Grăniţuire. Sentința nr. 1848/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1848/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1848/2015
ROMÂNIA
JUDECÃTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1848
Ședința publică din 09 aprilie 2015
Președinte: D. L. C.
Grefier: M. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta P. N., având ca obiect grănițuire și obligația de a face.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâtă, și față de împrejurarea că dezbaterea cauzei în fond a fost consemnată în încheierea din data de 27 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când a fost amânată pronunțarea pentru data de astăzi, instanța reține cauza spre pronunțare.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ /18.03.2014, reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta P. N., a solicitat instanței să dispună stabilirea liniei de hotar între imobilele părților, care sunt învecinate, în sensul aliniamentului dat de zidul construcțiilor învecinate, conform situației faptice, iar în subsidiar, obligarea pârâtei să dărâme zidul care încalcă proprietatea reclamantei, tăierea/scoaterea pomilor care aduc prejudicii reclamantei, cu daune morale și materiale, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamata a arătat că este proprietara imobilului înscris în CF 4567 top. 2314/b-2328/38 teren și construcții, situat în V., . nr. 26, compus din 1199 mp, și în nenumărate rânduri aceasta a întâmpinat greutăți în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în spatele imobilului, în suprafață de 1,27 m până la proprietatea pârâtei, deoarece aceasta din urmă nu îi permite accesul la căminul de apă pe care reclamanta l-a construit în urmă cu 27 de ani. Astfel, reclamanta, pentru a evita discuțiile cu pârâta, și-a construit o cale de acces prin gardul despărțitor dintre proprietăți, însă pârâta, cu fiecare ocazie îi solicită să mute căminul de apă, nepermițându-i să intre pe proprietatea sa.
Mai mult, pârâta a plantat la limita proprietăților, în urmă cu mai mulți ani, mai mulți pomi, fără a ține cont de prevederile legale, astfel că în prezent rădăcinile acestora afectează atât fundația casei, cât și bazinul de apă, iar costurile reparațiilor necesare le suportă reclamanta. Deși a încercat să discute cu pârâta, aceasta din urmă a refuzat să scoată pomii, afirmând că acești sunt pe proprietatea sa, cu toate că ambele părți au apelat și la ajutorul experților topografi.
În urma discuțiilor purtate de părți cu experții topografi, care au concluzionat că într-adevăr, doi pomi se află pe proprietatea reclamantei, iar ceilalți pe proprietatea pârâtei dar fără respectarea prevederilor legale, reclamanta a montat un gard, iar la o distanță de aproximativ 20-30 cm pârâta are plantați mai mulți puieți de arbori, pe care, de asemenea, refuză să îi scoată, atitudine pe care are de mai mulți ani, aducându-i reclamantei un prejudiciu atât moral cât și material.
În ceea ce privește daunele morale, reclamanta arată că acestea sunt în cuantum de 5.000 lei, învederând că și în urmă cu o lună, pârâta a instalat în grădina sa 3 stâlpi, pe care a lipit pancarte ce conțineau injurii la adresa reclamantei, respectiv a pus o sticlă de alcool și un cartuș de țigări, precum și o săgeată îndreptată spre curtea acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile 612 Cod procedură civilă, iar în probațiune a depus, în copie, act identitate, extras CF nr. 4567 V. și ne. 4361/a V..
