției depășește această suprafață și se dobândește în proprietate ulterior, pe lângă construcție și terenul destinat acesteia. În ce privește stabilirea exactă a acestei suprafețe de teren aferent construcției, învederează practica în materie a Curții de Apel Timișoara care stabilește că acest teren se determină prin expertiză topografică, având în vedere suprafața efectiv construită și amplasamentul terenului în litigiu, suprafață necesară unei bune utilizări a construcției.
În probațiune, s-au depus înscrisuri: CF nr._ F. (f.5-6), contract de vânzare-cumpărare nr. 322/19.01.2005 (f.16, 47), sentința civilă nr. 5945/19.06.2012 din dosar nr._/55/2011 (f.35-36), rolul fiscal nr. 1461/14.11.2013 (f.46), fișa tehnică și de calcul pentru locuințele și anexele aferente situate în localitatea Tisa Nouă nr. 106 (f.48-50), planul releveu și de situație privind imobilul întocmite de expert Lannert Ș. (f.51-52), HCL F. nr. 28/27.04.2005 (f.92), extras din Regulamentul Local de Urbanism, (f.93-95), raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de către expertul L. V. în dosar nr._ (f.118-124, f.126-128). S-a administrat proba cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert R. C. (f.79-85, f.105-107, 112-117). La termenul de judecată din data de 15.01.2015, s-a prezentat dl. expert R. C. care a dat lămuriri cu privire la raportul expertiză (f.125).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 322/19.01.2005 (f.16, 47), încheiat în baza Legii nr. 112/1995, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de ¾ din casa ce a făcut obiectul contratului de închiriere nr. 60/22.10.1991 și suprafața de 113,25 mp reprezentând teren aferent.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 5945/19.02.2012, din dosar nr._/55/2011 (f. 35-36), reclamantul a dobândit cota de 1/4 din casă, deci dreptul de proprietate exclusivă asupra acesteia, precum și o suprafață de teren de 306 mp, pentru care a achitat sultă.
Astfel, în prezent, reclamantul deține în proprietate suprafața de 419 mp, restul fiind proprietatea pârâtei .> Prin acțiunea de față, reclamantul apreciază că terenul aferent construcției deținută în poprietate excede suprafeței pe care o are deja în proprietate, afirmând că acest teren cuprinde și restul de 805 mp.
În drept, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 prevede că suprafețele de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, iar art. 37 din HG nr. 20/1996 specifică că „În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege.”
Cu privire la noțiunea de teren aferent, astfel cum însăși reclamantul arată, invocând jurisprudența, acesta ar consta în terenul necesar unei bune utilizări și exploatări normale a locuinței. Cu alte cuvinte, acest teren nu poate fi redus doar la suprafața efectiv ocupat de construcție deoarece nu poate fi apt de a asigura exploatarea normală, precum accesul la locuință și la calea publică, repararea zidurilor, utilizarea anexelor. Astfel, acest teren cuprinde suprafața din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.
În speță, având în vedere schița de la raportul de expertiză (f. 114) care redă situația existentă la locul imobilului, terenul necesar utilizării construcției aflate în proprietatea reclamantului este cea care asigură accesul pietonal, accesul auto și utilizarea anexei și latrinei. În total, această suprafață este de 301 mp, reprezentând în fapt întreaga curte a imobilului. Instanța nu împărtășește punctul de vedere al expertului că suprafața cuprinde și porțiunea de 21,86 mp din grădină, care este situată în spatele imobilului deoarece acesta nu afectează folosința efectivă a casei. Chiar dacă s-ar valorifica și acest punct de vedere, suprafața indicată de expert ar fi de 322,86 mp, inferioară celei de 419 mp pe care reclamantul o deține.
În ce privește obiecțiunile reclamantului privind suprafața totală a terenului, instanța arată că acest aspect nu are incidență în cauză. În primul rând, având în vedere obiectul cauzei (stabilirea terenului aferent construcției) și noțiunea de teren aferent, astfel cum s-a arătat mai sus, schițele realizate în dosarul nr._ (f.126-128) diferă doar sub aspectul întinderii grădinii, iar acest teren nu are relevanță în cauză. Mai mult, schița de la Anexa 1A propune o suprafață de 413 mp, mai mică decât cea stabilită de expertul din prezenta cauză, anume de 423 mp. În al doilea rând, chiar îmbrățișând opinia expertului că terenul aferent se raportează la procentul de 35% (POT – procentul maxim de ocupare a terenului), nici în acest caz terenul aferent construcției astfel calculat nu depășește suprafața de teren pe care reclamantul o are deja în proprietate. Procentul de ocupare a terenului stabilește că o construcție poate ocupa doar un anumit procent dintr-o anumită parcelă, în speță maxim 35% din suprafața totală a terenului (având în vedere procentul stabilit prin hotărârea consiliului local, în baza Planul Urbanistic General). În speță, amprenta construcției este de 113 mp, iar terenul care asigură respectarea acestui procent este de 322,86 mp (f. 112-113). Contestarea suprafeței totale a terenului ar fi avut importanță doar în cazul în care întinderea terenului stabilită de expert la 423 mp nu ar fi respectata procentul de 35% (amprenta construcția ar fi avut peste 113 mp). D. în acest ultim caz ar fi avut relevanță obiecțiunea reclamantului în sensul stabilirii unei suprafețe mai mari a terenului, anume până la asigurarea acestui POT. Prin urmare, în cauza de față, în ambele situații, nu are relevanță care este suprafața totală a terenului.
Față de toate acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului și, pe cale de consecință, în baza art. 453 C.p.c., neputându-se reține o culpă procesuală a pârâtei, va respinge și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. S., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. N., cu sediul în A., .. 18-26, ., . în contradictoriu cu pârâta . în ., jud. A. având ca obiect acțiune în constatare ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 29.01.2015.
Președinte Grefier
H. Ș. M. J.
Red./tehn./HȘ/MJ/25.02.2015
Ex.4/2 . comunică cu:
A. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. N., cu sediul în A., .. 18-26, ., .
. în ., jud. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6558/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 503/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
