Fond funciar. Sentința nr. 5320/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5320/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 5320/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5320
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
Președinte: A. - B. V.
Grefier: N. – G. B.
S-a luat în examinare, în urma declinării, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. M. în contradictoriu cu pârâții Instituția P. –Județul A. și P. C. M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului avocat truț F. N. di baroul A., lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Cererea este legal timbrată cu suma de 50 lei, în temeiul OUG 80/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depus la dosar la data de 15.09.2015 din partea reclamantului certificat de moștenitor nr. 57/22.12.2010 și contract de vânzare cumpărare.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată pentru motivele invocate, solicită anularea ordinului 143/28.03.2011, emis de pârâta de rang I și obligarea pârâtei de rang II să propună împroprietărirea reclamantului cu suprafața dată în folosință . Acesta mai susține că prin notele de ședință, pârâta de rang II a recunoscut că a fost vorba de o eroare ce trebuie îndreptată de instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului depune concluzii scrise .
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul A. la data de 17.03.2015, reclamantul M. A. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Instituția P. - județul A. și P. comunei M., anularea Ordinului nr. 143/28.03.2011 emis de către pârâtul de ordin I ca fiind nelegal; obligarea pârâtului de ordin II să propună împroprietărirea reclamantului cu suprafața efectiv dată în folosință veșnică, respectiv 2065 mp înscrisă în CF_ M. cu nr. top. 1770-1777/208/a/4/2 aferente casei situate în localitatea M. nr. 1462, județul A., înscrisă în CF nr._-C1 M.; obligarea pârâtului de ordin I să procedeze la eliberarea unui alt ordin prin care să fie împroprietărit cu suprafața de 2065 mp teren intravilan, pe care o folosește efectiv; efectuarea cuvenitelor modificări la Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară A.. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Încheierea nr. 4724/18.12.1959, terenul situat în localitatea M. nr. 1462, județul A., înscris în CF 5620 M., convertită în CF_ a comunei M. a fost trecut în întregime în proprietatea Statului Român în baza art. 3 și art. 5 din Decretului - Lege nr. 493/1954, dată la care s-a intabulat asupra întregii suprafețe de 2065 mp dreptul de folosință veșnică cu dreptul de atribuire în favoarea numitului C. M. în vederea construirii de locuință proprietate personală.
Ulterior, la data de 23.05.1974, numitul C. M. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului construit la această adresă, notându-se în CF faptul că are folosință veșnică asupra întregului teren înscris în CF 5620 a localității M., iar la aceeași dată, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 5935/26.03.1974 s-a intabulat dreptul de folosință veșnică asupra suprafeței de 2065 mp în favoarea numiților T. L., T. M. și T. E., cumpărătorii casei construite de către C. M..
Mai arată că la data de 13.06.1979 tatălui său, M. I., i-a fost atribuită în folosință doar suprafața de 250 mp de teren înscrisă în același CF 5620 M., din acel an 1979, acesta plătind împreună cu reclamantul, o taxă anuală drept impozit pentru întreaga suprafață de 2065 mp.
Reclamantul a apreciat că potrivit înscrisului „Autorizație” nr. 18/04.06.1979, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorului M. I. trebuia să i se transmită dreptul de folosință asupra întregii suprafețe de 2065 mp, neputându-se prelua în proprietatea statului terenul aferent construcției întrucât acesta era deja în proprietatea statului încă din anul 1959, și de asemenea, nu putea avea loc o nouă atribuire de teren în folosință, respectiv cei 250 mp, deoarece întreaga suprafață de 2065 mp fusese deja atribuită în folosință veșnică. În concluzie, față de dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în calitate de succesor al tatălui său, reclamantul a solicitat pârâților să fie împroprietărit cu suprafața de 2065 mp de teren aferentă construcției, impunându-se astfel anularea Ordinului nr. 143/28.03.2011. În acest sens a invocat art.4 din Legea nr.554/2004 și anume excepția de nelegalitate a ordinului amintit.
În drept a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, art. 194 Noul Cod de procedură civilă.
În probațiune a atașat cererii: Ordinul nr. 143/28.03.2011, Adresa nr. 973/01.03.2011 emisă de P. M., Anexa la propunerea de împroprietărire nr. 973/01.03.2011, cerere împroprietărire nr. 973/01.03.2011, autorizație de înstrăinare nr. 18/04.06.1979, copii coli CF 5620 și 5620/a a comunei M., extras CF_-C1 a comunei M., copie carte funciară_ a comunei M., adresa nr. 9354/24.11.2014 emisă de P. M., carte de identitate
Pârâtul Instituția prefectului - județul A. a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului A., motivat prin aceea că în speță erau aplicabile prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și art. 117 Cod procedură civilă, cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, competentă să soluționeze plângerile împotriva hotărârii comisiei județene fiind judecătoria în raza teritorială a căreia este situat terenul, competența de soluționare a prezentei cauze aparținând astfel Judecătoriei A..
Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece din coala CF reiese că Statul este proprietar tabular de dinainte de anul 1959 asupra suprafeței de 2065 mp, iar reclamantul a fost titular al dreptului de folosință doar asupra suprafeței de 250 mp teren, suprafață care a fost dobândită cu titlu de împroprietărire în baza actului administrativ atacat, situați în care art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 nu poate justifica acțiunea reclamantului., întinderea suprafeței de teren care poate forma obiectul dreptului de constituire fiind cea asupra căreia s-a constituit dreptul de folosință.
