Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 689/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 689/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 689/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 689
Ședința publică din 10 februarie 2015
Președinte: H. B.
Grefier: A. Craițar
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamanta D. L. împotriva pârâților P. S. V. și P. M., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care la data de 09.02.2015 se constată depuse concluzii scrise din partea pârâților.
Văzând că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.02.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și că s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A., la data de 14.07.2014, reclamanta D. L. a solicitat obligarea pârâților P. S. V. și P. M. la plata sumei de 597,16 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea medicamentelor, a tratamentelor și a deplasărilor pe care le-a efectuat în interes medical, și 2.000 euro (echivalentul a 8.773,40 lei) cu titlu de daune morale pentru toate suferințele cauzate și traumele provocate de animalele aflate în proprietatea pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 01.10.2013 se deplasa pe bicicletă spre casă. La un moment dat, din curtea imobilului ce aparține pârâților au ieșit doi câini care au atacat-o. Câinii au lătrat agresiv la reclamantă, au înconjurat-o și au prins-o de picioare, descălțând-o de saboți și ciorapi. Acest fapt a condus la dezechilibrarea reclamantei, moment în care a căzut de pe bicicletă pe partea dreaptă a corpului și s-a lovit de o bordură de ciment. În acel moment, fiica pârâților, auzind probabil strigătele puternice de ajutor, a ieșit din casă, a chemat câinii în curte și i-a spus reclamantei că nu a observat când cei doi câini au ieșit din curte.
Imediat după incident, reclamanta arată că și-a sunat soțul, care a venit de urgență la locul unde s-a produs incidentul pentru a o duce la spital; în urma acestei agresiuni, reclamanta a efectuat mai multe consultații de specialitate, iar conform certificatului medico-legal nr. 675/A2/04.10.2013 a necesitat 12 zile de îngrijiri medicale.
Învederează reclamanta că cei doi câini au, în acea zonă, o reputație ca manifestând un comportament agresiv, existând și alte incidente similare. De asemenea, medicul veterinar din cadrul Direcției Sanitar Veterinare A. care a efectuat examenul clinic al animalului a afirmat că pârâții au câini agresivi, iar în ceea ce privește starea de sănătate a câinilor s-a constatat, conform „Adeverinței privind rezultatul examenului clinic al animalului pus sub observație pentru turbare” nr. 100 din data de 02.10.2013, că aceștia nu prezintă semne clinice de turbare.
Persoanele vinovate de producerea agresiunii sunt pârâții, proprietarii celor două animale, care răspund, conform art. 1375 Cod Civil, pentru prejudiciile cauzate de animalele lor, chiar și atunci când acestea au scăpat de sub paza lor.
Ca urmare a incidentului produs la data de 01.10.2013, reclamanta arată că s-a adresat Poliției Municipiului A. cu o plângere penală prealabilă înregistrată cu nr._/2013 împotriva numiților P. M. și P. S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe prevăzută la art. 180 alin. 2 din vechiul Cod Penal (în vigoare la data formulării plângerii penale prealabile). Plângerea penală formulată de reclamantă a fost soluționată prin ordonanța de clasare emisă de P. de pe lângă Judecătoria A. la data de 28.05.2014 în dosarul nr. 6851/P/2013. Această soluție s-a întemeiat pe dispozițiile noului Cod Penal care, restrângând sfera de incidență a textului care reglementează vătămarea corporală din culpă, sunt mai favorabile făptuitorilor. Prin urmare, întrucât fapta care a produs din culpă persoanei vătămate leziuni traumatice sub 90 de zile de îngrijiri medicale a fost dezincriminată, s-a dispus clasarea cauzei.
Învederează reclamanta că, anterior introducerii plângerii penale prealabile, i-a fost comunicată o invitație la mediere din partea pârâtului P. S.-V., prin intermediul Biroului de mediator C. Anișoara. La data de 03.12.2013 stabilită pentru ședința de mediere, reclamanta s-a prezentat împreună cu soțul, pentru a încerca să se împace cu pârâții. Oferta de despăgubire venită din partea acestora a fost următoarea: suma de 500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 250 lei cu titlu de daune morale. Având în vedere această ofertă, reclamanta a considerat că aceștia nu iau în serios gravitatea faptelor săvârșite de animalele aflate în paza lor, fiind dispusă să negocieze deschis o ofertă serioasă, care să-i acopere prejudiciul moral, chiar și parțial, însă suma de 250 lei i s-a părut infimă raportat la spaima, suferințele fizice și trauma care i-a fost produsă urmare a agresiunii cauzate de câinii acestora. De asemenea, daunele materiale oferite nu acopereau cheltuielile efectuate de reclamantă cu îngrijirile medicale. Prin urmare, medierea s-a finalizat prin încheierea unui proces verbal de închidere a medierii la data de 03.12.2013 având ca și rezultat eșuarea acesteia.
