Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 208/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 208/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 208/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 208
Ședința publică din 19 ianuarie 2015
Președinte: R. A. C.
Grefier: P. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul I. G. I., în contradictoriu cu pârâții F. de Protecție a Victimelor Străzii și P. D. C., având ca obiect pretenții, în vederea pronunțării.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 338 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 80/2013, ca urmare a admiterii în parte a cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
INSTANȚA
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /06.10.2014, reclamantul I. G. I., în contradictoriu cu pârâții F. de Protecție a Victimelor Străzii și P. D. C., a solicitat instanței să dispună obligarea acestora la plata unei prestații periodice lunare în bani pe toată durata vieții la nivelul salariului minim brut pe economie, respectiv a sumei de 900 lei/lună la nivelul anului 2014, reprezentând prejudiciul nerecuperat suferit prin pierderea capacității de muncă, urmare a faptei ilicite săvârșită de P. D. C., prin accidentul rutier, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost victima unui accident rutier ce avut loc în data de 06.06.2011, fiind lovit pe trecerea de pietoni aflată în dreptul blocului 340 de pe . A., de către pârâtul P. D. C., iar investigațiile medicale de la acea dată nu au relevat vătămări interne.
Pârâtul și-a recunoscut fapta de încălcare a regulilor de circulație și vătămare corporală a reclamantului, cu autoutilitara Renault M. având nr. de înmatriculare_, neasigurată RCA, aspect ce rezultă din procesul-verbal de contravenție nr._/08.06.2011 emis de Poliția Municipiului A..
Reclamantul a mai arătat că la data producerii accidentului, din analizele efectuate la Spitalul Clinic de Urgență A., au rezultat leziuni la nivelul zonei lombare, respectiv tasarea vertebrei L1, nefiind depistate leziuni la alte vertebre, recomandându-i-se un unguent antialgic și imobilizare în corset.
Față de acest aspect, pârâtul i-a oferit reclamantului la data de 19.07.2011 suma de 1000 lei pentru a-și achita corsetul pe care urma să-l poarte.
Reclamantul nu a formulat plângere penală împotriva pârâtului, întrucât la acea dată nu a resimțit o durere acută și a considerat explicabil ca după o lovitură cu mașina să se simtă zdruncinat.
Ulterior însă, starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit progresiv, resimțind dureri puternice la nivelul coloanei vertebrale și având stări de dezechilibru și lipsă de mobilitate.
Datorită acestui fapt, reclamantul fiind cadru militar a întâmpinat dificultăți majore în desfășurarea activității, astfel că a fost examinat medico-legal de către Serviciul Județean de Medicină Legală A., fiind emis în acest sens raportul de expertiză medico-legală nr. 314/A1 din 06.07.2011.
Întrucât starea de sănătate a reclamantului se înrăutățea, acesta a urmat alte investigații medicale, respectiv investigație RMN, în urma căreia reclamantul a fost diagnosticat cu fractură tasare corp vertebral T12 la nivelul toracelui așa cum reiese din raportul medical nr._/06.10.2011.
În urma acestor modificări ale coloanei vertebrale la nivelul toracelui, reclamantul a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență M. Central „Dr. C. D.”, iar comisia de expertiză medico-militară din cadrul acestui spital a stabilit prin decizie medicală că are grad de invaliditate II, în baza diagnosticului clinic și funcțional fractură tasare corp vertebral T12 cu deficiență accentuată, scolioză lombară secundară.
În prezent, controalele medicale și investigațiile urmate de reclamant relevă leziuni extinse la nivelul coloanei vertebrale, în sensul că au fost evidențiate fracturi ale unor vertebre (T12), precum și pensarea discurilor intervertebrale T11-T12 și T12-L1, tasarea unor discuri cartilaginoase dintre vertebre, acestea reprezentând consecința evoluției în timp a urmărilor faptei prejudiciabile săvârșită de pârât, prejudiciu care nu a fost cunoscut la momentul producerii accidentului și care este actual și nereparat.
S-a mai arătat de către reclamant faptul că lovirea sa cu mașina de către pârât nu a avut drept consecință o zdruncinătură, ci o vătămare corporală gravă accentuată progresiv în timp, care i-a cauzat reclamantului o invaliditate permanentă, prejudiciu imposibil de anticipat la data săvârșirii accidentului sau la data plății celor 1000 lei de către pârât pentru corsetul toracic și care a rămas nerecuperat până în prezent.
