Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1296/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1296/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 11857/55/2014
R.
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1296
Ședința publică din 11.03.2015
Președinte: C. H.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții U. L.-G., S. S. și P. M.-A. în contradictoriu cu pârâta E. Romania Asigurare-Reasigurare SA și intervenientul forțat C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților, avocat A. C. din Baroul București și martorul C. B.-D., absente fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.29 alin.1 lit. i) din O.U.G nr.80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamanților depune la dosar înscrisuri medicale, respectiv fișă consultații privind pe P. M., Buletin de investigații radiologice și buletin de analize medicale.
Sub prestare de jurământ se audiază martorul prezent, C. B.-D., declarația acestuia fiind atașată prezentului dosar.
Nemaifiind probe de administrat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond a cauzei.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii și să se constate că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii. Susține că asigurătorul a dat dovadă de rea-credință, nu s-a prezentat la conciliere. În ce privește daunele morale susține că față de starea psihică a reclamanților după eveniment, sunt pe deplin justificate. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A. la data de 04 iulie 2014, reclamanții U. L.-G., S. S. și P. M.-A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta E. Romania Asigurare-Reasigurare SA și intervenientul forțat C. M., să se dispună stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului (intervenient forțat) C. M., precum și răspunderea civilă obligatorie a pârâtei S.C. E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A. – prin Agenția A. și să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei totale de 75.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR de la data plății, distribuiți astfel: U. L.-G. – 25.000 euro; S. S. – 35.000 euro; P. M. A. -15.000 eurol, cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în fapt că, la data de 22.10.2012, în jurul orei 0545, C. M. a condus autoturismul marca Ford Mondeo, cu număr de înmatriculare_, pe DJ 682 dinspre . A., iar la ieșirea din . păstrat o distanță suficientă față de autovehiculul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, condus regulamentar în același sens de către P. M. A., reclamantul din prezenta acțiune, intrând în coliziune cu acesta și proiectându-l în afara carosabilului în partea stângă.
Reclamantul P. M. A. menționează că, în autoturismul în care se afla ca și conducător auto se mai aflau ca și pasageri și ceilalți doi reclamanți din prezenta acțiune, respectiv U. L.-G. (locul din dreapta față), S. S. (bancheta din spate partea dreaptă), precum și domnul D. I. (bancheta din spate partea stângă).
Reclamanții arată că vătămările suferite de către ei sunt următoarele: P. M. A. a avut policontuzii, contuzie piramidală și craniană, epitaxis stânga; S. S.: politraumatism, tcc acut fără pierdere de cunoștință, traumatism toracic cu fracturi coaste VIII și IX stânga iar U. L. G.: contuzie craniană prin accident rutier, contuzie coloană cervicală.
Ca urmare a producerii evenimentului rutier, C. M. a fost cercetat penal formând obiectul dosarului penal nr.6850/P/2012 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
Prin rechizitoriul emis la data de 21.02.2013 de P. de pe lângă Judecătoria A. în dosar penal nr.6850/P/2012, în temeiul art.262 alin.1 pct.1 lit. a Cod procedură penală; art.228 alin.1 rap. la art.10 lit.b și f Cod procedură penală, s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de C. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 Cod penal cu privire la vătămările produse reclamanților din prezenta cauză, respectiv lui P. M. A. și U. L. G.; neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 Cod penal cu privire la vătămarea produsă lui S. S. întrucât lipsește plângerea prealabilă a acesteia precum și trimiterea lui în judecată pentru vătămarea corporală din culpă produsă lui D. I. care și el a fost pasager în autoturismul condus regulamentar de către P. M. A..
Reclamanții menționează faptul că, autoturismul marca Ford Mondeo cu număr de înmatriculare_ a fost asigurat la data producerii accidentului rutier cu polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA la S.C. E. R. Asigurare-Reasigurare S.A. - Agenția A..
Se constată în mod indubitabil, în mod clar și fără putință de tăgadă că, în ceea ce privește existența faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa și capacitatea delictuală există dovada respectiv, atât rechizitoriul prin care s-a constatat culpa exclusivă a intervenientului forțat C. M. în producerea accidentului rutier care a avut ca rezultat vătămarea acestora corporală, cât și rapoartele de constatare medico-legală cu examinarea lor, precum și sentința penală de condamnare cu privire la vătămarea corporală a numitului D. I. care a fost și el pasager în autoturism.