Față de aceste considerente, reclamanta consideră că sunt întrunite condițiile răspunderii civile obiective pentru prejudiciile cauzate de animale, respectiv: prejudiciul suferit de reclamantă - leziunile traumatice - a fost cauzat de animalele pârâților, fapt care reiese din declarațiile martorilor audiați în dosarul penal nr. 6851/P/2013 și din înscrisurile depuse în probațiune - potrivit certificatului medico-legal, leziunile traumatice s-au putut produce prin mușcătură de animal - posibil câine.
La momentul producerii daunei, animalele trebuiau să se afle în paza proprietarilor-pârâți, însă cei doi câini care au atacat-o au ieșit din curtea pârâților, poarta casei acestora fiind deschisă. Prin urmare, câinii nu au evadat, ci au avut posibilitatea să circule liber, nefiind supravegheați corespunzător.
Referitor la daunele materiale solicitate în cuantum total de 597,16 lei, acestea sunt compuse din suma de 276,94 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu consultațiile, medicamentele și tratamentele care au necesitat pentru vindecare și suma de 320,22 lei reprezentând deplasările pe care reclamanta le-a efectuat în interes medical.
Referitor la daunele morale în cuantum de 2.000 Euro (echivalentul a 8.500 lei), reclamanta arată că acestea sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei acesteia. Daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. Daunele morale se apreciază de la caz la caz, instanța fiind obligată să aibă în vedere suferința și traumele concrete pe care partea vătămată le-a resimțit urmare a producerii accidentului.
Solicită reclamanta a se avea în vedere că a suferit un șoc puternic urmare a agresiunii produse la data de 01.10.2013, imediat după producerea agresiunii, soțul său a transportat-o la Spitalul Clinic Județean de Urgență A. unde a fost supusă mai multor controale de specialitate. Suferințele fizice provocate au necesitat, conform certificatului medico-legal nr. 675/A2 din data de 04.10.2013, 12 zile de îngrijiri medicale, ceea ce indică faptul că rănile provocate de mușcăturile celor doi câini nu au fost deloc superficiale.
Mai mult decât atât, având în vedere căzătura puternică cauzată de agresivitatea celor doi câini și durerile puternice pe care le resimțea constant atât în zona spatelui cât și la picioare, a decis să efectueze o . controale și investigații medicale pe cont propriu. Este adevărat că aceste analize medicale au avut un rezultat pozitiv, însă solicită a se avea în vedere faptul că la aprecierea daunelor morale trebuie să țină cont atât de suferințele fizice cauzate în concret de . animalelor, cât și de suferințele psihice, de teama indusă și de intensitatea cu care reclamanta a resimțit acest eveniment.
Precizează că datorită acestui incident nu mai reușește să se odihnească în timpul nopții, simte constant o durere în picior în timpul mersului, dar și la spate în locul unde a avut loc căzătura. De asemenea, evită mersul pe jos sau pe bicicletă, de teamă să nu fie atacată din nou de câini.
Ca atare, consideră că este îndreptățită la repararea prejudiciului moral având în vedere faptul că incidentul din data de 01.10.2013 constituie încă un puternic factor de stres, apreciind că suma de 2.000 Euro (echivalent a 8.500 lei) este justificată pe deplin și acoperă integral daunele morale.
Reclamanta invocă dispozițiile art. 1386 alin. 2 cod civil și arată că, instanța trebuie să stabilească cuantumul daunelor morale raportat la suferința și trauma pe care a resimțit-o atât în momentul atacului cât și în perioada imediat următoare.
În drept se invocă dispozițiile art. 1375 și art. 1386 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție, au invocat în temeiul art. 245 raportat la art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei P. M. F., având în vedere că, la data producerii incidentului, 01.10.2013, pârâta era plecată din țară, paza juridică și materială a animalelor de companie ale familiei aparținând soțului acesteia, pârât în cauză.
Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1375 din Noul Cod Civil, reclamanta trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal și că la data producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridică a persoanelor de la care se pretinde plata despăgubirilor (a pârâților).
Or, din probele administrate, nu rezultă că presupusele leziuni ar fi fost provocate de animalele (câinii) familiei P., neexistând nici un martor care să declare în acest sens sau înscrisuri de la organele competente, altele decât cele eliberate în baza declarațiilor reclamantei.
Toate afirmațiile reclamantei nu corespund realității, nefiind confirmate de nicio probă. Nu contestă faptul că animalele au fost în stradă, însă nicidecum poarta imobilului proprietatea pârâților nu a fost deschisă.
După cum se poate observa, reclamanta încearcă să inducă ideea că animalele intră în categoria câinilor agresivi, fiind cunoscuți în zonă ca manifestând comportament agresiv. Raportat la aceasta, pârâții arată că aceste susțineri sunt contrare realității, câinii fiind crescuți în casă și tratați ca membrii ai familiei, fiind prietenoși și blânzi, nefiind dresați pentru pază și nici nu au un comportament agresiv.
Aceste susțineri sunt dovedite prin Adeverințele de înregistrate eliberate de Asociația Chinologică Română A. care atestă faptul că nici unul dintre câini nu se încadrează în categoria câinilor periculoși, precum și prin planșe foto.
Arată că în dimineața zilei de 01.10.2013 era acasă fiica pârâților, care, auzind câinii lătrând, a ieșit să vadă ce se întâmplă. Reclamanta a întrebat-o ai cui sunt câinii și i-a comunicat că va merge la poliție, refuzând propunerea fiicei acestora de a sta de vorbă cu pârâtul după ce acesta se va întoarce acasă de la locul de muncă. Precizează că reclamanta nu a acuzat nicio durere, nu a solicitat ajutor și s-a deplasat singură spre locuința acesteia.
Apreciază că atitudinea reclamantei de a refuza orice fel de sprijin din partea pârâților, în sensul acordării de medicamente și îngrijiri medicale de care avea nevoie este dovada relei credințe a acesteia și încercarea de a-și îmbogăți patrimoniul fără just temei, în detrimentul patrimoniului pârâților.
Pârâta, de la întoarcerea sa în țară la data de 05.10.2013, învederează că a încercat să ia legătura cu reclamanta pentru a-i oferi sprijinul de care are nevoie, însă fiica reclamantei nu i-a permis să discute direct cu ea, iar la un moment dat i-a comunicat telefonic – la a treia convorbire – 14.10.2013, că reclamanta urmează să o contacteze când se va face bine.
Ulterior, nu a mai luat legătura cu reclamanta, însă au fost contactați de aceasta cu câteva zile înainte de împlinirea unui termen de 2 luni de la data introducerii plângerii penale, ocazie cu care le-a solicitat pârâților să se înțeleagă, pentru a-și retrage plângerea de la poliție. Nici cu această ocazie nu a vrut să le comunice care este cuantumul pretențiilor acesteia, refuzând să se întâlnească în prezența unor martori, motiv pentru care pârâții au recurs la o persoană de specialitate - mediator.
La mediator, soțul reclamantei a fost revoltat că pârâții au subliniat faptul că sunt de acord să le acorde o sumă cu titlu de despăgubiri în măsura în care le vor dovedi că au fost provocate de câinii acestora. Și în fața mediatorului reclamanta, împreună cu soțul acesteia, au înțeles să le solicite pârâților despăgubiri în cuantum de 2.000 de euro, fără a le prezenta nicio dovadă că prejudiciul ar fi fost cauzat de câinii familiei și fără acte medicale care să ateste acest fapt.
Din această conduită, refuzul oricărui contact cu pârâții și, cu atât mai puțin, al sprijinului pe care erau dispuși să-1 ofere, rezultă fără dubiu reaua credință a reclamantei și dorința acesteia de a se îmbogăți. Pârâții au acționat cu bună credință, cu grijă și respect, nepunând la îndoială cele susținute de reclamantă, până la momentul în care și-au dat seama de scopul urmărit de reclamantă și au constatat multe neconcordanțe în declarațiile date de aceasta în fața organelor de poliție.
