Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4575/2015. Judecătoria ARAD

Sentința nr. 4575/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 4575/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4575

Ședința publică din 21 septembrie 2015

Președinte: R. A. C.

Grefier: P. S.

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții S.C. P. T. S.R.L., M. I. D. și M. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., având ca obiect constatare nulitate act - clauze abuzive.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamanților, av.M. Anișoara lipsă fiind reprezentantul pârâtei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art.29 alin.1 lit f din OUG 80/2013

S-a făcut referatul cauzei, după care, în temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, instanța verifică propria sa competență generală, materială și teritorială, constatând, în baza art. 94 coroborat cu art.116 Cod procedură civilă că este competentă în judecarea prezentei cereri.

Nefiind alte cereri ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei .. prin Sucursala Agenția L. B. și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârâtă.

Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției lipsei capacității de folosință precum și excepția inadmisibilității.

Instanța respinge excepția lipsei capacității de folosință ca rămasă fără obiect având în vedere că acțiunea a fost comunicată societății pârâte, la sediul acesteia din București, întâmpinarea fiind formulată de aceasta.

Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției inadmisibilității acțiunii.

JUDECĂTORIA

Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A., la data de 10.06.2015, reclamanții S.C. P. T. S.R.L., M. I. D. și M. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A să se constatate ca fiind abuzive următoarele clauze prevăzute în contractul de credit cu nr. BL_ din data de 05.09.2008 și să se dispună înlăturarea lor din contract, respectiv: capitolul 3 - 3.1, 3.1.3, 3.2, 3.3 3.4, 3.6, 3.7, 3.8 din Condiții Generale raportat la capitolul 2 - 2.1, 2.4, 2.5,2.6, 2.7 ,din Condiții speciale; capitolul 4 Garanții din Condiții Generale raportat la capitolul 4 Garanții din Condiții Speciale; capitolul 7. Obligațiile împrumutatului - 7.1 lit. e, f, g, j 7.2 lit. b din Condiții Generale; capitolul 8 Cazuri de neîndeplinire sau culpă - 8.1 lit. e, f, g, h, i, 8.2 din Condiții General; capitolul 9 Clauze diverse - 9.8, 9.9 din Condiții Generale; să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate în mod abuziv, la care să se adauge dobânda legală aferentă până la data plății efective, cu titlu de comision de acordare de 3500 CHF, de comision de administrare lunară de_ CHF din data de 05.09.2008 până la data prezentei, precum și recalcularea ratelor aferente creditului in conformitate cu variațiile indicelui LIBOR raportat la dobânda variabila a creditului de la data acordării acestuia și restituirea sumelor încasate in plus; să se constate stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului; cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.

În motivare, reclamanții arată că la data de 05.09.2008 au încheiat Contractul de credit la termen nr. BL_ cu . creditului fiind de 350. 000 CHF pe o perioada de 240 luni.

Cu privire la dobândă, potrivit pct. 2.4.1 din condiții speciale raportat la pct. 3.1.1, 3.1.2 din condiții generale, în contractul de credit, la data semnării, a fost prevăzută în sarcina debitorilor, plata unei dobânzi cu rata variabilă de 8.25% pe an. În contract nu este menționată componenta efectivă a dobânzii variabile și nici modalitatea de calcul detaliată a acesteia, deducând că dobânda este suma a două elemente: marja băncii ( compus din costurile acesteia si profit) și valoarea indicelui de referință - LIBOR, în cazul dat. Deci singurul element variabil din componenta dobânzii, conform contractului și legii, este indicele LIBOR. Marja băncii este un element fix din cadrul dobânzii, stabilit la momentul acordării creditului, ce nu poate fi modificat pe parcursul derulării creditului, așa cum rezultă din graficul de rambursare, valoarea acestei marje la data acordării este 0. Întrucât din septembrie 2008 până în prezent-debitorii au achitat o dobândă majorată în condițiile în care indicele de referința LIBOR a scăzut, rezultă că dobânda a fost mărită discreționar, în condițiile unei creșteri nesemnificative ale LIBOR și mai apoi a fost păstrată la un nivel majorat, în profida scăderii constate a valorii LIBOR. Banca ar fi trebuit sa se supună prevederilor imperative ale legii si sa modifice dobânda exclusiv in funcție de variațiile indicelui LIBOR, independent de voința sa proprie.

