Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4564/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4564/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 4564/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal 3208
JUDECĂTORIA A.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4564
Ședința publică din 21 septembrie 2015
Președinte: C. F. M.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamanții B. S. C. și B. M. F. în contradictoriu cu intimații R. B. și R. B. Sucursala A., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 07 septembrie 2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru motivele arătate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 21 septembrie 2015.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură în data de 18.09.2015 Concluzii scrise formulate de pârâta R. B., anexat având practică judiciară, iar în data de 21.09.2015 Concluzii scrise formulate de reclamanți.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra acțiunii civile înregistrată pe rolul judecătoriei A. la data de 31.03.2015, ca urmare a declinării de competență, formulată de reclamanții B. S. C. bindea M. F., în contracdictoriu cu pârâții R. B. București și R. B. Suc.A. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractelor incluse în convenția de credit nr. RM_/26.10.2007 la art.5.4, teza finală, să dispună obligarea pârâtei la convertirea în lei a creditului în CHF ce formează obiectul contractului nr. RM_ încheiat la data de 26.10.2007, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului curs majorat de 10%, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de rate, peste limita de 10% a cursului de schimb CHF/RON pe perioada noiembrie 2011 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că la data de 26.10.2007 au încheiat contractul de credit nr. RM_ având ca obiect creditul în valoare_,30 CHF din care suma de_,54 CHF pentru achiziționarea
imobilului menționat în art. 2.1 iar suma de 1015,76 CHF pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza contractului .
Rata lunară a fost stabilită inițial la suma de 350,88 franci elvețieni iar ulterior prin graficul de rambursare emis la data de 26.06.2009 rata lunară a stabilită la 443,69 franci.
Reclamanții au mai arătat că la data încheierii contractului de credit-26.10.2007- cursul CHF/RON era de 2.0032 lei pentru un franc elvețian. În perioada următoare cursul de schimb pentru moneda creditului - francul elvețian - a fluctuat în sens crescător cu mai mult de 10 % față de valoarea acestuia de la data semnării contractului, ajungând la data de 02.10.2008 la un curs de 2,3886 pentru un franc elvețian.
În prezent cursul CHF/RON fiind de 1CHF = 3,6849, ceea ce înseamnă aproape dublu față de cursul inițial.
Astfel, reclamanții au arătat că în momentul încheierii contractului sumele achitate lunar cu titlul de rate erau de aproximativ 800 - 850 lei în prezent la o rată lunară de 443,69 lei, în prezent achită în jur de 1650 lei, ceea ce înseamnă că ratele lunare s-au dublat efectiv.
Au mai arătat că au solicitat în repetate rânduri atât verbal cât și în scris Băncii denominarea contractului în moneda națională și stabilizarea cursului de schimb CHF- RON, demersuri ce nu au avut nici un rezultat, pârâta neonorând invitațiile reclamanților pentru data de 29.05.2014 precum și pentru data de 13.11.2014, la sediul Cabinetului de Avocat.
Reclamanții au invocat caracterul abuziv al prevederilor art. 5.4 din contract teza finală, apreciind că în speță sunt incidente dispozițiile Directivei 93/13 și jurisprudența Curții Europene, apreciind că au fost încălcat e și prevederile art. 970 Cod Civil.
Au apreciat că sunt incidente în cauză prevederile O.U.G. nr. 50/2010 și a dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
De asemenea, au arătat că, contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze, fiind redactate în spiritul prevederilor art. 4 alin. 2 din lege.
Astfel, nu au avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, întreg actul juridic fiind impus, în forma respectivă, de către bancă, inclusiv suportarea în mod unilateral a oricăror creșteri de curs valutar, fără nici o limitare.
Referitor tot la condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților este vorba, în primul rând, de un dezechilibru economic, indiferent dacă acesta a produs sau nu efecte asupra patrimoniului consumatorului. În plus, au arătat că acest efect asupra patrimoniului consumatorului este mai mult decât semnificativ atâta timp cât achită dublul ratei lunare stabilite inițial.