În ceea ce privește suma pretinsă de reclamantă cu titlu de daune materiale pentru prejudiciul cauzat de animalele, proprietatea pârâților, aceștia arată că din analiza documentelor medicale, rezultă că reclamanta, în ziua incidentului 01.10.2013 s-a deplasat la U.P.U. A., fiind examinată, diagnosticul fiind ECO negativ și Radiografie torace normal. De asemenea, prin aceeași scrisoare medicală_/01.10.2013 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență A. – U.P.U, i-a fost recomandat un consult la infecțioase.
La data de 03.10.2013, reclamanta a beneficiat de un consult în specialitatea Ortopedie, al cărui rezultat a fost „plagă superficială gleznă stângă în curs de vindecare”, recomandarea specialistului fiind repaos relativ și tratament antiinflamator general și local, astfel cum reiese din rezultatul nr. 1908/03.10.2013. Anexat acestuia stă rezultatul Buletinului de investigații radiologie/imagistică medicală nr. 1549/03.10.2013 având ca obiect de investigație radiografia gleznei, cu rezultatul „aspect normal”.
Costurile acestor investigații, astfel cum rezultă din chitanțele nr._/03.10.2013 și_/03.10.2013 au fost 20 lei, respectiv 40 lei.
La data de 04.10.2013 i-a fost eliberată reclamantei o adeverință medicală de către Secția Clinică Boli Infecțioase Adulți din care rezultă că aceasta este suferindă de plagă mușcată (câine), pentru a-i servi la Medicină Legală. Învederează pârâții că nu există nici un alt document care să ateste că a beneficiat de un consult de specialitate - infecțioase, iar adeverința cel mai probabil a fost eliberată doar în baza declarațiilor reclamantei în sensul că a fost mușcată de câine.
În baza acestor documente medicale, reclamantei i-a fost eliberat Certificatul medico-legal nr. 675/A2/04.10.2013 ale cărui concluzii au fost în sensul că leziunile traumatice descrise la punctele 4, 5 și 6 s-au putut produce prin mușcătură de animal - posibil câine.
De aici nu se poate stabili cu certitudine că reclamanta a fost agresată de un animal, cu atât mai puțin nu poate fi identificat animalul, rezultatele investigațiilor având la bază declarațiile reclamantei în sensul că a fost agresată de câini, la baza acestora neexistând o constatare tehnico-științifică care să ateste aceste fapte, de pildă nu a fost luată amprenta canină pentru a elimina orice îndoială.
Deși a beneficiat de asistență de specialitate în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență A., nemulțumită fiind probabil de rezultatele investigațiilor medicale, care indicau starea bună de sănătate a reclamantei, la data de 04.10.2013 aceasta s-a deplasat la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara pentru examen toracic, însă, potrivit Buletinului de Interpretare examen CT nr. 331/04.10.2013 rezultatul nu a evidențiat nici un traumatism toracic. Pe de altă parte, tomograful de torace este recomandat pentru depistarea afecțiunilor plămânilor și cancer la plămâni, nicidecum posttraumatic.
Ulterior, la data de 06.11.2013, în baza trimiterii efectuate de medicul de familie al reclamantei, aceasta și-a efectuat o ecografie generală la Centrul Medical Rubio din A., concluzia fiind „litiază renală – bilateral”, ceea ce se traduce în limbaj curent prin nisip/pietre la rinichi.
La aceeași dată, reclamanta s-a deplasat la un medic specialist oncolog, care i-a făcut trimitere la ecografie pentru afecțiuni ale sânului, rezultatul însă, nici de această dată, neevidențiind probleme de sănătate pentru reclamantă și nicidecum afecțiuni generate de incidentul din data de 01.10.2013.
Pârâții apreciază că majoritatea investigațiilor efectuate nu au legătura cu ,,rana superficială” pe care reclamanta a prezentat-o la gleznă și care este posibil a fi produsă prin mușcătură de câine. Investigațiile au fost făcute pe baza unor bilete de trimitere cu diagnostice care nu au legătură cu presupusul atac canin.