În ceea ce privește comisionul de acordare în cuantum de 1% din valoarea totala a creditului conform căreia este de asemenea abuziv si inclus in totalul sumei împrumutate asupra căreia se percep dobânzi. Valoarea acestui comision este de 3500 CHF. Prin includerea propriului comision de procesare în cuantumul creditului acordat scriptic banca a efectuat un demers abuziv obligând consumatorul sa plătească prețul împrumutului pentru un serviciu deja prestat la care se adaugă si o alta dobânda impusa sub forma comisionului de administrare raportat lunar la valoarea inițiala a creditului.

Acest comision nu a fost negociat și prin natura sa a dus prejudicii clientului. Acest comision este nejustificat de mare în comparație cu munca depusă de bancă pentru întocmirea dosarului de credit. Mai mult, nu este clar pentru ce a fost perceput acest comision, în condițiile în care acesta crește cu suma împrumutată, și nu există nicio diferență între procentul perceput pentru un credit ipotecar, unde teoretic întocmirea dosarului necesită mai multe resurse și perceput pentru un credit de consum. Cu atât mai puțin poate fi justificat cuantumul sumelor stabilite cu acest titlu, în condițiile în care banca nu oferă nici măcar un singur criteriu pentru a se verifica modul de calcul al acestui comision.

Reclamanții mai arată că și comisionul de administrare de 1,8% p.a datorat lunar și calculat prin aplicarea procentului la valoarea soldului creditului o data cu dobânda este abuziv. Valoarea acestui comision la data introducerii acțiunii este de 37. 800 CHF Acest comision este de fapt o dobândă, dar este plătit pentru o prestație pentru care se plătește deja dobânda și este înregistrat ca atare in contabilitatea băncii ca venituri din dobânzi.

Mai arată reclamanții că sunt abuzive și clauzele care vizează comisionul de modificare ( pct. 2.6.3 condiții speciale si pct. 3.3.3 ) care pe lângă faptul că este stabilit în lei, deși toate sumele din contract se raportează la CHF, moneda creditului acordat, nu face rezultatul negocierii cu consumatorul, clauza referitoare la plata unei dobânzi majorate de 10 puncte procentuale pe an –(pct. 2.5.1 condiții speciale raportat la pct. 3.3.4 din condiții generale) datorată în situația în care debitorul nu-și îndeplinește obligațiile de plată.

De asemenea, pct. 2.6.4, 2.7.1 din condiții speciale raportat la pct. 3.3.4 din condiții generale ,care vizează comisionul de rambursare anticipată de 2% este ilegal si abuziv. Pct. 3.6 plăți și compensare din condiții generale consacra dreptul băncii de a efectua orice operațiuni necesare pentru recuperarea sumelor scadente pe cheltuiala reclamanților, subrogând poziția consumatorului, efectuând o . operațiuni in numele si pe seama sa, ori o asemenea conduita nu poate fi decât discreționara si abuzivă.

În continuare reclamanții arată că pct. 3.7 din condiții generale instituie debitorilor obligația de plată a tuturor comisioanelor/taxelor legale de încheierea, executarea, aplicarea contractului, aceasta fiind obligație abuzivă și discreționară deoarece creează în sarcina debitorului suportarea unor costuri imprevizibile pe care nu le-a anticipat la încheierea contractului.

Pct. 3.8 din condiții generale da dreptul băncii să acționeze discreționar in realizarea propriilor interese prin intervenția directa asupra costurilor debitorului, acesta putând modifica unilateral nivelul dobânzii și al comisioanelor, crescând prețul creditului acordat si transferând propriul risc asupra consumatorului.

Reclamanții arată în continuare că capitolul 4 din Garanții din Condiții Generale raportat la capitolul 4 Garanții din Condiții Speciale care se referă la obligația împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă și dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoiește polița. Clauzele amintite încalcă dispozițiile art. 18 din Legea nr.190/1999, care prevede, "Contractele de asigurare se vor încheia cu o societate de asigurări, iar împrumutătorul nu va avea dreptul sa impună împrumutatului un anumit asigurător".

Așadar, legea interzice băncii sa impună împrumutaților societatea de asigurări, cu atât mai mult să o aleagă ea. Având in vedere că parte în contractul de asigurare este împrumutatul, precum și că toate costurile cu asigurările sunt in sarcina acestuia, acesta trebuie sa aibă libera alegere a societății de asigurări.