În drept și –a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile C., Legii 18/1991, Legii 554/2004, iar în probațiune a depus sentința civilă 286/CA, decizia 410/20.02.1998, decizia 831/27.02.2001, decizia civilă 772/07.03.2000, decizia 853/10.03.2000, sentința civilă nr. 286/CA/15.12.1998,
Reclamantul a depus la dosar la data de 29.04.2015 răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției susținând că este neîntemeiată, acțiunea sa fiind formulată în temeiul art. 4 din legea 554/2004.
A mai arătat că dintr-o eroare s-a transmis în folosință doar 250 mp, fapt pentru care acțiunea sa se impune a fi admisă.
La data de 21.05.2015 cauza a fost declinată la Judecătoria A., fiind admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei A..
La data de 20.08.2015, P. C. M. a depus la dosar precizări prin care a învederat instanței faptul că prin ordinul prefectului județului A. nr. 143/28.03.2011 a fost atribuit în proprietate reclamantului, în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 suprafața de 250 mp intravilan înscris în CF 5620 M. nr. top. 1770/1777/208/a/4/2, aferentă construcțiilor înscrise în CF 5620/a M., nr. top 1770..../a/4/2/1.. la elaborarea acestui ordin a fost avută în vedere documentația și propunerea de împroprietărire înaintată de P. C. M. sub nr. 973/01.03.2011.
Astfel s-a arătat că din suprafața de 2065 mp intravilan proprietatea Statului Român, i-a fost atribuit în folosință antecesorului reclamantului M. I. suprafața de 250 mp, respectiv cota de 50/413 părți din teren asupra cotei fiind dobândit dreptul de folosință și de reclamant, drept înscris prin încheierea nr._/27.12.2010 în baza actului notarial nr. 57/22.12.2010 emis de BNP S. N..
Prin urmare, în baza art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 reclamantul a fost împroprietărit doar cu suprafața de 250 mp.
În data de 15.09.2015 reclamantul a depus la dosar certificat de moștenitor și contract de vânzare cumpărare, în copie certificată.
În data de 06.10.2015 pârâta P. C. M. a depus note de ședință prin care a apreciat că la momentul cumpărării construcției, în anul 1979, autorului reclamantului ar fi trebuit să i se transmită dreptul de folosință asupra întregii suprafețe de teren. Cartea funciară nu face referire la actul normativ în baza căruia se face atribuirea, fiind de presupus că s-a făcut o aplicare greșită a art.30 din Legea 58/1973, situație în care ar fi trebuit la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a i se transmite cumpărătorului dreptul de folosință pe întreaga suprafață, ceea ce ar fi permis aplicarea art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Prin concluziile scrise depuse la ultimul termen de judecată reclamantul a solicitat admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată de către reclamant, conform art.4 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.” În speță, obiectul procesului este chiar ordinul prefectului, a cărui anulare se cere, motivele referitoare la nelegalitatea acestuia neconstituind excepția de nelegalitate reglementată de art.4 din Legea nr.554/2004, ci apărări de fond, astfel după cum a reținut și Tribunalul A. prin sentința civilă nr.479/21.05.2015, urmând a fi avute în vedere ca atare în soluționarea cauzei.
Potrivit art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție”.
În speță, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6841/06.06.1979 și din autorizația de înstrăinare nr.18/04.06.1979, autorului reclamantului, M. I., a cumpărat casa cu construcțiile gospodărești din CF nr.5620/a M. și a primit în folosință doar suprafața de 250 mp teren din totalul de 2065 mp (cota de 50/413) înscris în CF nr.5620 M. (f.20 dosar Judecătoria A. și f.11 dosar Tribunalul A.), acestea fiind drepturile care de altfel au și fost înscrise în cartea funciară și transmise reclamantului prin certificatul de moștenitor nr.57/22.12.2010 din dosar succesoral 63/2010 emis de notar public S. N. (f.19 dosar Judecătoria A.).
În consecință, în condițiile în care reclamantul nu are acte doveditoare prin care să-i fost atribuit în folosință restul terenului lui sau tatălui său, în mod corect i s-a atribuit în proprietate doar suprafața de 250 mp.
Aspectele invocate legate de greșita emitere a autorizației nr.18/04.06.1979 sau greșita întocmire a contractului de vânzare cumpărare din același an nu pot fi primite atâta timp cât aceste acte nu au fost desființate sau modificate, producându-și efectele conform cuprinsului lor.
Pentru cele de mai sus, în baza art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 se va respinge cererea formulată.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. A. M. având CNP_, domiciliat în localitatea M. nr. 1462, județul A., cu domiciliul procesual ales în A., .. 24, . în contradictoriu cu pârâții Instituția P. –Județul A. cu sediul în localitatea A., ., județul A. și P. C. M. cu sediul în localitatea M. nr. 262, cod fiscal_, județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. V. N. G. B.
ABV/NGB/ 23.10.2015
5 ex. din care 3 ex. se .> - M. A. M. - dom proc. ales - A., .. 24, .> - Instituția P. –Județul A. – email
- P. comunei M. - M. nr. 262
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5318/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5181/2015. Judecătoria... → |
|---|