Pentru stabilirea adevărului, pârâții au solicitat, în temeiul art. 254 alin. 1 coroborat cu art. 330 și urm. Cod procedură civilă, încuviințarea efectuării unei expertize medico legale și emiterea unor adrese către Spitalul Clinic Județean de Urgențe A. – UPU, pentru a se comunica o copie de pe foaia de observație a reclamantei și o adresă către Spitalul Clinic Județean de Urgențe A. – Secția Boli Infecțioase Adulți, pentru a se preciza dacă reclamanta a beneficiat de consult de specialitate, tratament medical și vaccin antirabic.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de reclamantă pentru vindecare, pârâții arată că majoritatea bonurilor fiscale prezentate de reclamantă în susținerea prejudiciului material, nu datează din ziua producerii incidentului, fiind mult ulterioare acestuia și fără legătură cu tratamentul indicat, respectiv medicamente cu indicații terapeutice pentru hipertensiune arterială, antibiotice, protectoare gastrice. Precizează că, urmare a prezentării la U.P.U. nu a avut nicio indicație medicamentoasă prin scrisoarea medicală eliberată, neexistând nici un alt înscris care să ateste aceasta. Pe de altă parte, medicația pentru care reclamanta prezintă bonuri de la farmacie trebuia să fie însoțită de prescripția medicală aferentă.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor morale, pârâții solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, în cauză nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei unei persoane, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, reclamanta este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâților. Reclamanta nu face dovada existenței vreunui prejudiciu nepatrimonial, nefiind probată producerea vreunei suferințe morale acesteia.
Daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamantă, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Criteriul general evocat de CEDO constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În situația daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu, nici material nici moral, din probele administrate în cauză nerezultând cu certitudine că aceasta a fost „mușcată” de câini, ori simplele susțineri, fără suport probator, nu pot răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază pârâții, mai mult, dubiul profită pârâților, situație în care apreciază că nici o sumă nu poate fi acordată reclamantei cu titlu de daune morale.
În plus suma solicitată de reclamantă cu acest titlu este excesivă, iar răspunderea civilă delictuală este menită să acopere o pagubă nu să asigure un câștig, cuantumul daunelor morale trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să se constituie în venituri nejustificate acordate reclamantei.
Cum în speță, elementele răspunderii civile delictuale nu sunt dovedite, pârâții solicită respingerea și a acestei cereri.
Pentru considerentele expuse, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În drept, se invocă prevederile art. 205, art. 248, art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta arată că nu se opune admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât aceasta a făcut dovada lipsei sale din țară la momentul producerii incidentului, paza juridică și materială a animalelor aparținând pârâtului.
Pe fond, solicită respingerea apărărilor pârâtului și apreciază că toate probele administrate în dosarul penal sunt necesare și utile soluționării prezentei cauze. Consideră că apărările formulate de pârât dovedesc reaua-credință a acestuia, în sensul că se încearcă prin orice mijloc posibil evitarea reparării prejudiciului material și moral.
Pârâtul susține că modalitatea în care reclamanta a descris evenimentele nu sunt conforme cu realitatea, cu toate că acesta nu se afla acasă la momentul incidentului, și pe cale de consecință, nu poate cunoaște cu exactitate derularea evenimentelor. Afirmațiile reclamantei sunt confirmate de martorul P. R., care a declarat că „a văzut câinii vecinului la poarta imobilului de unde lătrau”.
Prin urmare, aspectul esențial îl reprezintă faptul că cei doi câini ai pârâtului s-au aflat în afara incintei curții imobilului acestuia, fiind irelevant dacă poarta a fost sau nu deschisă.
Reclamanta nu contestă creșterea și educarea câinilor asemănător unor membrii de familie, însă reacția acestora față de străini în momentul în care sunt nesupravegheați este una imprevizibilă, agresivă și periculoasă.
În acest sens, în dosarul penal nr. 6851/P/2013 se regăsește declarația martorului D. I. care a relatat că, în timp ce aștepta o cunoștință, a auzit câinii lătrând și, ieșind la poartă a constatat faptul că cei doi câini lătrau la aceasta. Martorul a încercat să alunge câinii, însă aceștia au devenit tot mai agresivi, determinându-i pe cei doi să intre în curte. Cunoștința martorului i-a arătat acestuia că a fost mușcată de cei doi câini, însă rănile au fost superficiale și nu au necesitat îngrijiri medicale. Tot atunci, martorul a identificat câinii ca fiind cei ai familiei P..