Prin precizare de acțiune reclamanta a indicat nr. corect al imobilului ca fiind 26 și nu 25, cum greșit s-a menționat prin acțiune, și a solicitat tăierea/scoaterea liliecilor, a arbuștilor cu denumirea calin, a magnoliei și a puieților de liliac. A indicat valoarea daunelor materiale ca fiind în cuantum de 500 lei, contravaloarea reparației la bazinul de apă, care a fost afectat de rădăcinile arbuștilor plantați de pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta reclamantă reconvențională a solicitat respingerea acțiunii a netemeinică și nelegală, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, deoarece nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului, aceasta fiind numita I. P. I.. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de intervenție voluntară reclamanta reconvențională I. P. I., în calitate de proprietar al imobilului situat în V., . nr. 27, înscris în CF nr._ V., în suprafață de 1199 mp a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre imobilele identificate în CF nr._ V., nr. top. 2314/b-2328/38, în suprafață de 1199 mp, situat în V., . nr. 25 proprietatea reclamantei și imobilul înscris în CF_ V., mai sus descris, proprietatea intervenientei; admiterea cererii de revendicare a suprafeței de aproximativ 6 mp, pe care o ocupă în prezent reclamanta, eliberarea și predarea terenului ocupat; desființarea tuturor construcțiilor care afectează linia de hotar, respectarea distanței minime de 60 cm față de linia de hotar a lucrărilor, construcțiilor sau plantațiilor; efectuarea de către OCPI A. a cuvenitelor mențiuni, acordarea daunelor morale în cuantum de 4.000 lei și materiale în cuantum de 6.000 le; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că în urma unor discuții aprinse dintre părți, s-au efectuat unele măsurători ale imobilelor în cauză, constatându-se că reclamanta are neafectată suprafața de 1199 mp înscrisă în cartea funciară, fapt ce a nemulțumit-o, astfel că a mutat linia de hotar cu aproximativ 40-50 cm pe proprietatea pârâtei, prin instalarea unui gard provizoriu, mărind distanța dintre imobil și terenul acesteia de la aproximativ 0,60 cm la aproximativ 1,10 – 1,20 m, pe întreaga lungime a clădirii, de aproximativ 10 m, care se continuă cu o șerpuire, pe lângă vechiul gard.
După acest incident între părți au avut loc numeroase certuri, zilnice, ocazii cu care reclamanta îi adresa pârâtei injurii, jigniri, precum și gesturi obscene, sens în care a formulat și o plângere penală.
Prin atitudinea pe care o are reclamanta față de pârâtă și familia acesteia, a transmis o stare de stres continuă, iar copiii sunt tracasați, rămânând în memorie cu imaginea gesturilor obscene făcute de reclamantă.
Referitor la daunele materiale, pârâta arată că reclamanta a intrat în curtea sa și a tăiat arbuști ornamentali de diferite dimensiuni, pe care i-a primit cadou de la soțul său, aceștia fiind achiziționați din străinătate și care, în plus, au o valoare sentimentală, fiind dăruiți cu diferite ocazii. Pârâta a evaluat aproximativ arbuștii distruși la valoarea de 5.000 lei, iar plantarea și întreținerea acestora a cuantificat-o la suma de 1.000 lei, necesară plantării, îngrijirii, atribuirea substanțelor necesare pentru creștere și dăunători, protejarea acestora, etc.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31, 75, 555, 560, 660 din Legea nr. 134/2010, art. 32 din Legea nr. 50/1991, art. 253, 612, 613, 1349, 1355, 1357 Noul Cod Civil, iar în probațiune a depus, în copie, extras CF nr. 306503Vladimirescu, fotografii, oferte prețuri arbuști.
Prin răspuns la întâmpinare și la cererea de intervenție voluntară, reclamanta a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție voluntară a numitei P. I. I., acesta fiind proprietara tabulară a imobilului în discuție. Referitor la gardul despărțitor montat între proprietăți, reclamanta arată că scopul acestuia a fost de a stabili limita dintre proprietăți, acesta fiind amplasat pe aliniament cu vechiul gard, iar șerpuirea despre care afirmă pârâta că ar exista nu este altceva decât gardul îndoit datorită încercărilor acesteia de a-l distruge, baza acestuia fiind dreaptă.
Față de solicitarea privind daunele morale, reclamanta arată că acestea nu sunt dovedite. Corespunde adevărului că între părți au existat certuri, însă întotdeauna au fost generate de intervenienta și familia acesteia. De asemenea, nici daunele materiale nu sunt dovedite, dacă arborii care susține că i-a tăiat reclamanta ar fi existat, în pământ ar fi trebuit să rămână o parte din tulpină și rădăcinile acestora.
Mai mult, pârâta, de-a lungul timpului, a plantat la limita dintre proprietăți mai mulți pomi, însă aceștia erau lilieci și arbore bulgăre de zăpadă, și nu alt soi de arbuști ornamentali, a căror achiziționare nu o poate dovedi.
A depus în probațiune fotografii, copia plângerii penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 19.06.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei P. N., pentru motivele indicate în considerentele acelei încheieri, ca urmare, în temeiul prev. art. 36 din Codul de proc. civ., instanța va respinge cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Prin aceeași încheiere, instanța a admis cererea de intervenție voluntară principală, luând act de împrocesuarea numitei I. P. I. în calitate de pârâtă în cauză.