Reclamanții arată că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
În cazul accidentelor rutiere soldate cu victime și vătămări corporale, daunele morale sunt consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane (autorul accidentului), drept nepatrimonial, prejudiciu a cărui reparare prin compensare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanța având obligația să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În conformitate cu prevederile de aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie „în conformitate cu legislația și jurisprudența din R.”.
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de acestea, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Prin solicitarea acestui cuantum, reclamanții nu consideră că ar fi o îmbogățire fără just temei, având în vedere traumele fizice și psihice la care au fost și sunt supuși în continuare pentru un timp îndelungat efectiv, de mai multe ori când sunt într-un autoturism, fie ca și pasageri, fie ca și conducători auto, le aduce aminte instantaneu de nefericitul eveniment rutier. De regulă, vătămările corporale cauzează suferințe puternmice ce nu pot fi cuantificate dar care, impus cel puțin compensarea lor.
Daunele morale au ca scop compensarea respectivelor prejudicii, asigurând chiar un confort sporit al vieții pentru a trece mai ușor peste traumele provocate, fără a depăși limita maximă și fără a reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
În concluzie, reclamanții consideră că, daunele morale solicitate în cuantumul precizat, sunt pe deplin justificate, dat fiind caracterul sever și perpetuu al prejudiciilor care stau la baza lor, cât și a traumei fizice și psihice la care au fost supuși și mai sunt supuși încă o perioadă de timp îndelungată din momentul producerii evenimentului rutier.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.49, art.50, art.54 alin.1, art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 cu modificările și completările ulterioare, art.1 pct.1, pct.2, pct.3, art.15 pct.1, art.17 pct.1, art.18 pct.1, pct.2, art.26 pct.1 lit.a, lit.d, art.49 pct.1 lit.f din Ordinul CSA nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, art.68 pct.2, art.194 Cod procedură civilă, art.1349, art.1350 pct.1, art.1357, art.1382 Cod civil.
Intervenientul forțat C. M., deși legal citat nu s-a prezentat la niciun termen de judecată și nu a depus întâmpinare la dosar.
Pârâta E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A., prin întâmpinare a solicitat instanței ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale și morale, să țină cont de normele legale speciale aplicabile în materie, respectiv: Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din R., art.53 care stipunează: prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a asigurărilor conform legii se stabilesc: nivelul despăgubirilor, condiții de plată, (...) și de asemenea art.692 al aceleași legi care prevede că „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme obligatorii în aplicarea prezentei legi”.
Normele eticii morale și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alertate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele fizice ale victimei, însă acestea trebuie să aibă efecte compensatorii fără ca sumele acordate să se transforme în amenzi excesive aplicate inculpatului ori în venituri nejustificate pentru părțile civile, situație în care s-ar afla în prezența îmbogățirii fără just temei.
Pârâta consideră că, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța trebuie să țină seama de realitatea economică din R. la acest moment, dar mai ales de persoana inculpatului și de consecințele pe care le-ar avea asupra sa obligarea la plata unor sume de bani reprezentând amenzi excesive și care în același timp nu și-ar atinge scopul punitiv. În acest sens trebuie avut în vedere faptul că în primul rând răspunde inculpatul, pentru consecințele faptei sale și este dator să repare prejudiciul cauzat victimelor.
Caracterul juridic și principiile care stau la baza acordării daunelor morale nu trebuie ignorate doar din motivul existenței unei polițe de asigurare, întrucât instanța este datoare să judece necesitatea acordării daunelor morale doar în raport de principiile rezonabile enunțate de doctrină, iar majorarea cuantumului daunelor doar pentru că în cauză există un asigurător contrazice însăși ideea de justiție.
Legislație pentru determinarea cuantumului daunelor morale încă nu există în R. dar există jurisprudență, potrivit Ghidului pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de protecție a Victimelor Străzii.
Referitor la prejudiciul moral cauzat reclamanților, respectiv U. L.-G. (7-8 zile îngrijiri medicale), P. M. A. (2-3 zile îngrijiri medicale) și S. S. (14-16 zile îngrijiri medicale), consideră că acordarea unor daune morale ar putea fi îndreptățită, însă cuantumul acestora ar fi problema.