Prin urmare, este irelevant dacă cei doi câini ai familiei P. sunt sau nu încadrați în categoria câinilor periculoși, întrucât art. 1375 Cod civil nu condiționează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale de un grad de pericol ridicat al animalului.
De asemenea, susținerea pârâtului cu privire la faptul că reclamanta ar fi refuzat orice discuție cu fiica acestuia, este neadevărată, deoarece fiica reclamantului a declarat în mod expres că nu a dorit să discute cu reclamanta „nevrând să intre în polemici”.
Singurul moment în care pârâtul a încercat să comunice cu reclamanta a fost cel în care a participat la ședința de mediere, moment în care i-a oferit suma de 500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 250 lei cu titlu de daune morale.
Susținerea pârâtului că reclamanta ar încerca să obțină bani de la acesta prin șantaj, este nefondată, deoarece reclamanta dorește să își repare pe cale legală prejudiciul cauzat de animalele aflate în paza sa.
Solicită reclamanta să se constate că între acțiunea celor doi câini și vătămările pe care le-a suferit urmare a căzăturii de pe bicicletă există o legătură de cauzalitate, întrucât nu a fost doar mușcată de câinii familiei P., ci urmare a agresiunii acestora a avut lovituri și în alte părți ale corpului, datorită impactului cu solul, iar din certificatul medico legal nr. 675/A2/04.10.2013 se poate observa că leziunile nu au fost superficiale.
Investigațiile multiple efectuate s-au datorat șocului puternic pe care reclamanta l-a suferit ca urmarea agresiunii celor doi câini.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate pentru vindecare, reclamanta învederează că toate bonurile fiscale depuse în probațiune pentru a dovedi pretențiile materiale datează din lunile octombrie-noiembrie 2013, imediat după data producerii incidentului. Prejudiciul material solicitat constă în mare parte în cheltuielile efectuate cu medicamentația antiinflamatoare pe care a administrat-o în perioada imediat următoare incidentului.
Contrar susținerilor pârâtului, antiinflamatoarele pe care reclamanta le-a luat ca tratament pentru vindecarea leziunilor provocate de câinii pârâtului sunt în legătură directă cu incidentul din 01.10.2013 și apărările acestuia cu privire la faptul că bonurile fiscale depuse nu datează din ziua producerii incidentului, este dovada că acesta nu dorește repararea prejudiciului suferit de reclamantă.
Cu privire la susținerea pârâtului cu privire la faptul că reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu material sau moral, reclamanta arată că nu poate fi luată în considerare, deoarece daunele materiale se dovedesc prin înscrisuri fiscale justificative pe care reclamanta le-a anexat cererii de chemare în judecată.
Menționează reclamanta că suma de 2.000 euro cu titlu de daune morale nu reprezintă o îmbogățire fără just temei, ci are menirea de a acoperi integral suferința reclamantei și se raportează la cele 12 zile de îngrijiri medicale stabilite prin certificatul medico-legal nr. 675/A2 din data de 04.10.2013.
Pentru motivele arătate, reclamanta solicită respingerea apărărilor pârâtului și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Din actele dosarului, respectiv: certificatul medico-legal nr. 675/A2/04.10.2013, ordonanța de clasare dată în dosarul nr. 6851/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., acte medicale și bonuri fiscale (f 9- 23), invitația la mediere din data de 25.11.2013, procesul verbal privind prezența părților la ședința de mediere din data de 03.12.2013 și procesul verbal de închidere a medierii din 03.12.2013, copia pașaportului pârâtei, planșe foto privind cei doi câini ai pârâților, planșe foto privind leziunile suferite de reclamantă și acte medicale ( f 55-60), interogatoriul reclamantei, declarațiile martorilor D. I., P. R.-V., M. M.-L., S. F., S. F., B. I. E., raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei efectuat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, precum și actele dosarului penal nr. 6851/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 01.10.2013, reclamanta, în timp ce se deplasa spre casă pe bicicletă a fost înconjurată și ulterior mușcată de doi câini aparținând pârâților, ce au ieșit din curtea imobilului și se aflau liberi pe stradă. În urma atacului canin, reclamanta s-a dezechilibrat și a căzut de pe bicicletă, lovindu-se de o bordură de ciment. În urma accidentului suferit, reclamanta a necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 675/A2 din 04.10.2013 (f. 7).