Concluzionând, reclamanții au arătat că în loc ca eventuala creștere a costurilor băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult,
riscul să fie împărțit între bancă și client, acesta din urmă este obligat să acopere toată suma, în virtutea unei clauze preformulate, nenegociate, impuse prin contractul de adeziune, clauză ce dezechilibrază contractul în favoarea exclusivă a băncii.
Pentru aceste considerente reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
În drept au invocat prevederile art. 194 N.C. Pr. Civ., art. 970 C. civ. prevederile legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Directiva 93/ 13 a Curții Europene iar în probațiune a depus înscrisuri.
În temeiul art. art. 29 alin. 1 lit. f. din O.U.G. nr. 80/2013 acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru.
Prin întâmpinare, pârâta R. B. S.A. a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a R. B. SA - Sucursala A. și respingerea cererii ca fiind făcută împotriva unei persoane fără capacitate de folosită, excepția netimbrarii, după caz, a insuficientei timbrări a acțiunii față de capetele de cerere referitoare la stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-L. și denominarea în moneda națională a împrumutului; restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de rate, în măsura în care, din verificarea dosarului, va rezulta că reclamanții nu au timbrat aceste cereri conform dispozițiilor O.U.G. nr,80/2013.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv și al nulității clauzelor contractuale, solciitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă; excepția lipsei de interes legitim al acțiunii, solicitând respingerea acțiunii ca lipsită de interes.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiata și nefondată.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a R. B. SA-Sucursala A., pârâta a arătat că aceasta sucursală a băncii nu mai există, fiind radiată de la Registrul Comerțului. O data cu radierea persoanei juridice, a dispărut și capacitatea acesteia de folosință.
Pornind de la dispozițiile legale potrivit cărora capacitatea de folosință este capacitatea/aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații, capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Persoana care are capacitatea de folosință a drepturilor civile are și capacitatea procesuală de folosința - legitimatio ad processum - în legătura cu drepturile și obligațiile sale. Astfel, a arătat că potrivit art. 56 Cod proc. Civ. «Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile ». Capacitatea de folosință, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să existe la data sesizării instanței.
Cum persoana juridică indicată drept pârât - R. B. SA Sucursala A.- era radiată la data de 18.11.2014, data introducerii sale în cauză, aceasta este lipsită de capacitate procesuală de folosință și nu poate avea calitate de parte, motiv pentru care pârâta a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea
acțiunii formulate de reclamanți ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Cu privire la excepția netimbrarii, după caz, a insuficientei timbrări a acțiunii față de capetele de cerere privind stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-L. și denominarea valorii creditului și restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de rate, pârâta a arătat că în conformitate 34 din OUG nr. 80/2013, cu modificările și completările ulterioare, „când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel".
A mia arătat că potrivit art. 13 din legea nr. 193/2000-„ (1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. (2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit."
Prin urmare, a apreciat că obiectul cererilor formulate în baza Legii nr. 193/2000 se rezumă la constatarea ca fiind abuzive a clauzelor contractuale, respectiv modificarea contractului. Raportat la obiectul acestor cereri și totodată la prevederile art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013 a apreciat că numai aceste categorii de cereri pot fi calificate ca intrând în sfera de aplicare a textului normativ menționat vizând scutirea de la plata taxei de timbru.
Mai mult, a apreciat că, capetele de cerere privitoare la stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF-L., denominarea valorii creditului și restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de rate, formulate de către reclamanți, nu pot fi calificate ca fiind fundamentate pe prevederile Legii nr. 193/2000 și, prin urmare, nu se poate aprecia că sunt scutite de taxa de timbru.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale prevăzute în temeiul legii, pârâta a arătat că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 - „Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi,, - respectiv clauzele contractuale prevăzute în temeiul legii nu sunt clauze abuzive.
Astfel, a arătat că, clauzele din contractul de credit RM_/26.10.2007 reglementează obligația reclamanților de a restitui creditul contractat în aceeași monedă, obligație firească în orice contract de împrumut de consumație, fiind, de altfel, principala obligație a împrumutatului, astfel cum se prevede expres în lege.
De asemenea, pârâta a mai arătat că, contractul de credit este un contract de împrumut de consumație (împrumutul propriu-zis) prin care o persoană, numită creditor, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile și consumptibile cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de același gen și calitate.