Reclamanta F. M. este proprietar al imobilului situat în V., ., nr. 25, județul A., înscris în CF nr._ V., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 4567 V., cu nr. top. 2314/b-2328/38, cu suprafața tabulară de 1199 mp, dobândit prin cumpărare.
Pârâta I. P. I., este proprietarul imobilului situat în V., ., nr. 27, jud. A., înscris în CF nr._ V., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 4361/a V., cu nr. top. 2314/b-2328/37, cu suprafața tabulară de 1199 mp, cu titlu de întreținere.
Cele două imobile sunt învecinate și potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G., între proprietăți există gard despărțitor, în urma măsurătorilor efectuate rezultând că reclamanta nu respectă limita juridică, față de linia de hotar propusă spre validare, pe aliniamentul A,C, ocupând 1,23 mp din imobilul pârâtei, având construit căminul de branșament apă potabilă pe linia de hotar, așa încât se impune ca linia de hotar dintre aceste imobile să fie stabilită pe alt aliniament decât cel existent în prezent, respectiv pe aliniamentul A,C, care asigură un front de 19,95 metri și o suprafață măsurată de 1214 mp, conform expertizei.
Imobilul reclamantei nu respectă suprafața înscrisă în cartea funciară, din măsurători rezultând că imobilul proprietatea reclamantei ocupă suprafața de 1214 mp, cu 14 mp în plus față de suprafața de 1199 mp înscrisă în cartea funciară, iar imobilul proprietatea pârâtei ocupă suprafața de 1241 mp, în plus cu 42 mp față de suprafața înscrisă în cartea funciară.
Potrivit aceleiași expertize tehnice, topograficului de carte funciară 2314/b – 2328/38, respectiv imobilului reclamantei – pârât reconvențional, îi corespund topograficele de cadastru Cc 744 și A 745 cu suprafața totală de 1188 mp, respectiv mai puțin decât este identificat în cartea funciară și de cât folosește în prezent reclamanta.
Imobilele sunt folosite în cadrul limitelor actuale, unele de la data dobândirii lor, fiind delimitate prin gard de plasă și cu gard de zidărie cu poartă la est față de domeniul public.
În cuprinsul expertizei tehnice se arată că în planul parcelar de carte funciară, linia de hotar dintre cele două proprietăți, este o linie dreaptă, iar linia de hotar care respectă planul parcelar de carte funciară, folosința faptică materializată prin garduri de zidărie, respectiv din tablă cu fundație, asigurând un front stradal de 19,95 mp în toleranțele admise de lege și respectă suprafața de carte funciară de 1199 mp, dar prin depășirea acesteia cu 15 mp, respectiv se pliază pe suprafața faptică de 1214 mp, este pe aliniamentul A,C.
În drept, instanța reține că: potrivit art. 914 Cod civil, proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.
Potrivit art. 555 alin. 1 și alin. 2 Cod civil, Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz.
Art. 556 cod civil prevede: Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit prev. art. 612 Cod civil, cu referire la distanța minimă în construcții: Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.
Iar art. 613 Cod civil prevede cu privire la distanța minimă pentru arbori: (1) În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.
(2) În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.
În speță, între imobilul proprietatea reclamantei - pârât reconvențional și imobilul pârâtei - reclamant reconvențional există o neconcordanță între starea tabulară și realitate care justifică acțiunea în sensul solicitat de către părți cu privire la limitele de hotar.
Astfel, având în vedere starea de fapt descrisă, precum și textele legale menționate, instanța va admite în parte cererile părților și va stabili linia de hotar dintre imobilul situat în V., ., nr. 25, jud. A., înscris în CF nr._ V., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 4567 V., cu nr. top. 2314/b-2328/38, cu suprafața tabulară de 1199 mp și suprafața măsurată de 1214 mp, proprietatea reclamantei F. M. și imobilul situat în V., ., nr. 27, jud. A., înscris în CF nr._ V., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 4361/a V., cu nr. top. 2314/b-2328/37, cu suprafața tabulară de 1199 mp, proprietatea pârâtei - reclamant reconvențional I. P. I., pe aliniamentul definit de punctele A-C, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G., înregistrat la Biroul de Expertiză A. sub nr. 573 din 26.10.2014, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre, obligând totodată reclamanta - pârât reconvențional F. M. să lase în deplină proprietate și liniștita posesie pârâtei - reclamant reconvențional I. P. I., suprafața de 1.23 mp.