Reclamantul apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unui prejudiciu, constând în invaliditate de gradul II (fractură și tasare vertebră T12) cunoscut la data de 06.1.2011, care este actual și nereparat; prejudiciul este cauzat printr-o faptă ilicită, în sensul că pârâtul a încălcat regulile de circulație nefiind atent și lovindu-l pe reclamant pe trecerea de pietoni; fapta pârâtului a fost săvârșită cu vinovăție, acesta și-a recunoscut fapta sancționată prin procesul-verbal încheiat de organul de poliție; există o legătură de cauzalitate indubitabilă între fapta ilicită săvârșită de pârât (lovirea reclamantului cu autoturismul-vătămare corporală gravă) și prejudiciul cauzat (invaliditate de gradul II).
În drept, reclamantul a invocat art. 998 și art. 999 cod civil de la 1865, Decretul 167 art. 8, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv proces-verbal de contravenție . nr._/08.06.2011, adresa nr. 4309/A8/02.09.2014 emisă de Serviciul Județean de Medicină Legală A., acte medicale, raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 314/A1/06.07.2011, notă de comandă nr. 722-02-12 din 23.06.2011, declarație, raport medical nr._, scrisoare medicală, decizie medicală nr. A 4470/3 din 08.11.2011, raport medical nr._, decizie medicală nr. A 5283/17 din 08.11.2012, decizia nr._/26.03.2012 privind acordarea pensiei de invaliditate, decizie medicală nr. A1644/3 din 12.11.2013, raport de explorare IRM, decizia nr._/04.12.2013 privind recalcularea pensiei de invaliditate, foaie de tratament, acte de stare civilă.
Pârâtul F. pentru Protecția Victimelor Străzi (F.P.V.S.) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A., raportat la prevederile art. 107 Cod procedură civilă, conform cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. Apreciază că reclamantul în mod eronat a introdus acțiunea la Judecătoria A., interpretând greșit prevederile art. 115 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pârâtul a mai arătat faptul că reglementarea instituției Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și are originea în prevederile art. 1 pct. 4 din Directiva Europeană 84/5/CEE din 30.12.1983 (Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L8/17 din 11.01.1984). Preluarea integrală în legislația română a prevederilor acestei directive s-a făcut doar după data de 01.01.2007.
F. de Protecție a Victimelor Străzii nu este un asigurător, ci este o instituție care a fost creată cu scopul de a acorda protecție victimelor accidentelor de circulație, fără ca acestea să fie obligate la o contraprestație pentru serviciile primite, protecția acordată constând în despăgubirea victimelor accidentelor de circulație, pentru anumite categorii de prejudicii suferite în urma unor astfel de evenimente, în situația în care despăgubirea nu poate fi obținută de la autorul faptei prejudiciabile și nici de la vreo societate de asigurări.
F. nu acordă despăgubiri în baza unei obligații pentru fapta proprie și nici în baza unei obligații de garantare pentru faptele unor persoane pentru care răspunde, ci acordă despăgubiri în locul celor care, în conformitate cu prevederile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală, sun obligați la plata despăgubirilor și numai în scopul protejării victimelor.
După plata despăgubirilor, fondul va face demersurile necesare pentru recuperarea acestora, în măsura în care autorul faptei prejudiciabile va fi identificat și se va dovedi solvabil.
Astfel, având în vedere că fondul nu desfășoară activități comerciale, pârâtul apreciază că reclamantul a introdus cererea la o instanță necompetentă.
S-a mai invocat de către pârât excepția prescrierii dreptului la acțiune, considerând că dreptul la acțiune al reclamantului a luat naștere la data producerii evenimentului rutier care a generat prejudiciul reprezentat de vătămarea corporală, respectiv 06.06.2011, dată la care reclamantul a putut cunoaște întinderea prejudiciului său, dar și faptul că autovehiculul condus de pârâtul P. D. C. nu poseda o poliță RCA valabilă.
Astfel, față de data formulării acțiunii, respectiv 06.10.2014, pârâtul consideră că acțiunea a fost introdusă după împlinirea termenului de prescripție, apreciind că se impune respingerea ca inadmisibilă a acesteia.
Totodată, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la faptul că la data de 19.07.2011, prin declarație notarială, reclamantul s-a declarat pe deplin despăgubit pentru prejudiciul suferit în urma accidentului din data de 06.06.2011, prin primirea sumei de 1.000 lei, precizând că nu mai are niciun fel de pretenție bănească sau de altă natură față de pârâtul P. D. C..