Astfel, a arătat că obiectul contractului îl formează lucruri fungibile (de gen) și consumptibile potrivit naturii lor, împrumutatul devine proprietar și suportă riscurile (art. 1577 Cod civil), iar principala obligație a împrumutatului este obligația de restituire la scadentă lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate (art. 1584 Cod civil), indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului și acela al plătii. Aceeași concepție este îmbrățișată și de doctrina: „împrumutatul este obligat să restituie lucrurile împrumutate chiar dacă această obligație nu ar fi prevăzută în înscrisul constatator al contractului, deoarece ea trebuie să fie înțeleasă ca o consecință firească, o dată ce se dovedește că predarea s-a făcut cu titlu de împrumut."
Fiind așadar o clauza care prevede obligații legale esențiale ale reclamanților, Legea nr. 193/2000 nu este aplicabilă, astfel cum prevede expres art. 3 alin. 2 din această lege, astfel că instanța ar trebui să rețină inadmisibilitatea acțiunii în constatare a caracterului abuziv introdusă în cauză.
Cu privire la excepția lipsei de interes legitim al acțiunii, pârâta a arătat că potrivit legii (art. 32 NCPC), orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual.
Interesul este legitim - corespunzător legii materiale și procesuale - atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unei situații juridice ocrotite de lege. Exercitarea unui drept subiectiv fără interes legitim, deci împotriva scopului recunoscut de lege, constituie un abuz de drept care trebuie sancționat, în condițiile art. 12 alin. 2 NCPC, iar acțiunea lipsită de interes legitim trebuie respinsă în condițiile art. 40 NCPC.
Pârâta a mai arătat că solicitarea reclamanților este atât inadmisibilă deoarece, este interzisă de principii fundamentele de drept civil - principiul forței obligatorii a contractului, principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză și principiul executării cu bună credință a obligațiilor contractuale - cât și ilicită, deoarece tinde la eludarea unor norme de drept bancar imperative.
La data contractării creditului, reclamanții din prezenta cauză au optat pentru produsul de creditare în valută CHF, deoarece acestea îi permitea contractarea unui credit mai mare decât cel pe care îl putea lua prin produsul de creditare în Lei prin raportare la nivelul maxim de îndatorare impus de reglementările bancare imperative în vigoare la acea data: Norma BNR nr. 10/2005 privind limitarea riscului de credite la creditele destinate persoanelor fizice cu modificările acesteia aduse prin Norma BNR nr.20/2006 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.
Mai mult decât atât, pârâta a mai precizat că gradul de îndatorare se calculează și implicit riscul se determină după un anumit algoritm pentru suma împrumutată în CHF și după un cu totul alt algoritm pentru aceeași sumă în echivalent LEI.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arăta că a avut loc o negociere. Astfel, a arătat că a prezentat reclamanților, în perioada precontractuală, o ofertă comercială. Din multitudinea de oferte - credite în moneda CHF, LEI, EUR, credite pentru nevoi personale, credite ipotecare, credite cu dobânda fixa sau variabila, etc. reclamanții au optat pentru creditul pentru achiziționarea unei locuințe, în moneda CHF.
A mai precizat că lipsa negocierii, nu conduce de plano, potrivit legii, la concluzia că o clauza are caracter abuziv ci trebuie întrunite cumulativ condițiile de la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 cu privire la dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților și reaua- credință a comerciantului.
Cu referire la clauza de la art. 5 pct. 5.4 din contractul de credit privind mandatarea băncii să efectueze schimburile valutare necesare utilizării creditului, utilizând propriile cotații ale băncii de la data utilizării creditului, diferențele de curs valutar urmând a fi suportare de client, pârâta a arătat că maniera în care se încearcă justificarea caracterului abuziv al acestei clauze denotă încă o data cunoașterea empirica a legislației în domeniu și confuzia în care se afla reclamanții.