Ca si celelalte clauze abuzive semnalate, aceste clauze sunt cuprinse in acest contract preformulat, lipsindu-le caracterul negociat.

Capitolul 7 Obligațiile împrumutatului - 7.1 lit. e, f, g, j, 7.2 lit.b din Condiții Generale. Aceste prevederi contractuale se refera la obligația împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări partenera sau agreata de banca si dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoiește polița. Clauzele amintite incalca dispozițiile art. 18 din Legea nr. 190/1999, care prevede "Contractele de asigurare se vor încheia cu o societate de asigurări, iar imprumutatorul nu va avea dreptul sa impună imprumutatului un anumit asigurător ". Totodată, aceste obligații ale debitorului dau dreptul băncii sa acționeze discreționar in realizarea propriilor interese prin intervenția directa asupra conturilor debitorului, condiționează scadenta anticipata din comportamentul debitorilor in cadrul altor contracte decât prezentul contract ,de apariția unor situații neprevăzute si care nu sunt definite ,situatie in care debitorii, fara culpa, desi achita la termen toate ratele se vad in situația in care banca apreciază dupa bunul sau plac daca acest credit a ajuns la scadenta anticipată

Capitolul 8 Cazuri de neindeplinire sau culpa - 8.1 It. e ,f, g, h, 1, 8.2 din Condiții generale Aprecierea comportamentului culpabil al consumatorului este o practica discreționara si abuziva din partea băncii, iar situațiile enunțate sunt vagi si practic permit intervenția instituției de creditare în absolut orice împrejurare arbitrara.

Capitolul 9 Clauze diverse -9.8, 9.9 din Condiții Generale clauza de cross-default.

permite băncii declararea scadentei anticipate a creditului in orice împrejurare in care banca apreciază unilateral ca debitorul nu si-a îndeplinit vreo obligație.

În drept au fost invocate prevederile Legii 193/2000, OUG nr. 50/2010, Legea 363/2007, Legea 296/2004, Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar, Decizia OUE in cauza C-26/13 Kasler vs OTP ,etc.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

În susținerea excepției pârâta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora sunt necesare cunoștințe de specialitate", rar potrivit art. 2 alin. (1), „prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

Având în vedere dispozițiile anterior menționate, rezultă că dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori sunt aplicabile doar raporturile dintre profesioniști și consumatori. Totodată, au calitatea de consumatori doar persoanele fizice sau grupul de persoane fizice constituie în asociații.

A mai arătat pârâta că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din Codul civil, „sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", iar potrivit alin. (3) din același cod, „constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil, „în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirea la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cefe aduse prin prezenta lege", potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, „dacă prin lege nu se prevede altfel, societățile cu personalitate juridica se constituie în una din următoarele forme: societate cu răspundere limitată",

Întrucât în prezenta cauză are calitatea de reclamant P. T. SRL, rezultă că nu poate invoca cu succes dispozițiile privind protecția consumatorilor fiind considerată un profesionist potrivit dispozițiilor legale anterior menționate.

Pentru aceste motive, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosința a paratei B. SA - Agenția L. B., cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Pe fond, pârâta a arătat că anterior semnării contractului de credit reclamantul a putut consulta clauzele acestuia, a avut posibilitatea de a analiza și studia cu atenție fiecare dintre clauze, pentru a aprecia dacă acestea corespund sau nu intereselor lui, sau dimpotrivă, încalcă aceste interese. De asemenea, reclamantul a beneficiat de consultanță cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel încât să își poată exprima consimțământul în deplină cunoștință de cauză. Aceasta este practica bancară obișnuită și a fost respectată și de către B. .

În situația în care reclamantul ar fi ajuns la concluzia că unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor sau drepturilor proprii, ar fi putut opta pentru a nu încheia contractul de credit, realizându-și obiectivele și necesitățile de creditare fie prin intermediul altor produse de același gen pe care le oferea B. la acel moment, fie de la alte instituții bancare care ar fi putut să vina mai mult în întâmpinarea nevoilor proprii.

Pârâta solicită, pentru motivele expuse, respingerea acțiunii.

Analizând cu prioritate, conform art.248 alin.1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității formulării acțiunii, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Prin contractul de credit nr.BL._ încheiat la data de 05 septembrie 2008 între pârâta .., în calitate de creditor, reclamanta S.C. P. T. S.R.L., în calitate de împrumutat și reclamantul M. I. D. în calitate de garant, creditoarea a pus la dispoziția împrumutatului un credit în valoare de 350.000 CHF, pe o perioadă de 240 lei.