Pârâtul a mai arătat faptul că, din moment ce declarația privește persoana responsabilă de producerea prejudiciului, efectele acesteia se extind și asupra garantului, respectiv asupra sa, solicitând astfel instanței să constate că reclamantul a fost pe deplin despăgubit de către pârâtul P. D. C. pentru prejudiciile trecute și viitoare cauzate de accidentul rutier din data de 06.06.2011 de care s-a făcut responsabil.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat instanței să respingă, în parte, capătul de cerere cu privire la cuantumul prestației periodice solicitate de reclamant și să stabilească o valoare justă a acesteia, precum și să respingă capătul de cerere cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.
Referitor la capătul de cerere principal, pârâtul a arătat că prejudiciul suferit de reclamant, pe care pârâtul poate fi obligat să îl garanteze și să îl plătească în măsura în care pârâtul P. D. C. u face el însuși acest lucru, va fi doar cel calculat în conformitate cu prevederile art. 49 pct. 1 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.
Astfel, având în vedere că prin decizia nr._/04.12.2013 privind recalcularea pensiei de invaliditate, reclamantul primește de la Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale suma de 762 lei cu titlu de pensie de asigurări sociale, pârâtul apreciază că se impune, în cazul. Admiterii acțiunii, acordării doar a diferenței dintre cuantumul salariului minim pe economie de 900 lei și pensie primită de la bugetul asigurărilor sociale de 762 lei, respectiv suma de 138 lei/lunar.
Acordarea și a sumei de 900 lei pe lângă cei 762 lei ar conduce la o dublă indemnizare a reclamantului și ar contravine prevederilor legale.
Față de cele arătate, pârâtul a solicitat admiterea doar în parte a capătului de cerere cu privire la cuantumul prestației periodice și acordarea doar a diferenței de 138 lei/lunar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâtul a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, ca urmare a faptului că reclamantul nu a avizat în prealabil fondul cu o cerere de despăgubire, astfel că soluționarea litigiului pe cale amiabilă îi este direct imputabilă.
Pârâtul a mai solicitat, în eventualitatea admiterii acțiunii, să fie obligat în solidum cu pârâtul P. D. C., la plata despăgubirilor civile, având în vedere că potrivit art. 251 din Legea 32/2000 și ale art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, fondul are un drept de regres în contra persoanelor responsabile pentru crearea prejudiciului.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. ca neîntemeiată, apreciind că Judecătoria A. este competentă teritorial să judece prezenta cauză, în baza competenței alternative reglementată de art. 113 pct. 9 Cod procedură civilă, având în vedere că prezenta acțiune are ca obiect răspunderea civilă delictuală care rezultă dintr-o faptă ilicită, respectiv un accident rutier care s-a săvârșit în A., la fel și prejudiciul s-a produs tot în A..
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamantul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că termenul de prescripție a început să curgă de la data cunoașterii prejudiciului cert și nereparat, respectiv 06.10.2011 în urma investigației RMN.
De asemenea, reclamantul a mai arătat faptul că aprecierea datei la care se naște dreptul său la acțiune, victimă vătămată corporal grav, nu este cel al producerii accidentului, ci data în care sunt epuizate toate mijloacele de tratament și recuperare funcțională, moment în care s-a putu evalua starea sa de sănătate conform documentației medicale și având în vedere că fapta ilicită s-a produs sub imperiul legii vechi (Codul civil de la 1865), reclamantul consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile DL 167/158 privitoare la prescripția extinctivă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, reclamantul consideră că aceasta este in admisibilă, deoarece nu a existat un litigiu soluționat de vreo instanță de judecată cu privire la obiectul, părțile și cauza prezentei acțiuni; efectul autorității de lucru judecat este aplicabil numai unei hotărâri judecătorești definitive; conform reglementărilor Codului de procedură civilă nu toate hotărârile instanțelor se bucură de autoritate de lucru judecat, având în vedere prevederile art. 535, art. 436, ar. 438 Cod procedură civilă; dispozițiile Codului de procedură civilă în materia autorității de lucru judecat sunt imperative și au în vedere doar hotărârile judecătorești neexistând o reglementare a autorității lucrului judecat în materia actelor juridice încheiate între părți.
Cu privire la obligarea FPVS de obligare a sa în solidum cu pârâtul P. D. C., reclamantul a arătat că nu se opune acestei solicitări.