Având în vedere că stabilirea unei noi linii de hotar presupune și modificarea amplasamentului semnelor exterioare de materializare a acesteia, cererea pârâtei reclamant reconvențional va fi admisă și reclamanta pârât reconvențional F. M. va fi obligată să desființeze căminul de branșament apă potabilă, anexa gospodărească C3, magazie și coteț, fără fundație, care se află pe linia de hotar pe aliniamentul A-C, precum și gardul din plasă de sârmă aflat pe proprietatea pârâtei - reclamant reconvențional și nucul din spatele anexei C3, care se află la 1 m față de linia de hotar pe aliniamentul A-C, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G..
Deasemenea, având în vedere aceleași considerente mai sus expuse, instanța va obliga pârâta - reclamant reconvențional I. P. I. să desființeze cei doi arbuști ornamentali, respectiv liliac, cu înălțimea de cca. doi metri și care se află la 1 m, respectiv 1,9 m față de linia de hotar pe aliniamentul A-C, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G..
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de către părți, instanța apreciază că cele efectuate de către reclamantă nu sunt întemeiate atâta timp cât căminul de apă potabilă care a prilejuit efectuarea lor de către reclamantă, urmează a fi desființat, iar cele pretinse de către pârâta - reclamant reconvențional cu privire la arbuștii, arborii, plantele pe care reclamanta – pârât reconvențional le-ar fi cauzat prin smulgerea și distrugerea acestora, nu sunt dovedite sub aspectul întinderii acestora nici ca soi și ca număr de plante vegetație și, implicit, nici ca și cost al acestora, prin expertiza tehnică efectuată în cauză, expertul N. G., expert tehnic juridic în specialitatea agricultură indicând prețul plantelor specificate de către pârâta – reclamant reconvențional, astfel că instanța nu va acorda daune materiale nici uneia dintre părți.
În cauză, instanța constată că părțile au vocație la acordarea daunelor morale pentru suferințele morale reciproc cauzate, determinate de suferința psihică produsă prin raportare la vârsta acestora, la poziția din societate, la copii minori ai pârâtei reclamant reconvențional, care au asistat la certurile părților, precum și la gesturile obscene afișate de către reclamanta pârât reconvențional, precum și rușinea față de vecini și alți concetățeni, care au observat expunerile jignitoare realizate de către fiecare dintre părți în contra celeilalte, având în vedere că din fotografiile depuse la dosar, precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 și urm. din Codul civil, respectiv existența prejudiciului moral suferit de părți, a faptelor ilicite săvârșite de acestea, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, a vinovăției în săvârșirea faptelor.
Astfel, este cunoscut faptul că, potrivit practicii judiciare, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, cuantificarea despăgubirilor pentru daunele morale se face pe baza evaluării instanței de judecată.
Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În speță, este fără dubiu că părțile prin comportamentul afișat vizibil una față de cealaltă, prin certurile purtate, prin afișarea de materiale pornografice reclamanta și jignitoare la adresa reclamantei, pârâta, au avut de suferit în plan fizic psihic afectiv.
Astfel, este fără putință de tăgadă că părțile au suferit traume psihice, ca urmare a comportamentului una față de cealaltă, impunându-se menținerea unei proporționalități între suferințele provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate, raportat la particularități speței, după cum s-a arătat mai sus, cu privire la plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Ca atare, față de cele ce preced și statuând în echitate, deoarece nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret care să asigure o reparare deplină a daunelor morale și, prin urmare, principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomică a acestor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc, după cum este și practica atât a Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, când nu se operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci se procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele psihice pe care le-au suferit ambele părți, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate, respectiv fotografii și declarații de martori, instanța apreciază că suma de 1.000 lei acordată cu titlu de daune morale fiecăreia dintre părți, este de natură a acoperi în mod rezonabil prejudiciul moral suferit de acestea, fără a reprezenta o modalitate de îmbogățire a acestora, astfel că, în aplicarea art. 252 și art. 253 Cod Civil, art. 1357 Cod civil, va admite în parte cererea părților cu privire la daunele morale și va obliga părțile la plata acestei sume una către alta, urmând a compensa aceste sume până la concurența sumei de 1000 lei.
