Contestaţie la executare. Sentința nr. 318/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 318/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 19074/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 318
Ședința publică din 23 ianuarie 2015
Președinte: C. L. D.
Grefier: C. P.
S-a luat în examinare contestația la executare, formulată de contestatoarea I. M. I. în contradictoriu cu intimatul M. G..
La apelul nominal al cauzei se prezintă reprezentanta contestatoarei, av. în substituire O. O. din Baroul A. și reprezentantul intimatului, av. G. M. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată cu suma de 724 lei, conform dispozițiilor art. 10 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta contestatoarei depune dovada achitării cauțiunii în sumă de 10.067 lei și consemnarea acesteia în Registrul de valori al instanței.
Reprezentanta contestatoarei arată instanței că își menține cererea astfel cum a fost formulată, solicitând totodată suspendarea executării silite întrucât debitul ce îl are contestatoarea de achitat intimatului nu depășește suma de 10.000.
Reprezentantul intimatului se opune solicitării reprezentantei contestatoarei, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, pe motivul că nu există nici un risc pentru contestatoare și toate condițiile executării silite imobiliare sunt îndeplinite . Mai arată acesta că, contestatoarea de atâta timp nu binevoiește să-și plătească datoriile.
Reprezentanta contestatoarei precizează că este adevărat că are de plată contestatoarea, însă, debitul principal l-a achitat într-un timp foarte scurt. De asemenea, relevă că, aceasta nu refuză și nu contestă suma rămasă, cu atât mai mult cu cât i s-a pus poprire pe salariul contestatoarei, în fiecare lună reținându-i-se o sumă de 400 lei din venitul său, astfel că este foarte clar faptul că aceasta nu este de rea-credință.
Reprezentantul intimatului consideră că, în speță, contestatoarea are venituri suficiente și mai deține și alte imobile, și cu toate acestea, pur și simplu, nu vrea să plătească.
La solicitarea instanței, reprezentanții părților arată instanței că nu mai au alte cereri sau excepții.
În baza art. 244 C.pr.civ., se declară cercetarea procesului încheiată.
În baza art. 389 și 392 C.pr.civ., se deschid dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentanta contestatoarei solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată, considerând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 812 alin. 5 din C.pr.civ.
Reprezentanta contestatoarei relevă instanței că suma finală pe care contestatoarea o are de achitat este în cuantum de 11,343,34 lei la care intră și suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, însă în recurs creditorul nu a beneficiat de cheltuieli de judecată și onorariu avocațial, astfel că nu i se cuvine, cu atât mai mult cu cât nici nu a dovedit aceste cheltuieli, considerând astfel că se impune scăderea sumei de 1.000 lei din suma totală. Mai arată reprezentanta contestatoarei că, înainte de primirea somației, contestatoarea a achitat la data de 31.10.2014 în contul executorului judecătoresc suma de 1.500 lei, astfel că nu mai era îndeplinită condiția cerută de lege pentru executarea silită imobiliară, respectiv existența unui debit de peste 10.000 lei.
Cu privire la dobânda cuprinsă în cadrul debitului pe care contestatoarea îl are de achitat, reprezentanta acesteia consideră că acesta este nelegal deoarece în data de 03.02.2014 în cuprinsul încheierii emise privind cheltuielile de judecată a fost menționat un alt cuantum al dobânzilor, astfel că apreciază oportun și legal ca executorul judecătoresc să încheie și să emită o încheiere către contestatoare, în cuprinsul căreia să fie specificat în concret care este suma rămasă de plată privind cheltuielile de executare, cu atât mai mult cu cât aceasta trebuia să întocmească și să emită această încheiere abia după rămânerea definitivă a sentinței pronunțate de Judecătoria A. în dosarul nr._ . Mai precizează reprezentanta contestatoarei că dobânda calculată în luna februarie a fost în sumă de 1.000 lei, iar cea calculată în luna noiembrie 2014 a fost în sumă de 9.500 lei, astfel că prima dobândă calculată, comunicată și acceptată în data de 03.02.2014 este cea legală.