A mai arătat că banca poate recurge la efectuarea de schimb valutar la cotații proprii doar în cazul indicat la art. 5.4 din contractul de credit - și anume când în contul curent nu există suficiente disponibilități pentru achitarea ratei scadente, însă în alte conturi există în altă monedă diferența de CHF. Așadar, prin clauza de mandat prevăzută la art. 5.4 banca doar excepțional și subsidiar poate efectua schimbul valutar la cotațiile proprii și numai în situația în care deși având disponibilități în alte monede reclamantul nu se ocupă singur să le transforme în CHF pentru a-și achita rata scadentă.
Pârâta a arătat că această clauză nu creează niciun dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, știut fiind că în piața de schimb valutar cursurile agenților ce oferă servicii de schimb valutar sunt în general foarte apropiate, Banca neputând acționa pe piață în numele clientului decât în condițiile speciale ale unor contracte pentru astfel de servicii, rămânând singura modalitate posibilă de a cumpăra CHF în numele clientului pe casa proprie de schimb valutar.
De asemenea, cursul la care face banca schimburile valutare având un caracter volatil (caracteristica majora a oricărui curs de schimb) este permanent adus la cunoștința clienților prin afișare la sediile băncii și prin publicare pe internet și în ziare de specialitate.
Nu în ultimul rând, pârâta a arătat că reclamanții nu au primit în cont moneda românească calculată la cursul L./CHF, ci au primit în cont CHF efectiv.
Referitor la interpretarea eronată a prevederilor legale și contractuale, pârâta a arătat că potrivit prevederilor pct. l lit. b din Anexa la Legea 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului.
De asemenea, au arătat că, condițiile din contract au rămas aceleași de la data încheierii, obligația principală a reclamanților fiind aceea de a rambursa împrumutul contractat, în moneda aleasă de către aceștia. Creșterea cursului valutar nu poate fi pusă în sarcina băncii, iar acest aspect nu poate fi considerat ca o modificare unilaterală a condițiilor contractuale.
Nu în ultimul rând, pârâta a specificată că potrivit prevederilor pct.l lit. p din Anexa la Legea 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care prevăd că prețul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a crește prețurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care prețul final este prea mare în raport cu prețul convenit la momentul încheierii contractului.
Pe de o parte în cazul de față nu comerciantul, respectiv R. B. S.A. a determinat modificarea prețului contractului, ci reclamanții prin formularea cererii de reeșalonare nr. 138/12.06.2009, iar pe de alta parte în urma acestei reeșalonări, rata lunară nu a crescut ci a scăzut, fapt ce rezultă din compararea celor două grafice de rambursare. Astfel, dacă în graficul de rambursare aferent contractului de credit rata lunară (luna decembrie 2014) era de 463,43 CHF, în graficul aferent Actului adițional din data de 17.06.2009 rata lunară (luna decembrie 2014) este de 443,69 CHF (valoare confirmată dealtfel și de reclamanți în cuprinsul acțiunii).
Pârâta a mai precizat că restituirea în echivalent LEI (la cursul de schimb de la data tragerii) a creditului acordat, tras și încasat în CHF de la data tragerii creditului și la costurilor produsului de creditare în CHF nu echivalează cu restituirea creditului. Banca are pierderi semnificative dacă se procedează la o astfel îndeplinire parțială a obligației provenită din: diferența de curs valutar, raportată atât la sumă cât și la principal. Potrivit reglementărilor bancare (Regulamentul BNR nr. 22/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investirii), o bancă, dacă se împrumută în CHF, este obligată să aibă finanțări în CHF (credite la rândul ei) suficiente pentru a acoperi activele denominate în CHF (creditele acordate către consumatori) astfel încât poziția netă dintre ele să nu depășească 10% din fondurile proprii. (Anexa - Pierderile suportate de bancă, din perspectiva finanțărilor băncii, pentru creditele în CHF acordate consumatorilor datorită evoluției cursului de schimb); costul celor două credite: costul creditului în LEI (dobândă, comisioane) fiind mai mare decât costul creditului în CHF. Costul creditului în Lei, la data acordării acestuia, era mai mare decât cel al creditului în CHF, atât pentru consumatori, cât și pentru bancă. Costul creditului în LEI este determinat de indicatori specifici - indicele de referința ROBOR) mai mari decât cei care influențează costul creditului în CHF - indicele de referința LIBOR CHF + CDS (care exprimă riscul de țară) + "Implied Spread" (care exprimă costul schimbării cantității de monedă din EUR în CHF, prin intermediul tranzacțiilor de tip FX swap). Costurile de finanțare în CHF ale instituțiilor financiare pot fi influențate de costul împrumuturilor și/sau al depozitelor atrase de la companii și de la populație. În particular, R. B., nu a obținut finanțarea în CHF prin intermediul unor împrumuturi directe de la o terță instituție financiară sau prin depozite de la client nebancari, ci conform următoarelor etape: (i) Atragerea de surse în EUR; (ii) Schimbarea sumei din EUR în echivalentul ei în CHF, în condițiile pieței interbancare, prin intermediul instrumentelor de tip FX SWAP. Prin urmare, costul de finanțare în
CHF pentru o instituție financiară care ar aplica aceeași strategie de finanțare este influențat atât de costurile de atragere a surselor în EUR cât și de costul schimbării cantității de monedă din EUR în CHF.