Cererea reclamantei este o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale.
Astfel, conform art. 1375 din Codul civil, proprietarul unui animal sau acela care se servește de el, independent de orice culpă, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Din perspectiva cerințelor necesare a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina proprietarului unui animal, victima trebuie să dovedească atât existența prejudiciului cauzat de către animal și raportul de cauzalitate dintre prejudiciul suferit și fapta acestuia, cât și faptul că animalul respectiv se afla la acea dată în paza juridică a persoanei de la care se pretinde plata despăgubirilor.
Asupra prejudiciului material cauzat reclamantei, instanța reține că aceasta a suferit leziuni traumatice, atestate atât prin certificatul medico-legal eliberat imediat după incident (f. 7), cât și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Martorul D. I. (f. 74), care locuiește aproximativ vis-a-vis de imobilul pârâților a atestat faptul că în dimineața zilei de 01.10.2013, cei doi câini ai familiei P. au atacat-o pe femeia care are grijă de copilul său. A mai arătat că cei doi câni erau nervoși și pe punctul de a-l mușca, în momentul când s-a apropiat să o ajute pe femeie să intre în casă. Martorul a declarat că a văzut-o și pe reclamantă, care șchiopăta și se pregătea să sune la imobilul pârâților, și care i-a spus că a fost mușcată.
Un alt vecin al pârâților, martorul P. R.-V. (f. 75) a arătat că nu a fost de față la eveniment, dar dimineața când se pregătea să plece la serviciu a văzut-o pe reclamantă pe bicicletă și pe cei doi căței pe stradă, în fața porții imobilului familiei P., lătrând.
Mai mult decât atât, însăși pârâta P. M. a arătat că după producerea incidentului a luat legătura de câteva ori cu fiica reclamantei, oferindu-i sprijin constând în medicație și chiar bani, fapt recunoscut și de către reclamantă prin răspunsurile la interogatoriul administrat (f. 71-71), cât și de către martora M. M.-L. (f. 80).
Martora S. F. (f. 81) a arătat că știe despre mușcătura suferită de reclamantă provenind de la câinii pârâților, atât de la aceasta, cât și de la vecini. A văzut urmările acestui eveniment, atunci când a vizitat-o pe reclamantă, aceasta din urmă având urme de mușcături la picioare și vânătăi produse de căzătura de pe bicicletă, pe partea dreaptă a corpului, la mână sub braț, astfel cum indică de altfel și concluziile certificatului medico-legal nr. 675/A2 din 04.10.2013 (f. 7). A mai arătat că leziunile suferite i-au produs mai multe neplăceri, reclamanta fiind nevoită să poarte bandaje până de sărbătorile de iarnă și să efectueze mai multe investigații medicale. Disconfortul provocat de aceste leziuni au avut drept urmare faptul că reclamanta nu putea să doarmă, a avut nevoie de ajutor pentru deplasare și până în prezent nu a scăpat de frica de câini.
Existența acelorași plăgi, respectiv vânătăi, este confirmată și de martora B. I. E. (f. 91), care a arătat că a reclamanta a stat la pat, fiind într-o stare fizică și psihică proastă, având nevoie de ajutor, inclusiv pentru deplasarea la baie, abia în primăvara anului următor refăcându-se complet. Aceleași leziuni fizice suferite de reclamantă ca urmare a mușcăturii câinilor sunt atestate și de fotografiile depuse la dosar (f. 55-59).
Din înscrisurile depuse în probațiune (f. 9-23, 60), instanța mai constată că reclamanta a dovedit efectuarea cheltuielilor reprezentând contravaloarea medicamentelor, a tratamentelor și deplasărilor efectuate în interes medical, în cuantum de 597, 16 lei.
Cu adeverințele și scrisorile medicale, reclamanta a făcut dovada investigațiilor medicale efectuate imediat după incidentul suferit, iar cu chitanțele și bonurile fiscale anexate la dosar a probat cumpărarea de medicamente și alte materiale sanitare, care prin data achiziționării și specificul lor, au legătură cauzală cu leziunile suferite.
Referitor la prejudiciul moral pretins a fi fost suferit de către reclamantă, instanța reține că existența acestuia este certă. Urmare a mușcăturilor, reclamanta a suferit fizic și psihic, o anumită perioadă, fapt confirmat și prin declarațiile testimoniale, care au indicat că aceasta a avut dureri fizice, disconfort la deplasare câteva luni după incident, fiind și marcată psihic de . suferită.