Pentru toate cele arătate și pentru faptul că, contestatoarea nu a depășit pragul de plată a datoriilor și a fost de bună credință, reprezentanta contestatoarei solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens la dosarul cauzei chitanța nr. 72/12.12.2014 reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul intimatului solicită instanței respingerea cererii formulate ca fiind neîntemeiată. Cu privire la plafonul de 10.000 lei, în titlul executoriu nu se precizează foarte clar din care titlu executoriu. Cu privire la dobânzile calculate reprezentantul intimatului apreciază că ar fi logic și normal să se modifice cuantumul acestora cu atât mai mult în cuprinsul titlului executoriu se precizează că este obligată contestatoarea la plata dobânzii conform ratei BNR de la data intrării banilor în cont și până la data efectivă a plății.
Pentru toate cele arătate și pentru faptul că, intimatul are dreptul de a primi banii din moment ce titlul executoriu a rămas definitiv, iar contestatoarea are mai multe imobile și un loc de muncă unde are un venit bun, reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii formulate de către contestatoare, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 C.pr.civ., se închid dezbaterile asupra fondului și se reține cauza spre pronunțare.
JUDECĂTORIA
În deliberare asupra cererii de față, constată următoarele.
Prin contestația la executare înregistrată la această instanță, sub dosar nr._/06.11.2014, contestatoarea I. M. I. în contradictoriu cu intimatul M. G., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea încheierii din data de 24.10.2014 emisă în dosarul execuțional nr. 237/2014 al B. C. G. și anularea tuturor actelor de executare.
În motivarea contestației formulate, contestatoarea arată că, încheierea emisă de B. C. G. privește o altă calculație a dobânzii legale nefondate, deoarece există o calculație făcută de însuși executorul judecătoresc, încă de la deschiderea dosarului execuțional.
Contestatoarea mai relevă că, este o persoană de bună-credință, are 20 de ani vechime în muncă, din care 12 ani la actualul loc de muncă, iar de 3 ani și jumătate încearcă să-i ofere cele mai bune condiții fetiței sale de 5 ani. Mai arată aceasta că, a încercat să achite cât mai mult în cât mai scurt timp posibil datoriile pe care încă le mai are față de intimat, în urma procesului de partaj.
De asemenea, contestatoarea relevă instanței că, se simte hărțuită, constrânsă și umilită la serviciu datorită adreselor „interminabile” trimise de către executorul judecătoresc.
Contestatoarea, mai arată că, nu este de acord cu raportul de expertiză contabilă, deoarece acesta nu a fost emis o dată cu introducerea primei cereri de executare silită, respectiv cu înregistrarea dosarului execuțional nr. 237/2014.
Mai mult decât atât, contestatoarea consideră că, raportul de expertiză contabilă a fost introdus în acel moment tocmai pentru ca executorul judecătoresc să își poată mări cheltuielile de executare, pe care însă ea le-a achitat, având în vedere că a obținut o sentință judecătorească, respectiv nr. 2992/17.06.2014, prin care s-a dispus diminuarea onorariului, atât a executorului judecătoresc, cât și a onorariului avocatului, care s-a ocupat de promovarea cererii de deschidere a dosarului execuțional.
Cu privire la modul de calcul al dobânzii legale calculate, contestatoarea precizează că nu este de acord.
Se mai arată că, în cuprinsul înscrisului privind somația imobiliară emis la data de 24.10.2014, afirmația executorului din ultimul aliniat este total neadevărată și eronată, deoarece odată cu această somație imobiliară, contestatoarei nu i s-a comunicat nici încheierea emisă de executorul judecătoresc privind executarea silită, nici titlul executoriu și nici încheierea de stabilire a cheltuielilor de judecată, la fel ca și în celălalt dosar, respectiv nr._, acțiune pe care tot contestatoarea a introdus-o.
Contestatoarea mai precizează că, deși nu i s-a comunicat încheierea privind cheltuielile de executare silită, o contestă și solicită anularea tuturor formelor efectuate în cadrul dosarului execuțional, respectiv a somației imobiliare, cu atât mai mult cu cât la data de 31.10.2014, cu toate că nu i se comunicaseră aceste acte în cutia poștală, a efectuat o plată parțială în sumă de 1.500 lei către B. C. G., prin oficiul poștal nr. 1, astfel că, apreciază că nu se mai impune punerea în executare a somației imobiliare.
Pentru motivele arătate, contestatoarea solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, anularea tuturor formelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei cereri.
În probațiune, au fost depuse înscrisurile invocate, semnate pentru conformitate cu originalul.