Pârâta învederează că este în totală consonanță cu suferința produsă acesteia prin nefericitul eveniment însă, de cele mai multe ori, în asemenea cazuri granița dintre patrimonial și nepatrimonial este greu de perceput conducând adesea la hotărâri arbitrare cauzate de reprezentarea subiectivă și exagerată, pe care partea vătămată o are asupra pagubei, conducând astfel la impulsionarea acesteia în a-și exacerba suferința reală ori imaginară în scopul sporirii șanselor de a fi despăgubită.
Pârâta solicită a se constata că repararea integrală a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, însă sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei (inculpatul) și nici venituri nejustificate pentru persoana lezată. Suferințele psihice determinate de accident, îndreptățește partea civilă la acordarea daunelor morale, nu însă și la cuantumul pretins, situație în care instanța de judecată va avea în vedere la stabilirea acestui cuantum acordarea unei reparații corespunzătoare, ceea ce presupune măsurarea amplorii reale a prejudiciului și o strictă echivalare în drepturi bănești.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate consideră că este excesiv, solicitând instanței să constate că solicitarea de despăgubiri este exagerată, excede cu mult practica judiciară în materie, iar admiterea lor într-un cuantum nejustificat ar crea un precedent periculos pentru justiție în sine cât și pentru echitate, deoarece ar fi de natură să provoace un dezechilibru sub forma unei îmbogățiri fără justă cauză.
Astfel, ghidul pentru soluționarea daunelor morale îndreptățește persoana la un cuantum al pagubei de 474 lei/zi de îngrijiri medicale, suma de 25.000 euro solicitată de reclamanta U. L. G. excedând cu mult ghidul și practica judecătorească. Aceeași situație este și în ceea ce privește solicitările reclamanților P. M. A. care solicită 15.000 euro și S. S. care solicită 35.000 euro. După cum se poate observa sunt sume foarte mari comparativ cu zilele de îngrijiri medicale suferite de aceștia.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.205 Cod procedură civilă, Legea nr.136/1995 și Ordinul CSA 14/2011.
Reclamanții, prin răspuns la întâmpinare au solicitat a se face de către pârâtă o ofertă cu privire la acordarea daunelor morale în sensul, a arăta cuantumul acestora pentru fiecare reclamant în parte, pe care le-ar acorda. În eventualitatea în care cuantumul acestor sume rezonabile, sunt de acord să încheie o eventuală tranzacție iar, în caz contrar, vor continua această acțiune civilă.
Din înscrisurile depuse în copie la dosar: cărți de identitate privind pe reclamanți (f.13-15); rechizitoriu extras (f.16); sentința penală nr.1224, pronunțată la data de 23 mai 2013, în dosar nr._ (f.20); sentința penală nr.3292/19.12.2013, pronunțată în dosar nr._ (f.21-24); Minuta deciziei penale nr.46/A din dosar nr._ a Curții de Apel Timișoara (f.25); poliță RCA (f.26); înscrisuri medicale, chitanțe, facturi (f.27-39); convocare la conciliere (f.75-76); declarația martorei I. A. (f.87); fișă de consultații (f.89); buletin de investigații radiologice (f.90); buletin de analize medicale (f.91); declarația martorului C. B.-D., instanța reține în fapt următoarele:
În data de 22.10.2012, în jurul orei 05,45, intervenientul forțat C. M. conducea autovehiculul marca Ford Mondeo, cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 682 dinspre . A., iar la ieșirea din . păstrat o distanță suficientă față de autovehiculul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar în același sens de reclamantul P. M. A., în care se aflau ca pasageri reclamanții S. S. (bancheta din spate, partea dreaptă), U. L.-G. (locul din dreapta față) și numitul D. I. (bancheta din spate, partea stângă), intrând în coliziune ce acesta și proiectându-l în afara carosabilului în partea stângă.