Pârâtul P. D. C., deși legal citat, nu și-a exprimat poziția față de acțiune și nici nu s-a înfățișat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
Reclamantul a fost victima unui accident rutier ce avut loc în data de 06.06.2011, fiind lovit pe trecerea de pietoni de către pârât, iar din investigațiile medicale de la acea dată au rezultat leziuni la nivelul zonei lombare, respectiv tasarea vertebrei L1, nefiind depistate leziuni la alte vertebre, recomandându-i-se imobilizare în corset.
Ulterior însă, starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit progresiv și a întâmpinat dificultăți majore în desfășurarea activității, astfel că, a fost examinat medico-legal de către Serviciul Județean de Medicină Legală A., fiind emis în acest sens raportul de expertiză medico-legală nr. 314/A1 din 06.07.2011.
De asemenea, în urma investigațiilor RMN, reclamantul a fost diagnosticat cu fractură tasare corp vertebral T12 la nivelul toracelui așa cum reiese din raportul medical nr._/06.10.2011.
În urma acestor modificări ale coloanei vertebrale la nivelul toracelui, reclamantul a fost internat la Spitalul Universitar de Urgență M. Central „Dr. C. D.”, iar comisia de expertiză medico-militară din cadrul acestui spital a stabilit prin decizie medicală că are grad de invaliditate II, în baza diagnosticului clinic și funcțional fractură tasare corp vertebral T12 cu deficiență accentuată, scolioză lombară secundară.
La data producerii accidentului reclamantul era angajat, având un salariu de bază în jur de 2000 lei, iar în baza ordinului Comandantului Diviziei 4 Infanterie Gemina, la data de 30.12.2011, a fost trecut în rezervă, aflându-se în imposibilitatea menținerii în activitate conform deciziei medicale nr.A4470/3/ 08.11.2011 a Spitalului Clinic de Urgență V. P. din Timișoara, având grad invaliditate III.
Prin decizia nr._/26.03.2012 reclamantului i s-a acordat o pensie de invaliditate de 693 lei, ulterior fiind majorată la suma de 843 lei prin decizia nr._/05.12.2014.
Instanța apreciază că, raportat la starea de fapt expusă, sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil (incidente în cauză față de data producerii faptei ilicite, în baza art. 103 din L. nr. 71/2011) ) respectiv: existența unui prejudiciu, existența unui fapt ilicit, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, urmând a avea în vedere acordarea despăgubirii integrale, prin acoperirea atât a daunei efective cât și a pierderii de venit, dar și prevenirea oricărei intenții de îmbogățire fără justă cauză.
Astfel, așa cum s-a menționat mai sus, anterior producerii accidentului, reclamantul realiza un venit de aproximativ 2000 lei, iar în prezent venitul acestuia este de 843 lei.
Referitor la fapta ilicită săvârșită de pârât, dovezile administrate pe parcursul procesului au relevat că acesta a încălcat regulile de circulație și l-a lovit cu autoturismul pe reclamant pe trecerea de pietoni, aspect recunoscut cu ocazia încheierii procesului verbal de contravenție nr._/08.06.2011.
Legătura de cauzalitate între acțiunea ilicită și prejudiciu rezultă din chiar săvârșirea faptei, iar în ceea ce privește cuantumul prejudiciului instanța constată că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită însă se repară numai acele prejudicii care sunt rezultatul cauzal al faptei ilicite.
Instanța va înlătura apărările pârâtei potrivit căreia în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.49 alin.1 lit.b din Ordinul 14/2011 care prescriu că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul realiza un venit de 2000 lei, iar în urma accidentului beneficiază de o pensie de 843 lei.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului, obligând pârâții în solidar la plata sumei de 900 lei/ lună reprezentând despăgubiri periodice începând cu data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art.453 Cod pr. civ, instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata sumei de 1338 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamantul I. G. I., CNP_, cu domiciliul în A., .. 1, ., județul A., în contradictoriu cu pârâții F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, Cod fiscal_ și P. D. C., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ., .. A, . și pe cale de consecință:
Obligă pârâții, în solidar, la plata unei prestații periodice de 900 lei / lună începând cu data rămânerii definitive a prezentei
Obligă pârâții, în solidar, la plata sumei de 1338 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2015.
Președinte,Grefier ,
R. A. C. P. S.
R./PS/ 24.02.2015/5 ex. din care 3 ex. se .> - I. G. I.-A., .. 1, ., județul A.
- F. de Protecție a Victimelor Străzii-București, .. 40-40 bis, sector 2
- P. D. C.-Oradea, ., .. A, .
| ← Fond funciar. Sentința nr. 227/2015. Judecătoria ARAD | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 260/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