Ambele părți au solicitat cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, cheltuieli constând în taxe judiciare de timbru, onorarii avocat și onorariu experți. Având în vedere măsura în care au fost admise cererile, în temeiul prev. art. 453 Cod proc. civ., și ținând seama de faptul că onorariul expertului N. a fost suportat în întregime de pârâta reclamant – reconvențional, iar cererea acesteia de plată a daunelor materiale a fost respinsă, iar onorariul expertului D. a fost achitat în părți egale de către fiecare parte, precum și faptul că onorariile avocațiale nu au fost dovedite în cauză, cheltuielile de judecată vor fi compensate în întregime, astfel că instanța nu va acorda cheltuieli de judecată nici uneia dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta F. M., având CNP_, domiciliată în V., ., nr. 26, județul A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Narsesovici O., din V., ., nr. 28, jud. A., în contradictoriu cu pârâta I. P. I., având CNP_, domiciliată în V., ., nr. 27, jud. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat R. S., cu sediul în A., .. 9, ., având ca obiect grănițuire.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamant reconvențional I. P. I. în contradictoriu cu reclamanta - pârât reconvențional F. M. și, în consecință:
Stabilește linia de hotar dintre imobilul situat în V., ., nr. 25, jud. A., înscris în CF nr._ V., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 4567 V., cu nr. top. 2314/b-2328/38, cu suprafața tabulară de 1199 mp și suprafața măsurată de 1214 mp, proprietatea reclamantei F. M. și imobilul situat în V., ., nr. 27, jud. A., înscris în CF nr._ V., provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 4361/a V., cu nr. top. 2314/b-2328/37, cu suprafața tabulară de 1199 mp, proprietatea pârâtei - reclamant reconvențional I. P. I., pe aliniamentul definit de punctele A-C, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G., înregistrat la Biroul de Expertiză A. sub nr. 573 din 26.10.2014, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă reclamanta - pârât reconvențional F. M. să lase în deplină proprietate și liniștita posesie pârâtei - reclamant reconvențional I. P. I., suprafața de 1.23 mp.
Obligă pârâta - reclamant reconvențional I. P. I. să desființeze cei doi arbuști ornamentali, respectiv liliac, cu înălțimea de cca. doi metri și care se află la 1 m, respectiv 1,9 m față de linia de hotar pe aliniamentul A-C, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G..
Obligă reclamanta - pârât reconvențional F. M. să desființeze căminul de branșament apă potabilă, anexa gospodărească C3, magazie și coteț, fără fundație, care se află pe linia de hotar pe aliniamentul A-C, precum și gardul din plasă de sârmă aflat pe proprietatea pârâtei - reclamant reconvențional și nucul din spatele anexei C3, care se află la 1 m față de linia de hotar pe aliniamentul A-C, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar ing. D. G..
Obligă pârâta - reclamant reconvențional I. P. I. să plătească reclamantei - pârât reconvențional F. M. suma de 1000 lei reprezentând daune morale.
Obligă reclamanta - pârât reconvențional F. M. să plătească pârâtei - reclamant reconvențional I. P. I. suma de 1000 lei reprezentând daune morale.
Compensează suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.
Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. M..
Respinge în rest cererea reconvețională formulată de pârâta - reclamant reconvențional I. P. I..
Dispune O.C.P.I. A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cărțile funciare corespunzătoare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâta P. N., având CNP_, domiciliată în V., ., nr. 27, jud. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat R. S., cu sediul în A., .. 9, ., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 09.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. L. C. M. T.
Red/Tehnored/DLC/MT/12.05.2015/5 ex. din care 3 ex. se comunică cu:
- reclamanta F. M. - Cabinet Avocat Narsesovici O. - V., ., nr. 28
- pârâta I. P. I. - Cabinet Individual Avocat R. S. - A., .. 9, .
| ← Evacuare. Sentința nr. 2061/2015. Judecătoria ARAD | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1687/2015. Judecătoria... → |
|---|