În drept, se invocă dispozițiile art. 711 alin. 1, art. 714 și art. 718 Codul de procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și respingerea cererii de suspendare a executării silite, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul arată că, înscrisul din data de 24.10.2014 întocmit de B. C. G. în dosarul execuțional nr.237/2014, nu este o încheiere de încuviințare a executării silite sau de calculație a dobânzii legale. Acest înscris este o somație imobiliară, prin care executorul, în baza titlului executoriu constând din sentința civilă nr.4358/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar civil nr._, decizia civilă nr.400/a/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul A., decizia civilă nr.l725/r/10.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, încheierea nr._, pronunțată de Judecătoria A., sentința civilă nr.2992/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._, a învederat debitorului, în speță contestatoarea, ca în termen de 15 zile de primire, să se conformeze titlului executoriu și să îi achite suma totală de 11.370,34 lei, compusă din 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, 9559,34 lei reprezentând dobânda legală calculată prin expertiză contabilă, conform dispozițiilor din titlul executoriu raportat la O.G.13/2011 pentru perioada 13.07._14, 784 lei diferență cheltuieli de executare. Dintr-o eroare materială de calcul s-a consemnat suma de 11.370,34 lei în locul sumei totale corecte de 11.343,34 lei.
Apreciază intimatul că, creanța totală ce a rămas de executat, în sumă de 11.343,34 lei, este calculată conform dispozițiilor din titlul executoriu și depășește suma de 10.000 lei, astfel că executarea silită imobiliară este admisibilă și legală. De asemenea, nu există temei de fapt sau de drept privind anularea somației imobiliare din data de 24.10.2014 și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr.237/2014 al B. C. G..
Pentru motivele arătate, intimatul solicită respingerea cererii formulate de către contestatoare.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, semnate pentru conformitate cu originalul.
În drept, se invocă dispozițiile art.716,al.l raportat la art.201, al.5 din C.proc.civ.
Contestatoarea prin răspunsul ala întâmpinare a solicitat respingerea apărărilor intimatului și admiterea contestației la executare.
Pe fondul contestației, contestatoarea arată că, în dosarul execuțional nr. 237/2014 al B. C. G. executarea silită imobiliară este inadmisibilă pentru simplul motiv că debitul pe care îl are de achitat intimatului nu depășește suma de 10.000 lei, precizând că debitul nu depășea această sumă nici înainte de data de 24.10.2014 ( data la care executorul judecătoresc a emis somația imobiliară).
În cazul de față, în data de 31.10.2014, relevă contestatoarea, a plătit 1.500 lei, situație în care, încă anterior primirii somației imobiliare, nu mai era îndeplinită condiția cerută de lege pentru executarea silită imobiliară, respectiv existența unui debit de peste 10.000 lei.
Mai apreciază contestatoarea că, raportul de expertiză contabilă avut în vedere de către executor este unul nelegal, întrucât titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4358/18.06.2013 spune că dobânda se va calcula " de la data depunerii sumei de bani în contul pârâtei. " Totodată, precizează contestatoarea că, intimatul nu a depus niciodată în contul său suma de bani în cuantum de 7050 lei la care se referă titlul executoriu, cu atât mai mult cu cât este cea care la data de 20.03.2014 a formulat în dosarul execuțional nr. 237/2014 al B. C. G. o cerere de compensare a acestei sume. Judecătoria A. a reținut prin sentința civilă nr. 2992/17 iunie 2014 că suma pe care contestatoarea trebuia să o achite intimatului, compensând și creanțele reciproce stabilite prin titlul executoriu, era de 26.728,97 lei, astfel că, în data de 24.03.2014, contestatoarea a achitat în contul executorului judecătoresc suma de 26.728,97 lei.
Așadar, contestatoarea consideră că, nu există nici o zi la care să se calculeze dobânda pentru debitul principal. De asemenea, domnul executor trebuia să întocmească o încheiere privind cheltuielile de executare, mai cu seamă că aceasta trebuia întocmită după rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 2992 din 17.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ .
Pentru motivele arătate și pentru faptul că somația imobiliară este nelegală și pentru că suma de 9.559,34 lei este o sumă de bani pe care contestatoarea nu o datorează, ea fiind rezultatul unor calcule contabile efectuate pe o perioadă ce are drept zi de începere 14.07.2008, contestatoarea solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța reține următoarele:
Starea de fapt:
Titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional nr. 237/24.02.2014, al B. C. G. este reprezentat de sentința civilă nr. 4358/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei, irevocabilă la data de 17.02.2014- fila 23 verso în dosarul execuțional.