Pentru toate aceste motive arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedura civilă iar în probațiune a depus înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate iar pe fond a solicitat admiterea cererii pentru motivele invocate anterior cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt între R. B. Sucursala A. și reclamanții B. S. C. și B. M. F. s-a încheiat Convenția de credit nr. RM_/26.10.2007, având ca obiect acordarea de către banca pârâtă a unui împrumut în sumă de 68.733,30 CHF, pe o durată de 312 luni, având ca destinație dobândirea în patrimoniu a imobilului situat in A.. . . etaj 3 identificat prin CF nr._ A.. iar ulterior părțile au încheiat Actul Adițional încheiat la data de 17.09.2010 la Convenția de credit nr. RM_/26.10.2007, părțile au convenit modificări, - având în vedere transpunerea si implementarea in legislația națională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, și aplicarea dispozițiilor art. 40 și 95 din OUG nr.50/2010, - modificări privitor la reducerea marjei băncii din formula de calcul a ratei dobânzii curente variabile menționată în Contract, reglementarea comisionului de rambursare anticipată, eliminarea din Contract din cuprinsul articolului care reglementează dobânda clauzelor prin care banca își rezervă dreptul de a practica aplicarea altor niveluri de dobândă, „ până la o dată ulterioară ce urmează a fi adusă la cunoștința împrumutatului” sau de a practica alte niveluri de dobândă în funcție de anumite criterii prevăzute de Bancă, detalierea executării de către Bancă a obligației de informare a împrumutatului în legătură cu variațiile ratei dobânzii.
Instanța pronunțându-se mai întâi pe excepții conform prevederilor art. 248 Cod procedură civilă, respective pe excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, o va respinge deoarece cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul prevederilor art. 29 alin. 1 punct f) potrivit cărora, “ (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la: f) protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice si asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor;”
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei R. B. Sucursala A., instanța constată că actualmente aceasta sucursală a Băncii nu mai există fiind radiată din evidențele Oficiului Registrului
Comerțului anterior datei din de 18.11.2014 când s-a înregistrat la instanță prezenta cauză, astfel că sunt incidente prevederile art. 56 Cod procedură civilă potrivit cărora „ Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile„ iar în consecință va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâtei deoarece pârâta R. B. Sucursala A., nu are capacitate procesuală de folosință.
Referitor la excepția lipsei de interes legitim al acțiunii, instanța apreciază că în cauză reclamanții justifică un interes care potrivit prevederilor art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă, este determinat, legitim, personal, născut și actual, întrucât se invocă încălcarea unui drept subiectiv îndeplinind astfel și această condiție pentru exercitarea acțiunii civile prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv și al nulității clauzelor contractuale, instanța o va respinge deoarece în cauză se are în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene care privește interpretarea Directivei 93/12/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii fiind incidente și prevederile Legii nr.193/2000- privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori, - subzistând raporturile juridice stabilite între părți, ori reclamanții au această calitate de consumatori, in înțelesul dispozițiilor prevăzute de art. 2 alin. l din Legea nr. 193/2000, iar pârâta are calitatea de comerciant, care a perfectat Convenția de credit nr. RM_/26.10.2007, și Actul Adițional încheiat la data de 17.09.2010 la Convenția de credit nr. RM_/26.10.2007, în cadrul unei activități comerciale potrivit art.2 alin.2.din Legea nr. 193/2000.