În urma coliziunii au suferit vătămări corporale toți pasgerii autovehiculului marca Dacia 1310, după cum urmează P. M. A. (policontuzii, contuzie piramidală și craniană, epitaxis stânga), S. S. (politraumatism, tcc acut fără pierdere de cunoștință, traumatism toracic cu fracturi coaste VIII și IX stânga), U. L. (contuzie craniană prin accident rutier, contuzie coloană cervicală) și D. I. (politraumatism, hemoperitoneu, fractură col femural drept, luxație șold, stâng).
Conform Raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr.533/A1 din 31.10.2012 efectuat de Serviciul de Medicină Legală A., leziunile traumatice produse lui S. S. și descrise în raport au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație, putând data din 22.10.2012 și necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale (f.27).
Prin Raportul de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr.531/A1 din 29.10.2012 efectuat de Serviciul de Medicină Legală A., leziunile traumatice produse lui P. M. A. și descrise în raport au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure în cadrul unui accident de circulație, putând data din 22.10.2012 și necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale (f.18).
Potrivit raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr.530/A1 din 29.10.2012 efectuat de Serviciul de Medicină Legală A., leziunile traumatice produse lui U. L.-G. și descrise în raport au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident de circulație, putând data din 22.10.2012 și necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale (f.35).
Culpa în producerea accidentului aparține intervenientul forțat C. M., acesta fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art.184 alin.2și 4 cu aplicarea art.3201 Cod penal cu palicarea art.33 lit. b) Cod penal.
Starea de fapt mai sus descrisă a fost stabilită prin sentința penală nr.1224 pronunțată la data de 23.05.2013 în dosar nr._ al Judecătoriei A. (fila 17).
La data săvârșirii faptei, intervenientul forțat C. M. avea încheiată polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA încheiată la societatea pârâtă.
Reclamanții au încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta la mediere, însă aceasta nu a dat curs invitației, potrivit Proces-verbal din 05.12.2014 încheiat de avocat V. G. Adelin (f.76).
În drept vor fi avute în vedere dispozițiile art.1357 din noul cod civil ,, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.’’ coroborat cu art.50 alin.1și 2 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., în conformitate cu care ,,Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv’’.
Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesară întrunirea cumulativă a celor patru condiții, respectiv fapta ilicită, culpa persoanei chemată să răspundă, existența unui prejudiciu și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat.
Instanța apreciază că cele patru condiții sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicită, constând în fapta numitului C. M. de a conduce neregulamentar un autovehicul pe drumurile publice și culpa acestuia în săvârșirea ei, stabilită prin sentința penală nr.1224 pronunțată la data de 23.05.2013 în dosar nr._ al Judecătoriei A..
Prejudiciul creat constă în contravaloarea îngrijirilor medicale pentru vindecare și, ulterior, refacere (prejudiciu material), precum și în suferințele fizice și psihice provocate reclamantului prin fapta ilicită (prejudiciu moral), iar raportul de cauzalitate rezultă ex re, din chiar săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă, și din rapoartele de primă expertiză medico-legală, cu examinarea persoanei, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală A..
Angajarea răspunderii pârâtei asigurător pentru prejudiciile cauzate prin intermediul vehiculului asigurat, vor fi avute în vedere condițiile și limitele impuse prin prevederile art.26 lit. a) și art.49 din Ordinul nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii faptei ilicite), respectiv pagube materiale, iar în caz de vătămare corporală și eventualele cheltuieli prilejuite de accident cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R.;
În ce privește întinderea prejudiciului se va lua act că reclamanții au solicitat doar repararea prejudiciului moral, pentru compensarea suferințelor și privațiunilor la care au fost supuși. Reclamanții nu au solicitat și repararea prejudiciului material.
Cu privire la daunele morale, se va reține că, deși suferințele fizice și psihice nu pot fi cuantificate, acordarea lor se impune ca o compensare. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, prin aceea că cel care a săvârșit-o trebuie să răspundă prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul victimei și în domeniul vieții sufletești.
Repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile art.1357 Cod civil, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia. În plus, în conformitate cu art.1355 alin.3 Cod civil ,,Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității fizice sau psihice ori sănătății nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii.’’
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, în practica judiciară și în literatura de specialitate statuându-se că daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale ( CEDO cauza Tolstoy Miloslovsky vs Regatul Unit ).