Cererea de executare silită a fost exercitată la data de 24.02.2014 și privește creanța în cuantum de_,97 lei și dobânzile aferente calculate de la data de 14.07.2008 până la data plății efective a întregii creanțe.
La data de 24.03.2014, contestatoarea a achitat în contul executorului judecătoresc suma de 26.728,97 lei, ca urmare a compensării sumei datorate de creditor în cuantum de 7.050,00 lei.
La data de 19.05.2014, executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra veniturilor realizate de debitoare la Compania Națională de Autostrăzi, iar la data de 18.08.2014, terțul poprit a confirmat înființarea popririi în cotă de 1/3 din venitul net al debitoarei, în sumă de 399 lei- fila 97 dos. execuțional.
Ulterior, la data de 26.09.2014 s-a efectuat un raport de expertiză contabilă cu privire la calcularea dobânzii legale remuneratorii asupra debitului de_,97 lei, pentru perioada 14.07.2008/24.03.2014. Conform acestui raport de expertiză, valoarea dobânzii este în sumă de 9.595,34 lei - filele 99-102 la dos. execuțional.
La data de 24.10.2014, executorul judecătoresc a emis somația imobiliară privind suma de 11.370,34 lei compusă din: 1000 lei reprezentînd cheltuieli de judecată în recurs, 9.595,34 lei actualizarea cu dobânda legală remuneratorie și 784 lei diferență cheltuieli de executare - fila 103 la dosarul execuțional.
La fila 125 din dosarul execuțional s-a depus procesul verbal de înmânare din data de 30.10.2014 a somației imobiliare, iar la data de 06.11.2015, contestatoarea a introdus contestația la executare.
Dispoziții legale incidente:
Art. 1144 din vechiul Cod Civil, conform căruia,
Compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective.
Art. 812 (5)Cod procedură civilă, ce reglementează obiectul urmăririi, prevede că, În cazul titlurilor executorii privitoare la creanțe a căror valoare nu depășește 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informațiile, lămuririle și dovezile necesare, precum și furnizarea cu rea-credință de informații incomplete în legătură cu existența și valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței permit declanșarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanței nu depășește 10.000 lei.
Aprecierile în drept ale instanței:
Art. 812 (5)Cod procedură civilă instituie în mod evident o limitare a obiectului urmăririi silite cu privire la vânzarea bunurilor imobile ale debitorului, în cazul în care creanța urmărită este în cuantum maxim de 10.000 lei.
Din reglementarea legală rezultă că, această limitare, interdicție, opereză doar dacă sunt îndeplinite mai multe condiții și anume: creanța constatată prin titlul executoriu să fie în cuantum maxim de 10.000 lei, debitorul să aibă alte bunuri mobile urmăribile sau să realizeze venituri valorificabile, debitorul să nu fie de rea-credință în ceea ce privește informațiile acordate executorului judecătoresc în legătură cu existența și valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței.
În ceea ce privește interpretarea noțiunii de titluri executorii privitoare la creanțe a căror valoare nu depășește 10.000 lei, în acord cu doctrina, instanța apreciază că, ținând seama de scopul executării silite, legiuitorul a avut în vedere valoarea din titlul executoriu al creditorului urmăritor nu și cheltuielile de executare.
Tot în acord cu doctrina, valoarea de 10.000 lei se raportează, are în vedere valoarea creanței stabilită la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare, indiferent din ce anume ar fi compusă aceasta, numai debit principal, atunci când nu au fost stabilite accesorii sau debit principal cumulat cu accesoriile sale, după caz, atunci când acestea nu au fost stabilite.
Raportat la aceste precizări, în cauză, cererea de executare silită exercitată de creditor la data de 24.02.2014 privește creanța în cuantum de_,97 lei și dobânzile aferente calculate de la data de 14.07.2008 până la data plății efective a întregii creanțe.
Suma de_,97 lei nu reprezintă de fapt, creanța reală deoarece, conform titlului executoriu, intimatul M. G. a fost obligat la plata unei sulte de 7.050 lei către contestatoare, datorie care, conform art.1145 din vechiul Cod civil, deopotrivă are ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile.
Deși creditorul intimat și executorul judecătoresc nu au ținut seama de sulta datorată, compensarea legală operează de drept, nefiind lăsată la latitudinea părților să accepte ori nu producerea efectelor pe care aceasta le presupune.