Pe fondul cauzei se reține că prin art.5.4 teza finală din Convenția de credit nr. RM_/26.10.2007, s-a stabilit aspectul potrivit căruia dacă în contul curent nu există disponibil suficient pentru stingerea obligației de plată scadentă, Banca la libera sa apreciere are dreptul dar nu și obligația de a debita cu suma corespunzătoare orice alt cont de disponibilități sau de depozit (chiar neajuns la termen) a împrumutatului/ codebitorului, în scopul efectuării plăților datorate și Banca este mandatată de împrumutat / codebitor prin prezentul contract să efectueze, dacă este cazul și schimbul valutar în numele și pentru acesta, utilizând propriile cotații și completând documentele aferente acestei operațiuni, iar eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat / codebitor.
Ulterior prin Actul Adițional încheiat la data de 17.09.2010 la Convenția de credit nr. RM_/26.10.2007, părțile au convenit modificări concrete prin care s-a redus marja băncii din formula de calcul a ratei dobânzii curente variabile curente variabile de la 11,50 puncte procentuale la 6,64 puncte procentuale și drept urmare pentru perioada de creditare rămasă marja Băncii din formula de calcul a ratei dobânzii curente variabile, va fi de 6,99 puncte procentuale și valoarea Ratei dobânzii curente calculată prin introducerea în
formula menționată în Contract a valorii marjei astfel reduse, la data acceptării Actului Adițional, este de 7,50 %.
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „ O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților.”
Conform prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000 Republicată “ O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.”
Conform art.1 lit. a) din Anexa Legii 193/2000, - Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, - "Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat in contract.”
Astfel, pentru identificarea unei clauze abuzive sunt determinate: lipsa negocierii directe a clauzei între creditorul profesionist și consumator, crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractului, ca efect al clauzei, și încălcarea bunei-credințe de către profesionist prin inserarea clauzei respective. Dealtfel prin inserarea aspectului potrivit căruia „eventualele diferențe de curs valutar vor fi suportate de împrumutat / codebitor” se crează un dezechilibru semnificativ doar reclamanților.
În ceea ce privește cerința negocierii, se constată că clauza este una preformulată și, deși sarcina probei revine pârâtei, conform art. 4 alin. 3 teza II din Legea 193/2000 Republicată care stipulează că “, Dacă un profesionist pretinde ca o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”
Întrucât în cauză pârâta nu a făcut nici-o dovadă a negocierii clauzelor indicate în cuprinsul Convenției de credit nr. RM_/26.10.2007 la art.5.4 teza finală. se constată caracterul abuziv și pe cale de consecință fiind întrunite cerințele art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, va constata nulitatea absolută a acestei clauze.
Referitor la petitul cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei cu privire la diferența de curs valutar care nu este o parte a prețului stabilit în contract și dispunerea înghețării cursului valutar la valoarea de la data încheierii convenției 14.07.2008, acela de 2,_ lei - instanța îl va respinge ca neîntemeiat, deoarece nu sunt incidente în speță prevederile art. 3 alin.1și 2 din Regulamentul nr. 4/2005 Republicat, privind regimul valutar, -potrivit căruia
(1) Plațile, încasările, transferurile si orice alte asemenea operatiuni care decurg din vânzări de bunuri si prestări de servicii intre rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai in moneda naționala (leu), cu
excepția operațiunilor prevăzute in anexa nr. 2 "Categorii de rezidenți care pot efectua operatiuni in valuta", care se pot efectua si in valuta.
(1^1) Plățile, încasările, transferurile si orice alte asemenea operatiuni intre rezidenti care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai in moneda naționala (leu).
(2) Toate celelalte operațiuni intre rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) si (1^1) pot fi efectuate, in mod liber, fie in moneda națională (leu), fie in valuta.
Deasemenea Directiva 17/2014 prevede la art. 23 din Capitolul 9 intitulat - “ Împrumuturile în moneda străină,”- faptul că statele membre au obligația de a adapta un cadru de reglementare corespunzător care să permită limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul în temeiul contractului de credit, prin convertirea creditului printr-o monedă alternativă sau instituirea unui sistem de adaptare a contractului.