În lipsa unor criterii obiective de evaluare prestabilite, se vor avea în vedere vătămarea efectiv produsă, durata și natura îngrijirilor, modul de recuperare, vârsta reclamanților. Toate acestea au fost de natură a crea reclamanților o stare de disconfort și suferință, la care s-au adăugat și alte circumstanțe de ordin subiectiv.
Astfel, în ceea ce-l privește pe reclamantul P. M. A., martorii au declarat că de la data producerii accidentului conduce foarte rar și doar însoțit și, din această cauză a renunțat și la locul de muncă, având în vedere că deplasarea din localitatea de domiciliu (Felnac) în cea în care își desfășura activitatea (A.) trebuie făcută cu autoturismul, el neavând la îndemână un alt mijloc de transport. Totodată, reclamantul a avut discuții în familie, socrul său și proprietarul autoturismului condus de reclamant, nefiind mulțumit de cuantumul despăgubirilor încasate pentru autoturismul distrus în accident. Martorul C. B.-D. a mai declarat că reclamantul are încă probleme respiratorii, cardiace și face atacuri de panică.
Referitor la reclamanta U. L.-G. se reține, pe baza declarațiilor martorei I. A., că de la accident și-a schimbat radical comportamentul, a divorțat și a plecat din localitate.
Cu privire la martora S. S. s-a arătat că prezintă în continuare dureri în zona toracelui, pentru că a avut trei coste fracturate, și uneori este incomodată în respirație din această cauză. De asemenea, este în continuare traumatizată de accidentul suferit, cu atât mai mult cu cât zilnic, în drum spre locul de muncă, trece prin locul în care s-a produs, neexistând o altă variantă de deplasare.
Pentru considerentele expuse, constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, în temeiul art.1357 Cod civil raportat la art.50 alin.1și 2 din Legea nr.136/1995, acțiunea va fi admisă în parte și pârâta va fi obligată să plătească reclamantei U. L.-G. echivalentul în lei a sumei de 4000 Euro, cu titlu de daune morale, reclamantei S. S. echivalentul în lei a sumei de 8000 Euro, cu titlu de daune morale și reclamantului P. M.-A. echivalentul în lei a sumei de 2000 Euro, cu titlu de daune morale.
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată și că acțiunea a fost admisă în parte, în temeiul art.453 alin.2 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească fiecărui reclamant suma de 500 lei, reprezentând parte din onorariu de avocat, justificat prin chitanțele nr.29/23.12.2014, nr.1/06.01.2015 și nr.2/12.01.2015 (filele 84-86).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții U. L.-G., domiciliată în localitatea Felnac, nr.510, ., C.N.P._, S. S., domiciliată în ., ., CNP._ și P. M.-A., domiciliat în ., județ A., având CNP._, toți cu domiciliul procesual ales în A., ..19, ., la Cabinet Avocat V. G. Adelin în contradictoriu cu pârâta E. Romania Asigurare-Reasigurare S.A., cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr.10, Global City Business Park, J. Ilfov, înmatriculată la O.R.C. nr.J_, CUI_, și intervenientul forțat C. M., domiciliat în localitatea Secusigiu, nr.777, județ A., CNP._ și, în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei U. L.-G. echivalentul în lei a sumei de 4000 Euro, cu titlu de daune morale, reclamantei S. S. echivalentul în lei a sumei de 8000 Euro, cu titlu de daune morale și reclamantului P. M.-A. echivalentul în lei a sumei de 2000 Euro, cu titlu de daune morale.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. H. A. P.
Red.CH/Dact.. ex.5 .
Se comunică:
- reclamanții: ¤ U. L.-G. - cu domiciliul procesual ales în A., ..19, ., la Cabinet Avocat V. G. Adelin,
¤ S. S. - cu domiciliul procesual ales în A., ..19, ., la Cabinet Avocat V. G. Adelin,
¤ P. M.-A. – cu domiciliul procesual ales în A., ..19, ., la Cabinet Avocat V. G. Adelin,
- pârâtei E. Romania Asigurare-Reasigurare S.A., cu sediul în Voluntari, Șoseaua București Nord, nr.10, Global City Business Park, J. Ilfov,
- intervenientului forțat - C. M., domiciliat în localitatea Secusigiu, nr.777, județ A..
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1290/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1270/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