Fiind incontestabil faptul că reclamanta a suferit o afectare a drepturilor subiective, respectiv a celor prin care se exprimă integritatea fizică și psihică, instanța apreciază ca suma de 6.000 lei (12 zile îngrijiri medicale x 500 lei pe zi) reprezentând daune morale este rezonabilă și reprezintă o echitabilă compensare a suferinței reclamantei, în concordanță cu dispozițiile art. 1385 și art. 1387 Cod Civil.
Instanța mai constată din coroborarea probelor administrate în cauză că există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamantă și fapta animalului care se află în paza juridică a pârâtului, aspect tranșat de altfel și prin ordonanța de clasare din data de 28.05.2014 dată în dosarul de urmărire penală nr. 6851/P/2013 față de pârâtul P. S.-V.. Faptul că prin raportul de expertiză medico-legală efectuat în prezenta cauză (f. 83) nu s-a putut concluziona dacă leziunile suferite de reclamantă și consemnate în certificatul medico-legal ca putând proveni de la o mușcătură canină au fost produse de cei doi câini în cauză, nu este de natură să ateste contrariul, declarațiile martorilor, atât cele din faza de urmărire penală (f. 13, 14-15, 21-22), dosar urmărire penală atașat), cât și cele administrate nemijlocit în faza de judecată atestând această legătură de cauzalitate. Chiar pârâta P. M. a arătat că după producerea incidentului a luat legătura de câteva ori cu fiica reclamantei, oferindu-se să o ajute cu medicație și chiar bani, împrejurare ce denotă o recunoaștere implicită a vinovăției.
În ceea ce privește persoanele care sunt ținute a răspunde, principiul aplicabil este că răspunderea pentru animal incumbă persoanei care, la momentul producerii prejudiciului, avea paza juridică a acestuia, respectiv proprietarul ori persoana căreia proprietarul i-a transmis dreptul de folosință asupra animalului.
În speță, este necontestat faptul că cei doi câini aparțin familiei pârâte, însă, astfel cum a arătat pârâtul, la data producerii incidentului, pârâta a fost plecată din țară, fapt dovedit cu înscrisurile depuse la dosar (f. 42-43), astfel încât paza juridică și materială efectivă a animalelor a revenit pârâtului, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, întemeiată fiind, a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 28.10.2014 (f. 66-67). Nu are relevanță, astfel cum susține pârâtul, dacă poarta imobilului a fost sau nu deschisă, ci faptul că animalele se aflau în stradă, astfel cum rezultă din întreg probatoriul cauzei, probabil din neglijență, câinii nefiind supravegheați corespunzător, fundamentul răspunderii în aceste situații fiind atât o prezumție de culpă a proprietarului în supraveghere, cât și garanția pe care este ținut a o asigura față de terți în privința comportamentului animalului respectiv.
Pe cale de consecință, fiind îndeplinite condițiile art. 1375 Cod civil, instanța va admite în parte prezenta acțiune și va dispune obligarea pârâtului P. S. V. la plata către reclamanta D. L. a sumei de 597, 16 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 6.000 de lei reprezentând daune morale, respingând acțiunea față de pârâtă P. M. F..
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată întrucât reclamanta nu a făcut dovada acestora în condițiile art. 452 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta D. L., CNP_, cu domiciliul în A., .. 311, ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., nr. 33-35, . (la C.. Av. C. D.) împotriva pârâtului P. S. V., CNP_, cu domiciliul în A., ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., . (la C.. Av. A. T.).
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 597,16 lei reprezentând daune materiale și suma de 6.000 lei reprezentând daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtei P. M. F., CNP_, cu domiciliul în A., ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A., ., . (la C.. Av. A. T.).
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2015.
Președinte Grefier
H. B. A. Craițar
Red/dact/HB/AC
5 ex/3 .
Se .> Reclam. - D. L. – A., ., nr. 33-35, . - la C.. Av. C. D.,
Pârâții - P. S. V. și P. M. F. – A., ., . - la C.. Av. A. T..
| ← Poprire asigurătorie. Încheierea nr. 389/2015. Judecătoria ARAD | Succesiune. Încheierea nr. 698/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