Contractul de credit a fost semnat de reclamantul M. I. D., atât în calitate de administrator al S.C. P. T. S.R.L, care avea calitatea de împrumutat, cât și în nume propriu, ca garant pentru îndeplinirea la timp și în mod complet a tuturor obligațiilor asumate de societate prin contract .

La data de 18 iunie 2009 s-a încheiat actul adițional nr.1 la contractul de credit mai sus menționat, între pârâta Bancopst .S.A – creditor și reclamanții S.C. P. T. S.R.L ,împrumutat, M. I. D. și M. M., în calitate de fidejusiori, aceștia din urmă declarând că au cunoștință și acceptă incidența dispozițiilor legale privitoare la solidaritatea fidejusorilor cu debitorul principal și, în consecință, renunță în mod expres la drepturile reglementate de art. 1662-1667 C. civ., inclusiv și fără a se limita la beneficiul de discuțiune și la beneficiul de diviziune, renunță în mod irevocabil la orice alte drepturi sau beneficii legale, legate de executarea obligației pe care și-au asumat-o( art.4.4.3., 4.4.4., 4.4.5 din contract)

Instanța reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, alin. (3) interzicând profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Prin „consumator”, conform art. 2 alin. (1) din lege, se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, iar în categoria de „profesionist” intră, potrivit alin. (2), orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

Art. 4 alin. (1) din lege, invocat de reclamanți, prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar pct. 1 lit. i) din anexa la lege, enumeră, printre clauzele considerate abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.

Instanța reține însă că reclamanții nu se pot prevala de aceste dispoziții legale, întrucât nu fac parte din categoria consumatorilor protejați de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Astfel, nu poate fi considerată consumator persoana juridică S.C. P. T. S.R.L., iar în ceea ce îl privește pe reclamantul M. I. D.., acesta a acționat în numele și pe seama societății, ca administrator și garant al obligațiilor acesteia, asumate în cadrul activității sale comerciale, deci ca un profesionist, calitatea de consumator fiind astfel exclusă.

În ceea ce o privește pe reclamanta M. M. aceasta are calitatea de fidejusor în contractul bancar garantat iar prin acest contract încheiat exclusiv între garat și bancă, banca nu a prestat garantei niciun serviciu și nu a vândut niciun bun. Aceasta a acordat împrumutul societății comerciale, persoană distinctă, iar garanții au semnat un contract de ipotecă sau fidejusiune în nume propriu și personal, garantând astfel cu imobilul lor executarea obligației în întregime, așa cum a fost ea stabilită între părți. Incidența prevederilor legale nu poate fi reținută nici în considerarea caracterului accesoriu al contractului de garanție în raport de soarta obligației principale, din moment ce debitorul principal este o persoană juridică, iar valabilitatea clauzelor contractuale nu poate fi analizată prin prisma prevederilor Legii nr. 193/2000. Conform art. 2296 C.civ. „Fideiusorul, chiar solidar, poate opune creditorilor toate mijloacele de apărare pe care le putea opune debitorul principal, afară de cele care îi sunt strict personale acestuia din urmă sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor” Astfel, cum nici debitorul principal nu ar fi putut apela la aceste dispoziții specifice persoanelor fizice, nici garații nu pot apela la invocarea clauzelor abuzive.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate act formulată de reclamanții S.C. P. T. S.R.L., M. I. D. și M. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate act formulată de reclamanții S.C. P. T. S.R.L., M. I. D. și M. M. cu domiciliul procesual ales în A., ., corp A, . ( av. M. Anișoara) în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.cu sediul în București, ..6A, sector 2 .

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria A..

Pronunțată în ședința publică din 21.09.2015.

Președinte, Pt. Grefier P. S., aflată în C.O

R. A. C. Semnează Grefier șef

D. V.

Red/tehnored/ R./PS/27.10.2015

6 ex/4 ex se ..C. P. T. S.R.L. - A., ., corp A, ., jud.A. ( av. M. Anișoara)

M. I. D. - A., ., corp A, ., jud.A. ( av. M. Anișoara)

M. M. -A., ., corp A, ., jud.A. ( av. M. Anișoara)

S.C. B. S.A.- București, ..6A, sector 2 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4575/2015. Judecătoria ARAD