De altfel, prin sentința civilă nr.2992/2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei A., s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că, Suma pe care contestatoarea trebuia să o achite intimatului, compensând și creanțele reciproce stabilite prin același titlu executoriu, era de 26.728,97 lei.
Or, la data de 24.03.2014, anterior adresei de înființare a popririi și emiterii somației imobiliare, contestatoarea a achitat în contul executorului judecătoresc suma de 26.728,97 lei, ca urmare a compensării sumei datorate de creditor în cuantum de 7.050,00 lei.
Ținând cont de sumele menționate în cuprinsul somației imobiliare, în condițiile în care s-ar reține ca fiind corect raportul de expertiză, suma pe care o mai avea de achitat debitoarea era în cuantum de 9.595,34 lei, deci, sub plafonul de 10.000 lei, mai mult, era instituită poprirea pe veniturile debitoarei contestatoare, având deci venituri valorificabile, iar debitoarea a fost de bună-credință, cu toate acestea, executorul judecătoresc a emis în mod nelegal somația imobiliară la data de 24.10.2014, încălcând dispozițiile art. 812 (5)Cod procedură civilă.
Așa cum s-a precizat mai sus, sumele menționate în cuprinsul somației ca fiind datorate cu titlu de cheltuieli de judecate sau cheltuieli de executare nu se au în vedere la calculul plafonului prevăzut de art. 812 (5)Cod procedură civilă.
Mai mult, în recurs, debitoarea nu a fost obligată la cheltuieli de judecată către intimatul creditor, astfel că, menționarea sumei de 1000 lei în cuprinsul somației imobiliare cu titlu de cheltuieli de judecată este nelegală.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat pentru calcularea dobânzii legale remuneratorii asupra debitului de _,97 lei, în aprecierea instanței acesta este incorect întocmit deoarece nu s-a ținut seama de sulta datorată de intimat, debitul la care trebuia să se raporteze expertul fiind în cuantum de 26.728,97 lei.
În ceea ce privește dobânda legală aferentă datorată de contestatoare, aceasta rezultă indubitabil din cuprinsul titlului executoriu pus în executare conform căruia pârâta este obligată să plătească dobânzile legale aferente calculate de la data depunerii sumei de bani în contul pârâtei și până la data plății efective, adică data de 14.07.2008, după cum rezultă din sentința civilă nr. 4358/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A. și până la data de 24.03.2014.
Pentru considerentele expuse, contestatoarea fiind vătămată prin actele de executare contestate, în baza art.711 alineat 1 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea I. M. I., în contradictoriu cu intimatul M. G., pe cale de consecință va anula somația imobiliară emisă la data de 24.10.2014 în dosarul de executare nr. 237/2014, al executorului judecătoresc C. G..
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va obliga intimatul să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 1724 lei, reprezentând taxă de timbru și onorar avocat.
În baza art.718 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de suspendare ca fiind devenită fără obiect iar în baza art.719 alin 6 Cod procedură civilă va dispune restituirea cauțiunii în sumă de 1065,00 lei, consemnată cu recipisa de consemnare nr._/1 din data de 22.01.2015, consemnată la poziția nr.6/2015 din Registrul Special de Valori al Judecătoriei A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea I. M. I., având CNP_, domiciliată în A., ., ., jud. A., în contradictoriu cu intimatul M. G., cu domiciliul procesual ales în A., B-d Gen. V. M., nr.3, . .
Anulează somația imobiliară emisă la data de 24.10.2014 în dosarul de executare nr. 237/2014, al executorului judecătoresc C. G..
Obligă intimatul să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 1724 lei.
Respinge cererea de suspendare ca fiind devenită fără obiect și dispune restituirea cauțiunii în sumă de 1065,00 lei, consemnată cu recipisa de consemnare nr._/1 din data de 22.01.2015, consemnată la poziția nr.6/2015 din Registrul Special de Valori al Judecătoriei A..
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică azi 23.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. L. D. C. P.
Red./Tehn./CLD/CP/26.02.2015
4 ex./2 . comunică cu:
- contestatoarea I. M. I. - A., ., ., jud. A.,
- intimatul M. G., cu domiciliul procesual ales în A., B-d Gen. V. M., nr.3, .
| ← Sechestru asigurător. Încheierea nr. 389/2015. Judecătoria ARAD | Validare poprire. Sentința nr. 61/2015. Judecătoria ARAD → |
|---|