Întrucât potrivit voinței părților s-a stabilit ca plata să se efectueze în valută sunt incidente în speță prevederile art. 3 alin.3 din Regulamentul nr. 4/2005 Republicat, privind regimul valutar, potrivit căruia „Operațiunile prevăzute la alin. (2) și in anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua si in valuta, numai pe baza acordului de voință al părților, fiind incidente și prevederile art. 1270 cod civil potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, ori în speță părțile contractante au încheiat sub acest aspect un contract în consens cu prevederile art. art. 3 alin.3 din Regulamentul nr. 4/2005 Republicat, privind regimul valutar.
Conform prevederilor art. 1578 din Codul civil de la 1864, în vigoare la data încheierii contractului de credit și care este aplicabil în speță în temeiul art. 3 și 102 din Legea nr. 71/2011 “ Obligația ce rezulta din un împrumut in bani este totdeauna pentru aceeași suma numerica arătată in contract. Întâmplându-se o sporire sau o scădere a prețului monedelor, înainte de a sosi epoca plății, debitorul trebuie sa restituie suma numerica împrumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decât in speciile aflătoare in curs in momentul plății.”
Astfel, restituirea creditului în moneda contractată este o aplicare a principiului nominalismului monetar prevăzut de art. 1578 din Codul civil de la 1864, potrivit căruia împrumutatul trebuie să înapoieze suma nominal primită, oricare ar fi variația acesteia, și prin urmare sunt valabile clauzele contractuale care stabilesc că împrumutatul restituie exact ce și cât aluat cu titlu de împrumut în moneda în care s-a acordat creditul ( franci elvețieni CHF )
În contextul stării de fapt și de drept reținută, va admite în parte acțiunea și va constata caracterul abuziv și pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor indicate în cuprinsul Convenției de credit nr. RM_/26.10.2007 la art. 5. 4 teza finală și va respinge petitul cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei cu privire la diferența de curs valutar care nu este o parte a prețului stabilit în contract și dispunerea înghețării cursului valutar la valoarea de la data încheierii convenției 14.07.2008, acela de 2,_ lei.
În baza art. 453 Cod procedură civilă va obliga pârâta să plătească reclamanților suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat justificată cu chitanța nr. 47/20.01.2015 emisă de Cabinet de Avocat N. D. A. din cadrul Baroului A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării sau a insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
Admite excepția lipsei capacitate procesuală de folosință a pârâtei R. B. Sucursala A..
Respinge excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv și al nulității clauzelor contractuale.
Respinge excepția lipsei de interes legitim al acțiunii.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. S. C. și B. M. F. cu domiciliul procesual ales în A. .. 3 . în contradictoriu cu pârâtele R. B. cu sediul în București Sky Tower Building, Calea Floreasca nr. 246 C sector 1 și R. B. Sucursala A., cu sediul în A. ..1-3 jud. A..
Constată caracterul abuziv și pe cale de consecință nulitatea absolută a clauzelor indicate în cuprinsul Convenției de credit nr. RM_/26.10.2007 la art. 5. 4 teza finală.
Obligarea pârâta la restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de rate, peste limita de 10% a cursului de schimb CHF/RON pe perioada noiembrie 2011 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Respinge petitul cu privire la obligarea pârâtei la convertirea în RON a creditului în CHF ce formează obiectul Contractului nr. RM_/26.10.2007 încheiat la data de 26.10.2007 la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului curs majorat cu 10 %.
Obligă pârâta la plata sumei de 1200 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din 21.09.2015.
Președinte, Grefier,
C. F. M. M. D.
Red. CM/tehnored.RLB
6 ex. /4 .
Se comunică cu:
- Reclamanții - B. S. C. și B. M. F. cu domiciliul procesual ales în A. .. 3 .
- Pârâta - R. B. cu sediul în București Sky Tower Building, Calea Floreasca nr. 246 C sector 1
- - R. B. Sucursala A., cu sediul în A. ..1-3 jud. A.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Revocare donaţie. Hotărâre din 23-09-2015, Judecătoria ARAD → |
|---|
